⬆
LA SINGULAR ȘI LA PLURAL
Pagina 11
Adevărul despre consimţămîntul pacientului
Este acceptabil ca doctorii să tăinuiască informaţii faţă de pacienţii lor? Unii susţin că nu e numai acceptabil, ci şi dezirabil. Speranţa, argumentează ei, este esenţială pentru o vindecare reuşită, iar unui diagnostic sumbru nu trebuie să i se permită să o ucidă.
Cu ochii-n 3,14
● „Sărut mînuşiţele şi obrăjorii!“, îşi începe un domn conversaţia telefonică la un smartphone de ultimă generaţie. Sîntem în Bucureşti, în Piaţa Romană, în anul de graţie 2015. (A. M. S.)
● Doamna care făcea reclamă, într-o dimineaţă, la lăptişor de matcă şi spunea tot soiul de lucruri frumoase despre el avea unghiile cam de culoarea lăptişorului de matcă: aurii strălucitoare cu puncte. (I. P.)
Cu ochii-n 3,14
● A apărut margarina cu gust de pîine pe vatră. Dacă se inventează şi margarina cu gust de sushi, promit să mă retrag în universul margarinei. (S. G.)
● „Mamanaşi, mamanaşi ar trebui să se cheme!“ – a strigat un vizitator străin, isterizat, pus în faţa unei impresionante porţii de papanaşi cu formă mamelonară, într-un restaurant bucureştean. (M. P.)
Cu ochii-n 3,14
● „Iuţeala automobilelor nu va fi mai mare decît trapul cailor. Conducătorii vor fi datori să încetineze mersul, sau chiar să oprească automobilul, la semnalele agenţilor poliţieneşti. Aceştia sînt ţinuţi a semnala conducătorilor excesele de fum.“ – Anuar ACR pe 1912. (R. M.)
● Printre cele mai la modă nume (rare) de băieţi alese de părinţii cam snobi se numără Nichifor, Adelin, Lorand, Timotei şi Anatolie. Le reamintesc pe această cale să aibă în vedere şi numele Glad şi Menumorut. Oare cum ai
Cu ochii-n 3,14
● Muzeele din Washington (şi cîteva din New York) au interzis folosirea beţelor de selfie („selfie sticks“), care încurcă circulaţia în sălile de expoziţie şi riscă să accidenteze operele de artă sau să rănească un vizitator. Votez pentru. Se opune cineva? (L. V.)
● Într-un supermarket bucureştean, la intrare, te întîmpină un stand pe care scrie „Totul pentru a sărbători femeile din viaţa noastră“. M-am gîndit la slogan, cu accent pe generalistul „totul“, şi apoi la concretul produselor: bombon
Vinovăţia balivernelor nevinovate
Există un adevăr general valabil şi ştiinţific demonstrat: cu toţii minţim. Chiar dacă n-avem la activ minciuni maligne, intrigi, trădări şi răniri conştiente, toţi am recurs, la un moment sau altul, la neadevăruri. Am făcut-o şi, cu siguranţă, o vom mai face.
Luna februarie şi istoria LGBT
Luna februarie nu este doar cea – neoficială – a iubirii, ci şi Luna istoriei LGBT. De patru ani, în februarie, Asociaţia ACCEPT organizează un festival de cultură pentru drepturile omului, „o invitaţie la cunoaştere, autocunoaştere, descoperire şi sărbătorire a diversităţii culturii şi persoanelor LGBT“.
Cu ochii-n 3,14
● Prezentînd o ştire despre salvarea unor „urşi beţi“ – animalele fiind ţinute captive într-un bar din Soci, unde li i se dădea alcool pentru amuzamentul clienţilor –, prezentatoarea a făcut o greşeală absolut onestă, spunînd că „ruşii beţi vor fi aduşi la dezalcoolizare în România“. Acum, serios, de urşi beţi n-am prea auzit, dar de ruşi… (S.G.)
● Am primit din Statele Unite un plic pe al cărui timbru era portretul lui Richard Feynman, cel care a pus bazele fizicii cuantice, considerat a
Să fie lumină!
Iulian a ajuns în Ursici cu nişte prieteni de la un grup de off-road. După o vreme s-au întors cu ceva ajutoare. Numai că Iulian nu s-a oprit aici. A vrut să aducă lumina în satul răsfirat pe muntele Şureanu. Aşa că a înfiinţat un ONG: Free Mioriţa.
