Nu toţi românii sînt Halep

Pînă anul trecut Simona Halep era cunoscută cu deosebire printre cei interesaţi de tenis. După ce a ajuns în top 10, la începutul acestui an, cercul celor care au auzit de ea s-a lărgit.

Numele ei a început să fie tot mai des pronunţat. Şi nu e rău deloc cînd lumea devine atentă la o persoană cu performanţe autentice. Isprava de la Roland Garros a făcut însă ca popularitatea ei să atingă cote care pot deveni deja contraproductive pentru ea însăşi. Mai direct spus, acum au aflat despre ea şi toţi proştii.

Aşa păţesc însă marii campioni. De la un punct încolo, ei trebuie să facă faţă nu doar provocărilor sportive ci şi inerentelor situaţii legate de notorietate.

Dincolo de înfruntările de pe terenul de tenis şi de declaraţiile de la marginea terenului, Simona Halep va trebui să înveţe de acum încolo şi cum să discute  cu jurnaliştii nespecializaţi în sport, care o au de astăzi în vizor şi care uneori pun întrebări de-a dreptul tîmpite.

Trebuie, probabil, să înveţe şi să se confrunte cu paparazzi şi de asemenea, să nu se lase  parazitată de către politicienii sau televiziunile  care vor dori să-i speculeze popularitatea, să se caţere pe realizările ei.

Devenind o persoană publică de nivel mondial, va fi nevoită să facă faţă celor care o vor idolatriza dar şi să-i suporte pe cei care o vor urî. Despre ea se vor spune, de bună seamă, lucruri exagerat de elogioase dar şi cumplite răutăţi (unele s-au şi spus).

Din experienţele descrise de alţi campioni care au trecut prin aşa ceva, de îndată ce trece de un anume prag al succesului, bietul jucător se trezeşte cu toate lucrurile astea, grămadă, pe capul lui. Unii sînt copleşiţi şi chiar clachează. E de sperat că Simona Halep o să ştie să se descurce în această nouă situaţie cu aceeaşi abilitate cu care se mişcă pe terenul de tenis.

Dar observ că deja media noastră e pe punctul să producă o inundaţie patriotardă legată de performanţele ei. E speculată pînă şi ideea că adversara ei din finala de la Roland Garros  e rusoaică. Nu mai contează că de foarte mult timp Sharapova trăieşte în America şi că pare a se ţine departe de orice chestiuni politice. Se vorbeşte deja ca despre un meci între România şi Rusia.

În mod oficial, Simona Halep nu reprezintă România la Roland Garros, tot aşa cum nici Sharapova nu reprezintă Rusia. Ca la orice alt turneu WTA, cînd spune scorul, arbitrul pronunţă numele lor personale, care sînt înscrise şi pe tabelă. Ţara de origine e o chestiune absolut secundară, o simplă informaţie.

Se mai spune deja că după performanţele Simonei, România va fi altfel privită, că ni se va îmbunătăţi imaginea peste hotare. Sînt nişte clişee jenante produse într-o ţară cu prea mulţi oameni frustraţi, obsedaţi de imagine. Nu am cunoştinţă ca statul român s-o fi ajuat cumva pe Simona Halep să ajungă unde a ajuns.

Şi ca să fie clar, românii, alţii decît părinţii, apropiaţii şi antrenorii ei, nu au nici un merit şi nimic de-a face cu performanţele ei. Bineînţeles că ne putem bucura şi e chiar bine să ne bucurăm şi eventual, să ne simţim inspiraţi şi încurajaţi de faptul că o jucătoare din ţara noastră a devenit mare campioană. Dar asta nu înseamnă cu nici un chip că, brusc,  am devenit ceva mai breji decît fuseserăm pînă astăzi.