Spital de stat, spital privat

28 aprilie 2014
Povestitori și ascultători (întîmplători) jpeg

Nu demult, am avut pe cineva apropiat internat întîi într-un spital de stat, apoi într-unul privat. Nu dau încă nume, pentru că îmi propun să fac o anchetă în toată regula, cu interviuri... Acum doar centralizez cîteva observații.

În spitalul de stat, unul dintre cele bucureștene ”celebre”, condițiile, evident, lasă zdravăn de dorit. Ca să ai acces la o rezervă cu 2 paturi, trebuie ori să ai pile serioase, ori să dai șpagă. Sau și una, și alta (cu toate astea, la un moment dat, riști ca din 2 paturi să se facă trei, așa cum ni s-a întîmplat și nouă...).

Condițiile sînt destul de mizere, după cum spuneam, dar, altfel, mai totul se poate. Mai bine-zis, totul are un preț... Ești imobilizat la pat, ai pamperși și vrei să fii schimbat? Nici o problemă: 10 lei. 10 lei înțeleg că este un soi de preț fix al infirmierelor. Prețul unui serviciu punctual. Dacă strici piața, și le dai un pic mai mult, fiind nou în domeniu - de pildă, 20 de lei - ai încurcat-o. Infirmierele s-au prins că ești nabab, și nu mai scapi de ele - ai, n-ai treabă, ele vor să-ți facă ceva: să te schimbe, să te curețe, să te țină de vorbă...

Există, evident, tot prin infirmiere, și serviicii mai specializate și mai costisitoare: ai o hemogramă la limită, dar ai, totuși, nevoie de transfuzie? Nu e voie, dar costă 50 de lei ca să fie. Vrei o Salvare să te ducă acasă nu peste 4 ore, ci fix acum? 100 de lei. Ș.a.m.d.

Asistentele și infirmierele sînt aparent ”intime” cu pacienții, mai ales cu cei vechi. Dar, la o adică, oricît s-ar conversa cu tine la per tu, pînă să-ți scoată perfuzia care s-a terminat poate trece și o jumătate de oră. Umblă zvonul că pe un domn care a făcut un accident vascular l-au lăsat nu știu cît timp sub pat, unde căzuse, pînă să-l ridice cineva.

Dacă vrei să rămîi noaptea, tot o infirmieră descurcăreață îți amenajează un pat din 2 scaune și un fotoliu pentru 20 de lei. Un avantaj tot e acolo. E multă lume, spectacolul uman e fascinant, și nu te plictisești niciodată, e interersantă această mondo cane...

După spitalul de stat, unde am jurat că nu mai mergem, am avut iar nevoie de un spital. Hai să mergem la privați, am zis. Sigur va fi altceva.

A și fost. Cei de la Salvarea privată, cînd au ajuns, și asistenții, și doctorița, s-au purtat impecabil. Odată ajunși la spital, și pacientul fiind preluat, imediat, pentru diverse investigații, o singură problemă s-a dovedit stringentă: plata. Pe loc, presto... Investigațiile de rutină au fost 900 de lei. Iar spitalizarea în avans, pe 2 nopți – 1000 de lei.

Dacă nu-i ai la tine, trebuie să scrii un anagajament că plătești a doua zi, și să-ți lași buletinul. Grija cea mare a recepționerilor nu e soarta pacientului, ci banii pe care trebuie să-i lași. Există rezerve duble, dar și simple, cu însoțitor. Fata de la recepție încearcă să-ți sugereze să iei una simplă și să plătști și locul, plus mîncarea însoțitorului.

Salonul e curat, civilizat, patul are butoane la care să te tot joci: ridici și cobori pacientul de la jumătate în sus, de la jumătate în jos... Există televizor, cu toate canalele posibile. Iar mîncarea e foarte bună. Asistentele sînt discrete, nu acceptă bacșiș, vorbesc frumos și nu insistă, sînt chiar politicoase. La fel și infirmierele, care nu par deloc simple...

Doctorii, însă, cu excepția celor cîțiva foarte buni, chiar senzaționali, sînt... foarte tineri. Politicoși și ei, se străduiesc, dar habar nu am ce știu în realitate. Ca să prinzi un doctor... adevărat de gardă, trebuie să aștepți vreo cîteva zile.

