Vestea bună este că oamenii încep tot mai mult să sancționeze tendințele tot mai clare de folosire a mecanismelor democrației în scopul gîtuirii democrației. Nu poți face orice, odată cîștigată majoritatea, nu poți zdruncina fundamentele statului.
Să observăm că, în regimurile autoritare, mîncarea începe să devină o problemă pe măsură ce autoritatea liderului se întărește. Cu cît mai multă autoritate, cu atît mai multă penurie. Și, după cum am mai spus, cu cît mai multă penurie, cu atît mai multă nevoie de autoritate.
Libertatea, siguranța personală și șansa la o viață demnă, pe care Europa le oferă, fac din acest colț de lume o atracție pentru milioane și milioane de oameni. Ceea ce pentru noi reprezintă normalitatea de zi cu zi, pentru mulți alții înseamnă paradisul dorit.
Avem tot dreptul să ne întrebăm de ce președintele Erdogan, care se crede întruchiparea democrației și a diplomației, ar vrea să intre într-un club pe care-l consideră nazist.
Ne dorim o integrare mai profundă, alături de statele puternice ale eurozonei? Dacă da, atunci avem multe de făcut în România – integritate în luarea deciziilor, administrație eficientă, participarea la sistemul comun de gestionare a frontierelor, reforme economice pentru accederea în zona euro.
Dacă vrem același standard, s-ar putea ca românul cu salariu de 400 de euro să găsească în magazin marfa cu 7,5 euro kilogramul, în loc de 4,5. Ca neamțul.
Der Standart (Austria) constată că „sperietoarea Bruxelles-ului“ a funcționat în cazul României. „Guvernul român a vrut să sfideze Bruxelles-ul, dar s-a dovedit că este riscant să ridici pumnul ostentativ împotriva UE.“
Ajutorul socialiștilor europeni este esențial – nu este suficient doar semnalul Comisiei Europene, dominată de PPE. Socialiștii europeni trebuie să înțeleagă că nu le folosește la nimic să aibă în interiorul lor un partid puternic numericește, dar în realitate cu mult în afara social-democrației
„Tocmai am revenit din Statele Unite și opinia mea este că avem un al treilea front care subminează Uniunea Europeană; el este Donald Trump“, sînt cuvintele lui Guy Verhofstadt.
De ce nu ne-am imagina o construcție europeană înnoită, cu Germania ca motor economic și Franța ca lider în domeniul strategic și al politicii globale?
Deși este greu, dacă nu imposibil să ieși din „mantra“ regională, în ultimul deceniu, România și Bulgaria s-au distanțat clar, în comparație cu statele din vecinătate care nu au aderat la Uniun.
Picurarea otrăvii în mințile oamenilor se face aproape pe nesimțite. Marile companii IT – cum ar fi Facebook, Google sau Twitter – au început, în sfîrșit, să se miște și să imagineze modalități de răspuns și, mai ales, de avizare a cititorilor.
USR, venit de curînd pe terenul politic, ar putea, teoretic, să devină partidul liberal și pro-european. Dar marea întrebare este dacă în interiorul formațiunii există cu adevărat o masă critică liberală. Sau dacă nu cumva aceasta este compusă din corporatiști care refuză înregimentarea prin refugierea în ia românească, ecologism cîmpenesc și reuniunile publice ale lui Dan Puric
Privind spre atentatul din Tîrgul de Crăciun, putem spune, evident, că dușmanii Germaniei și ai Occidentului, în general, nu puteau găsi un loc mai încărcat de simboluri, în această perioadă.
Duminică, 4 decembrie, poate fi o zi de cotitură pentru Uniunea Europeană. Două consultări electorale, în Italia și Austria, ne-ar putea aduce, începînd de luni dimineață, într-o nouă realitate, poate mai dură decît cea de după votul din iunie pentru Brexit.
România a primit din partea Comisiei Europene o atenționare de infringement în ce privește procentul de 51% de produse provenite de pe lanțul scurt de aprovizionare.