Cu ochii-n 3,14
● Eu zic să fie adunaţi toţi politicienii condamnaţi cu executare în acelaşi bloc al aceluiaşi penitenciar, să se instaleze peste tot camere de filmat, iar Antena 3 să transmită în direct non-stop. Un reality-show care să se numească Celula ispitelor. Căci ne vor lipsi! (M. C.)
● Cercetătorii britanici ne informează că sînt mici şanse să luăm răceala sau gripa de la partenerul de viaţă dacă îl sărutăm şi mult mai mari dacă doar îl ţinem de mînă. Probabil că sigur ne vom îmbolnăvi dac
În Vizureşti
Deşi e un sat sărac, în care posibilităţile de muncă sînt aproape nule – oamenii sînt ori plecaţi în străinătate, ori fac naveta la Bucureşti, ca zilieri, iar rata abandonului şcolar şi a absenteismului este una foarte ridicată –, oamenii de aici şi-au dorit, mai mult decît orice, înfiinţarea unei Case de Cultură.
Liov, oraşul leului
Ajungem, aproape de miezul nopţii, în gara din Liov, curată, frumos renovată şi iluminată a giorno. Taxiurile sînt ca la noi, în anii ’90: mulţi „particulari“, fără preţuri la vedere, totul se negociază. Plătim de cîteva ori tariful normal, dar încă foarte puţin, şi ajungem la hotel.
Cu ochii-n 3,14
● „Poţi pune cătuşe Elenei Udrea, dar nu poţi pune cătuşe adevărului.“ Aproape filozofic, pe cuvînt. (A. M. S.)
● Un anunţ pe un site: „Covor persan de calitate, gros, dimensiuni 3/4 m bine întreţinut, puţin folosit. Nu lasă praful nisipos obişnuit lăsat de covoare în urma lor, covor super bun, de extra-calitate… Momentan tăiat în 3 bucăţi“. Dau şi eu un anunţ: „Vreau să urmez cursuri de tăiere momentană a covoarelor. Doresc seriozitate“. (M. V.)
Cu ochii-n 3,14
● Panoul de la intrarea unui cabinet stomatologic de pe strada Argentina enumeră, printre alte servicii prestate, şi dental training. Pesemne că se exersează pronunţia corectă a dentalelor sau măcar clănţănitul, strînsul, scrîşnitul din dinţi şi alte asemenea activităţi dentare. (M. P.)
● O drăguţă greşeală de tipar strecurată într-un mail primit de la o instituţie, altminteri, serioasă: „Shakespeare în ediţie biblingvă“. Adică e în două limbi şi se pune în bibliotecă. (M. V.)
În vara eternă a nord-estului, 629 e o oglindă a Braziliei mari
Fortaleza e Brazilia într-o oglindă întoarsă pe dos. Îmi aminteşte de lingurile de inox pe care le tot roteam ameţită cînd eram mică, în speranţa că îmi pot vedea capul drept. Oricît ai trage de lingura oraşului ăsta mare, al cincilea din Brazilia, nu poţi aduce susul jos şi nici măcar nu le poţi apropia.
Cu ochii-n 3,14
● Într-o recentă declaraţie, preşedintele României, Klaus Iohannis, a declarat că nu vrea să existe „două Românii, una a politicienilor şi una a oamenilor“. Ce-i drept, aveam de mult senzaţia că politicienii n-ar fi tocmai umani. (S. G.)
● Artă culinară, pe şoselele patriei: în apropiere de Sighişoara poţi găsi restaurantul „Transilvania“, cu specific chinezesc. Poate n-ar strica şi un restaurant „Shanghai“, cu specific românesc, eventual pe lîngă Bîrlad. (A. P.)
Fundaţia Speranţa şi căţeii nimănui
Fundaţia Speranţa a fost înfiinţată în 1996, cînd un grup de oameni care lucrau împreună au vrut să ajute copilul bolnav al unuia dintre ei. Însă adevărata activitate a fundaţiei a început cînd primarul Bucureştiului (Traian Băsescu), după ce a fost ales, a anunţat că în acea zi începe uciderea cîinilor maidanezi."