Altfel, condiții ca la 5 stele, spun ei. În opinia mea, mai curînd ca la 3 spre 4. O altă problemă e cea cu programările: ca să faci o anumită investigație, trebuie să aștepți uneori vreo 3 zile. Timp în care, desigur, plătești. Pe lîngă asta, respectivul spital are mai multe sedii, iar unele investigații sînt în altă locație. Pentru trei investigații, pacientul e transportat de trei ori...

Dacă la spitalul de stat te omorau scările, aici te termină lipsa lor. Dacă te grăbești, în mod real, nu poți fugi pe scări. Dintr-un motiv simplu: scările nu sînt accesibile decît angajaților... Ca atare, trebuie să aștepți interminabil la lift, care e acționat de o cartelă, pe care o iei lăsîndu-ți, din nou, buletinul...

Momentul culminant e cel final, cînd îți iei acasă pacientul, dar plătești și nota. Nota e fabuloasă, super fabuloasă aș zice, de ordinul unui resort cu spa occidental. Dar o plătești. Singura satisfacție pe care o mai poți avea, în final, este să plătești cash, în bacnote de o sută: să vadă și angajatele ce se vor cool, dar sînt vizibil robotizate că au de-a face cu mitocanii, cu români verzi de mahala, care nu umblă cu cardul, ci apreciază foșnetul bancnotelor...

Dar toate cele de mai sus nu sînt decît detalii. Desigur, pînă la urmă, ce contează în mod real în ambele situații, este să te întorci acasă cu pacientul viu...

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Alegeri fără zvîc. Pariem?
Poate că și pandemia a făcut ca alegerile parlamentare din acest an să fie un eveniment mai degrabă șters.
O scrisoare deschisă    Spre cine? jpeg
O scrisoare deschisă... Spre cine?
În compoziţia credinţei de tip ÎPS Teodosie nu intră nici fir de grijă faţă de semenii care nu i se alătură.
Trump vs Biden – va recunoaște cineva? jpeg
Trump vs Biden – va recunoaște cineva?
Una dintre cele mai importante tradiții ale democrației americane este în pericol: recunoașterea înfrîngerii.
„Luați l acasă” jpeg
Oglinzi
Mie îmi rămîne agățat de creier cuvîntul „doamnă”, pe care el îl spune într-un fel apăsat și solemn.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
Cred că s-au săturat și ei...
Ruptura în societatea americană este atît de mare încît cele două triburi nici măcar asupra condamnării violențelor de stradă nu au mai căzut de acord.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
USL, un zombi care încă bîntuie
Lăsați USL în pace! E o amintire urîtă, o greșeală pe care foarte puțini au evitat-o.
„Luați l acasă” jpeg
Seinfeld Forever
Aș recomanda o cură de Seinfeld oricui simte că se ia prea în serios.
„Luați l acasă” jpeg
Să fii în gîndul cuiva
E greu de primit acest dar nesperat ca cineva să ne placă exact pentru ceea ce sîntem: cu eșecurile, fricile, nesiguranțele noastre.

Adevarul.ro

image
Reacţii după şedinţa foto a lui Brad Pitt pentru GQ Magazine: „Arată ca un cadavru”
Desemnat în anii '90 cel mai sexy bărbat în viaţă de revista People, actorul Brad Pitt şi-a şocat fanii cu cea mai recentă şedinţă foto realizată pentru revista GQ, mai mulţi internauţi comentând că arată ca un cadavru.
image
Lacul căutat de zeci de mii de turişti pentru tratamente s-a colorat în roz. Explicaţiile cercetătorilor VIDEO
Pe lângă culoare, lacul emană şi un miros neplăcut. În fiecare an, aici vin zeci de mii de turişti la tratament. Specialiştii vin cu explicaţii.
image
CTP ne trezeşte la realitate: „Popovici? Dar de ce să mă simt mândru?“
Cristian Tudor Popescu a comentat, în stilul său caracteristic, performanţa lui David Popovici la Mondialele de nataţie, unde sportivul de 17 ani a cucerit două medalii de aur.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.