Republica Moldova este prea dependentă de economiile europene și de finanțarea FMI pentru a putea acum să o rupă cu Occidentul. Iar Rusia, prea săracă pentru a susține Moldova.
Nu, referendumul acesta nu va face o Românie mai bună, nu va aduce nici un strop de morală în plus în spațiul public și cu atît mai puțin în politică. Doar va diviza societatea în timpul dezbaterilor și o va vulnerabiliza în caz de succes. Desigur, nu rușii fac asta.
Nu, nu trăim în cea mai bună lume posibilă și nici acest acord nu este perfect. Este însă o soluție mai bună decît izolarea, în iluzia că astfel fenomenul globalizării va trece pe lîngă noi fără să ne afecteze.
România nu-și poate asuma desființarea unui stat vecin, recunoscut de comunitatea internațională și pe care ea însăși l-a recunoscut. Dacă statul român ar face această eroare istorică – precum îi cere imperativ domnul Simion –, ar trece în categoria celor revizioniste.
Dacă ne referim la beneficiarii finanțărilor în sistemul Soros, este vorba mai ales despre tinerii anilor 1990, care au văzut în acest sistem poate singura ocazie de a se instrui mai la vest de România, fie și în cadrul Universității Central-Europene de la Budapesta.
Relațiile Rusiei cu Occidentul s au răcit și mai mult după respingerea de către Rusia, sîmbătă, a proiectului de rezoluție în Consiliul de Securitate al ONU privind încetarea bombardamentelor asupra orașului sirian Alep.
Elveția nu este stat membru, dar, de multe ori, deciziile elvețienilor sînt relevante pentru întreaga Uniune Europeană. Frumoasa țară cu peisaje ca de pe cărți poștale, mîndră de nivelul ei de trai și de modelul ei social, a votat masiv la referendumul de duminică pentru întărirea supravegherii comunicațiilor electronice și pentru extinderea atribuțiilor serviciilor speciale.
Ca să rezumăm: România e gestionată de un Guvern-marionetă, manevrat, evident, din afară și, nu mai e cazul să insistăm, de către dușmanii ei. Dar unde sînt dușmanii României?
Acum o sută de ani, România intra, cu speranță și chiar entuziasm, în ceea ce contemporanii numeau Marele Război, iar mai tîrziu istoria avea să rețină drept Primul Război Mondial.
La 25 de ani de la valul de independență, politica de revanșă a Kremlinului găsește fostele state sovietice în situații mai dificile decît, poate, și-ar fi imaginat în momentele de efuziune națională.
A trecut aproape neobservată o știre de la sfîrșitul săptămînii trecute, potrivit căreia circa 200 de migranți au încercat să forțeze trecerea din Italia în Franța, dar au fost respinși de la frontieră.
Comisia Europeană a hotărît, săptămîna trecută, să dea Poloniei un răgaz de trei luni pentru a reveni în interiorul normelor europene privind statul de drept.
Problema democrațiilor este că sînt ezitante, că procedurile lor, pînă la găsirea unui compromis, pot fi greoaie și complicate, iar asta dă impresia de slăbiciune. Cine vrea să submineze sistemele liberale are, așadar, o mulțime de posibilități de acțiune. Pe care, generoasă, chiar democrația le oferă.
Problema este să pui în practică ideile pe care le-ai vînturat în opoziție – iar aici, populiștii par a deveni conștienți, deodată, de subțirimea propriilor argumente și de monstruozitatea propriilor minciuni. Cum ar fi ideea că o plecare din UE va deschide economia britanică spre lumea largă.
Ziua referendumului nu s-a dovedit a fi deloc o „Zi a independenței“, așa cum proclamau populiștii din politică și din presă. În loc să se trezească a doua zi dimineață mai mîndră și mai suverană, țara a constatat că se găsește nu doar în fața unor probleme economice uriașe, ci și sub amenințarea destrămării.