Cu ochii-n 3,14
● La Dammartin, orăşelul unde se refugiaseră fraţii Kouachi, angajaţilor unui supermarket evacuat de poliţie în timpul operaţiunilor li s-au tăiat de la plată orele în care n-au fost prezenţi la locul de muncă. După ce vestea a ajuns în presa franceză, conducerea Aldi a dezminţit totul. (L. V.)
● De cînd mama şi-a făcut un obicei din a mă ţine la curent cu buletinul meteo de la televizor, mi-am dat seama, în sfîrşit, că discuţiile despre vreme nu sînt nişte fantezii, ci conversaţii cît se
Generaţia curajoasă a României
Cînd Mădălina Oprişan avea 13 ani, mama ei a plecat din ţară să muncească drept femeie de serviciu în Israel. În cei 13 ani care au trecut de atunci, s-au văzut doar de patru ori. Mădălina şi sora ei mai mică, Ioana, au locuit pe la diverse mătuşi din Bacău, oraşul lor natal.
Cu ochii-n 3,14
● Dacă v-aţi dorit vreodată un şemineu în casă, acum această fantezie e la îndemînă. Deschideţi televizorul, butonaţi pînă la postul care se numeşte Fireplace. Trebuie să aveţi abonament la UPC, căci aceasta e compania de cablu care transmite postul 24 de ore din 24. Poţi să stai aşa, ca prostul, să te uiţi la focul care arde. Iar pentru o experienţă cît mai reală, pe fundal se aude şi trosnetul lemnelor arzînd în sobă. (A. M. S.)
● Cică Guvernul va iniţia programul „A doua casă“. Foarte bine. L
Cu ochii-n 3,14
● Un titlu de ştire pe site-ul Naşul.tv: „Declaraţie incendiară a unui fost şef al Armatei Române: Populaţia României este atacată cu arme psihotronice din interiorul ţării, iar în marile pieţe din Bucureşti sînt amplasate dispozitive anti-răscoală.“ Curat SF! (A. P.)
● Primăria comunei Jilava afişează de-a lungul şoselei DN5, cu un bizar elan electoral, sloganul „Jilava, mai aproape de tine!“. Mie, unuia, îmi sună uşor ameninţător. (M. P.)
Trei zile la Sofia – la Tîrgul Internaţional de Carte
Pe la mijlocul anilor ’80 – cei mai dezolanţi ani ai comunismului românesc –, tatăl meu pleca într-o excursie de trei zile, „cu întreprinderea“, la Sofia. Era prima lui ieşire din ţară, pentru care depusese o cerere şi primise o aprobare. Cînd m-a întrebat ce să-mi aducă „din străinătate“, eu i-am răspuns că vreau o păpuşă Barbie.
Cu ochii-n 3,14
● În timpul unei slujbe la Vatican, o femeie a dat buzna, alergînd încoace şi-ncolo dezbrăcată, cu mesajul „Dumnezeu e femeie“ înscris pe pielea goală. Dacă Dumnezeu e femeie, atunci chiar n-are nici o scuză pentru cum au mers treburile în ultimele cîteva secole. (M. C.)
● Mario Cuomo, fost guvernator al statului New York şi membru influent al Partidului Democrat, a murit pe 1 ianuarie 2015, la vîrsta de 82 de ani. Întrebat acum cîţiva ani ce epitaf şi-ar alege, Cuomo a răspuns: „A încerc
Cu ochii-n 3,14
● Am întîlnit un şofer de taxi care, în trafic, se adresa fiecărei maşini ce trecea pe lîngă el (şi-l enerva) folosind un apelativ pornind de la numărul acesteia. De pildă: „Ce faci, măi XDO-ule, vorbeşti şi nu te uiţi?“; „Hai, măi, VPC-ule, treci odată!“. Maşinile tind să devină un soi de entităţi... (I. P.)
● După ce au turnat asfalt într-un cartier din Cîmpina, muncitorii au plecat fără să semnalizeze zona. Între timp, locuitorii au venit, au parcat, iar dimineaţa şi-au găsit roţile maşinilor
Magia tarabelor
Mă plimb, agale, prin oraş, căutînd, cu orice preţ, atmosferă de Crăciun. În faţa magazinului Corelli, din zona Amzei, cu decoraţiuni de Crăciun, un domn bătrîn vinde morcovi şi ţelină. Vitrina e feerică, ca-n filme, iar masa lui e minusculă şi cenuşie.
Cinci chestiuni elementare de sărbători
Ne facem o parte din cumpărături. Procesul e obositor şi destul de periculos. În unele magazine nici nu ai pe unde să calci, şi în supermarket, la raionul de patiserie, am văzut o coadă de vreo 10-15 oameni aşteptînd cozonaci calzi. Desigur, şi asta face parte din farmecul sărbătorilor.
Cu ochii-n 3,14
● Ce ţi se poate-ntîmpla dacă te opreşti să cugeţi într-un loc oarecare de pe stradă: doi oameni cu sacoşe trec de tine, împingîndu-se; un cerşetor îţi cere insistent 50 de bani; o veveriţă care coboară dintr-un pom rămîne nemişcată şi te priveşte. (I. P.)
● Despre ce credeţi că vorbeau (tare), într-un autobuz aglomerat, cîteva doamne rome? Despre „medicamente anda stresu“. (D. S.)
Cu ochii-n 3,14
● Dintr-ale marketingului: după hîrtia igienică aromată cu floarea pasiunii sau iasomie, după hîrtia moale precum un iepuraş sau o pană de porumbel, a apărut hîrtia igienică onestă, directă şi la obiect: se numeşte Mototol. (S. G.)
● Există oraşe unde poţi avea surprize poştale dintre cele mai plăcute, un asemenea oraş fiind Strasbourg. Cineva care locuieşte acolo a primit de curînd o felicitare cu următorul conţinut: „Gunoierii din cartier vă urează Sărbători Fericite“. (D. S.)
Refugiaţii sirieni părăsesc Bulgaria pentru purgatoriul german
Ali este un student kurd de 25 de ani, slab, cu părul ca pana corbului. Tatăl lui a murit în Rojava – numele dat de kurzi ţării lor natale Siria – pe cînd Ali era doar un copil. De cînd au devenit refugiaţi, Ali – ajuns de facto capul familiei pentru că vorbeşte englezeşte – încearcă să lase impresia că situaţia e sub control.
Cu ochii-n 3,14
● Pe uşa unui lift din staţia de metrou de la Gara de Nord, o pagină A4, xeroxată: „Pentru schimbarea peronului folosiţi scările fixe din stînga!“. Deodată am auzit în minte: „În lumea plină de urmări, eu sînt un om pe nişte scări. În sus ce e? În jos nimic. În jos ce e? În sus nimic“. Aici era un peron. (S. G.)
● O destinaţie neaşteptată au bătăile inimii într-o reclamă Deichmann: „Inima noastră bate pentru pantofi“. La fel cum (probabil) inima celor de la Tefal bate pentru tigăi. (D. S.)
Cu ochii-n 3,14
● Cu vreo două săptămîni înainte de alegeri, ministrul Finanţelor, Ioana Petrescu, a declarat că ar fi de acord cu legalizarea prostituţiei. Motivele nu erau legate de sănătatea publică, de siguranţă sau de vreo dezlegare morală: pur şi simplu, „orice ban în plus la buget contează“. (S. G.)
● Astronauta italiană Samantha Cristoforetti a luat la bordul navei spaţiale un aparat de espresso portabil, aflăm de pe site-ul revistei germane Der Spiegel. „Legendarul cotlet de miel londonez ajunge în st
Credinţă
Pentru soţii Enuţă, viaţa de familie înseamnă şi asta: terapii, exerciţii, vizite regulate la medici, analize. Toate pentru ca Simon, diagnosticat acum un an cu stare vegetativă persistentă, să evolueze spre o stare de minimă conştienţă. Cît va putea recupera după traumatismul cranio-cerebral, nu se ştie.
Ştirile TV – prima zi de după alegeri
Cozile la vot în străinătate, demonstraţiile de stradă de la noi, imnul naţional al României. Prima replică – Klaus Iohannis: „Votul a decurs extraordinar“, urmat de Victor Ponta: „Poporul are întotdeauna dreptate.“ Prima ştire: „Potrivit datelor parţiale, emise de BEC, noul preşedinte al României este Klaus Iohannis.“
Cu ochii-n 3,14
● Uitaţi-vă zilele astea la Antena 3, ca să vedeţi cum se schimbă macazul. Badea, Gâdea & Co. o dau cotită, bietul Ciuvică are o privire pierdută. Recomand să aveţi şi un borcan mare de murături alături, ca să vă taie greaţa. (M. V.)