Turcia duce deja un război nedeclarat împotriva kurzilor din sud-est și puținele fotografii care pot răzbate de acolo pe rețelele de socializare (presa este practic în întregime controlată de Guvern) sugerează că lucrurile nu se deosebesc prea mult de ce se întîmplă în Siria.
Să fie acest val de violență care a marcat începutul Campionatului European chiar întîmplător, sau favorizat doar de forțele de ordine franceze, preocupate mai degrabă cu terorismul decît cu liniștirea suporterilor turbulenți? Nu chiar.
Accederea în Parlament a USR depinde mult de felul în care echipa lui Nicușor Dan va munci în vara aceasta – și are mult de muncit! Minuni nu vor fi în această toamnă. USR nu are cum să repete întocmai performanța din București la nivel național.
Republica Moldova de află azi pe o adevărată falie geopolitică. Și, pînă la a consulta sondajele de opinie care arată un echilibru aproape perfect între opțiunea proeuropeană și cea îndreptată către Uniunea Vamală dominată de Federația Rusă, este suficient să privești mai cu luare-aminte peisajul străzii din Chișinău.
Recent, Austria și Italia s-au angrenat într-o dispută, în urma intenției Vienei de a introduce controlul la pasul Brenner din Alpi. În plină efervescență electorală, guvernul austriac afirma că se teme de o eventuală revenire a refugiaților pe ruta mediteraneană, după închiderea rutei balcanice.
Nu am fi auzit, cu siguranță, de orașul bulgar Radnevo, situat undeva la sud de lanțul Balcanilor, nu foarte departe de Stara Zagora. Mica urbe de 12.000 de locuitori nu se află pe principalele noastre drumuri de plimbare prin țara vecină, nici pe rutele spre litoralul grecesc.
Relațiile NATO-Rusia cunosc în aceste zile un nou nivel al tensiunii, după ce NATO a trimis două avioane F-22 Raptor, invizibile pe radar, la baza de la Mihail Kogălniceanu. Reprezentanţa rusă la NATO a anunțat săptămîna trecută că Moscova urmează să ia toate măsurile necesare pentru „neutralizarea ameninţărilor“.
Iată că, săptămîna trecută, mai puțin de două milioane și jumătate de oameni au decis, în bună măsură, viitorul politicii externe a Uniunii Europene, dacă nu cumva soarta Uniunii Europene însăși.
Legătura directă pe care unii o fac între islam și radicalizare trebuie pusă serios sub semnul întrebării. Tinerii în cauză ajung să fie supuși radicalizării mai degrabă pe YouTube și pe rețelele de socializare și mai puțin spre deloc la moschee.
M-am întîlnit săptămîna trecută, la două zile de la atentatele de la Bruxelles, cu fostul ambasador al Franței, Philippe Gustin. A rezultat o discuție interesantă, despre valorile și despre viitorul Europei. Dar și despre rolul Franţei și Germaniei în resuscitarea modelului european.
Comunicarea de duminica trecută a ministrului Afacerilor Interne, Petre Tobă, are un caracter mai pronunțat politic decît tehnic. Ea marchează distanțarea României de politica de respingere și izolare a statelor din Europa Centrală. Este – putem citi în subtext – încercarea de a repara o greșeală.
Ceva îngrijorător se întîmplă însă, de o bucată de vreme, mai precis de cînd construcția europeană pare că a intrat într-un proces de demolare. Pentru prima dată în istoria ei, Uniunea Europeană dă înapoi pe tărîmul libertăților oferite cetățenilor ei – și aceasta pentru simplul motiv că unii sînt mai săraci decît ceilalți.
Ar fi trebuit să fim mai atenţi faţă de ceea ce se întîmplă în Slovacia. Alegerile desfăşurate sîmbătă, 5 martie, au adus pentru prima dată în Parlament formaţiunea de extremă dreaptă Partidul Popular „Slovacia Noastră“ (LSNS), condusă de Marian Kotleba.