● Sînt sigură că vă lipseşte această informaţie: porcii fac boo-boo în japoneză, chrum-chrum în polonă, groin-groin în franceză şi nöff-nöff în suedeză. E din surse sigure, am găsit-o în The Guardian. (L. V.)
„Avem nevoie de poveşti ca de un cal de nădejde la un drum lung şi primejdios“ – interviu cu Florin BICAN
"Nu numai că avem nevoie de cărţi pentru copii scrise de autori români. Avem nevoie ca aceste cărţi să fie citite şi în străinătate – de către copii şi adulţi deopotrivă –, aşa cum cărţile scriitorilor străini sînt citite la noi. De ce? Pentru crearea unui echilibru elementar..."
Fugărind iluzii?
Întrebarea relevantă în România de azi nu este dacă presa e liberă, ci cît de liber pot scrie jurnaliştii. Cu alte cuvinte, nu mă preocupă atît de tare dacă un patron sau altul impune o anumită linie politică, ci dacă jurnaliştii sînt capabili să facă presă de calitate, cu sau fără acea direcţie impusă de aiurea.
Cu ochii-n 3,14
● O femeie din Noua Zeelandă, al cărei braţ a rămas blocat într-un cuptor industrial pentru biscuiţi timp de 40 de minute, a suferit arsuri grave şi a primit daune în valoare de 35.000 USD. Ştirea BBC este ilustrată cu o grămăjoară de biscuiţi de casă aurii, proaspăt scoşi din cuptor. (M. P.)
● O familie de cerb moscat cu colţi a fost întîlnită recent de o echipă de biologi în nord-estul Afganistanului. Foarte căutat pentru substanţa produsă de glandele lui (folosită în prepararea unor parfumuri
Cu ochii-n 3,14
● Vîrstă, studii şi cifre: 665.000 de tineri sub 35 de ani au votat cu Ponta, candidatul care promite stabilitate pentru pensionari; 565.500 de oameni cu studii superioare au votat cu Ponta, candidatul plagiator care sfidează de doi ani orice morală şi normă academică. Dadaism sau absurd? (M. C.)
● „Please, don’t touch me let me grow and become a BANANA. Thank You. [ss.] Your little banana for now“ – anunţ-etichetă sub un snop de banane-pui, într-un bananier de pe o plajă din Parga (Grecia), oct
Cu ochii-n 3,14
● Cînd să cobor spre staţia de metrou de la Piaţa Sudului, văd un băiat şi-o fată, îmbrăţişaţi, care se pupau cu foc. În clipa următoare, el se opreşte din pupat, se uită grav la perechea lui şi-i spune: „Se duce ţara asta de rîpă“. (D. S.)
● Ca efect al încălzirii globale, a fost descoperit într-un gheţar topit jurnalul de bord al legendarului Robert Scott, căpitanul expediţiei de la Polul Sud, dispărut împreună cu aproape tot echipajul în iarna lui 1912. Carnetul de bord conţine un dese
Din „secretele“ unei farmacii eficiente– interviu cu Beatrice SPETEANU şi Iordache HUŞTIU
Farmacia Academia este una dintre puţinele, şi uneori chiar singura farmacie din Bucureşti în care găseşti (aproape) orice medicament, gata făcut sau preparat la comandă. Farmacistul principal de acolo, Iordache Huştiu, e mereu prezent printre angajaţii săi. Tot farmacistă acolo e şi fiica sa, Beatrice Speteanu.
Cu ochii-n 3,14
● Povestea unui taximetrist m-a pus pe gînduri: deşi este multimilionar (în euro) şi are afaceri diverse, de la imobiliare la castraveţi, îşi păstrează meseria de şofer de taxi ca pe un hobby. Cred că ar trebui să-mi schimb hobby-urile. (S. G.)
● În Grid nu există decît un singur panou publicitar pentru alegeri. Ghici, ciupercă, cu cine? Şi tot Ponta e spînzurat în toate comunele şi satele din jur, pînă spre Braşov, cînd îşi mai fac umil prezenţa Iohannis ş.a. Istoria se repetă. La ce interval?
Vecinii mei ţigani
Chiar vizavi de mine e o casă mare şi împopoţonată cu balconaşe cu colonade şi alte ornamente de ghips, de unde se aud mereu lătrînd nişte căţei mici, posibil pechinezi. E a unui ţigan bogat, pe care nu l-am văzut însă niciodată, „un băiat de zahăr, plin de bun-simţ şi tot restul“, mi-a spus vecinul.
Cu ochii-n 3,14
● Reclamă online: „Fi desept si invata limbi straine“. Mă, oameni buni, eu zic aşa: înainte să vă apucaţi de predat limbi străine, mai bine aţi revedea un manual de limba română. (M. M.)
● Primesc un mesaj cu un link şi următoarea rugăminte: „Rog transmiteţi domnului Radu Cosaşu“. Link-ul era de la o ştire: „Un papagal vorbitor s-a întors la stăpînul său după patru ani în care a fost dat dispărut. Surpriza proprietarului a fost una pe măsură: papagalul, pe numele său Nigel, nu mai vorbea deloc î
Generaţia cuminte aşteaptă să se schimbe lumea
Într-un articol din The Telegraph, o membră a Generaţiei Yawn (căscat), cum singură se identifică, declară hotărît: 20 is the new 40. Stranie întorsătură culturală, în timpuri în care intelectuali ursuzi, ca Alain Finkielkraut, se plîng de tirania consumistă şi populistă a tineretului.
Cu ochii-n 3,14
● La Mega Image, o întîmplare, aş zice, fericită: o doamnă în vîrstă mi-a cerut 5 lei, ca să-şi cumpere ceva. La ieşirea din magazin, aceeaşi doamnă m-a strigat din nou. Am crezut că vrea să-mi ceară iar bani. Dar nu: pur şi simplu mi-a arătat ce cumpărase de 5 lei. Mi s-a părut cea mai reuşită relaţie donator-primitor. (I. P.)
● Sătulă să mai fie singură, o femeie din Marea Britanie a hotărît să se mărite cu ea însăşi. Şi-a organizat, aşadar, nunta, a îmbrăcat rochia de mireasă, a mîncat tor
Lecţia de istorie altfel: partizanii şi comunismul
Lecţia despre comunism la care am asistat într-o sală de clasă de la şcoala din Leiceşti a fost una atipică. Cu un profesor atipic. Ioana Haşu e jurnalistă şi nepoată de partizan. Aşa că a dat frîu liber imaginaţiei şi a spus lecţia despre partizani şi comunism, într-un mod creativ şi atractiv.
Cu ochii-n 3,14
• Un aşezămînt social pentru bătrîni din curtea unei biserici se numeşte „Bătrîneţi liniştite. Toiagul înflorit“. Dacă unii dintre bătrîni nu au toiag, oare ce le înfloreşte? (A. P.)
• La Festivalul de Literatură şi Traducere Iaşi a fost invitat, printre alţii, David Lodge. Care a spus că „orbirea e tragică, surzirea e comică“. Moment în care mi-am dat seama că au şi comicii ăştia înţelepciunea lor. (M. M.)
Vacanţele domnilor Istodor
O radiografie a vacanţelor spune mereu mult despre epocile în care s-au petrecut acestea. Cu atît mai mult cu cît poveştile respective se întind pe două generaţii – e vorba de anii ’40-’50, pe de o parte, şi ’70-’80, pe de alta.
Cu ochii-n 3,14
• Mi-am refăcut setările căsuţei poştale electronice şi aşa am aflat că folosesc doar 0,96% din capacitatea ei de stocare, ceea ce îmi lasă loc pentru încă… 54 de milioane de e-mail-uri. Aş putea lăsa moştenire această căsuţă poştală. (M. C.)
• Malcolm Young iese la pensie. Basistul a anunţat că se retrage definitiv din trupa AC/DC, pe care a co-fondat-o acum mai bine de patruzeci de ani. Cu tot regretul şi cu tot respectul, nu pot să nu remarc şi implicaţiile ironice ale ştirii: „Malcolm Young,
Am rămas fără replică
Era în septembrie sau octombrie 2013. Am mers la Direcţia de Asistenţă Socială din oraşul unde locuim, pentru a încasa indemnizaţia pentru gradul I de handicap al fiului meu. De data asta, ritualul s-a rupt după momentul semnării şi continuarea a fost niţeluş surprinzătoare...