⬆
Dileme on-line
Pagina 115
Clujul ar trebui să fie mai TIFF-friendly. Scurt interviu cu Alex. Leo ȘERBAN
Dacă TIFF-ul nu primește un sprijin mai substanțial din partea autorităților locale - și, neapărat, niște facilități din partea hotelierilor/proprietarilor de restaurante -, Clujul nu-l mai merită.
Cînd babacul te-nvaţă cu tabacul (SUA, anii '60)
Se poate face reclamă la ţigări distribuind un copil - fie şi într-un rol secundar? Se pot compune jingle-uri (cîntecele comerciale) pentru o marcă de ţigarete? Se pot tocmi animatori celebri, populari în rîndul celor mai mici spectatori, ca să deseneze un cartoon pentru reclame la tutun?
Cartierul blogurilor de politică şi economie
Majoritatea bugetarilor nu are bloguri, însă majoritatea blogurilor de economie şi politică discută despre bugetari. Minoritatea bugetarilor de după bloguri este una aleasă, realeasă şi iar aleasă. De la stînga la dreapta, Ion Iliescu, cel dintîi preşedinte postceauşist, pare sincer cînd îşi aminteşte de "alegerile libere din 20 mai 1990 şi aşa zisa mineriadă" şi uşor sarcastic cu „securitatea înfometării”, iar Adrian Năstase, chiar înainte de a-şi face cont pe Facebook şi Youtube, pune link
Independenţi faţă de cine?
Statul nu gîndeşte. El funcţionează. Gestionează, gesticulează, decide, implementează, regularizează. Asigură ordinea. Şi, în timpul rămas liber, crează strategii. Cetăţeanul nu există. Există doar poporul, românii, dragii compatrioţi şi, în vreme de criză, contribuabilii.
SURÂSUL LUI VOLTAIRE
La Socrate m-am dus atunci când căutam înţelepciune, iar la Dionysios m-am dus când am căutat bani.
Ziua a şasea şi a şaptea. TIFF şi Aurora
Şase şi şapte apar împreună pentru că între ele s-a strecurat Wim Wenders, a cărui conferinţă de presă a fost ieri dimineaţă. Despre conferinţă, interviu, work-shop-ul de azi şi inelele lui Wim Wenders – în una din zilele următoare. Acum despre Altiplano, Medalia de onoare, The Shukar Collective Project și Aurora.
Cartierul blogurilor care te inspiră
Nimeni n-are nevoie de o pledoarie pentru diversitate, așa că n-o s-o ofer. În schimb, încerc să vă atrag atenția asupra cotloanelor mai puțin frecventate ale lumii blogurilor, acolo unde găsești și coolenii, hipsterii, brigăzile urbane, dar și inadaptații, sociopații și conștiința întunecată glamour-ului de tip douămiist.
13 Most Beautiful Songs...
Printre evenimentele speciale ale ediţiei TIFF 2010 s-a numărat şi 13 Most Beautiful Songs... a Soundtrack for Andy Warhol’s Screen Tests, eveniment mixt în care Lucian Ban a creat alături de alţi doi muzicieni coloana sonoră pentru un set de filmări realizate de Warhol cu diferite vedete sau simpli vizitatori ai „Fabricii” sale.
A cincea zi. TIFF cu scîrţîit
După cinci zile de TIFF, am hotărît că nu-mi convine numărul foarte mare, excesiv de mare, de filme (cu vreo 40 mai multe ca anul trecut şi cu vreo 50 mai multe ca la, s-avem pardon, Veneţia). Aş fi preferat să fie filme mai puţine, dar proiectate de patru-cinci ori, nu doar o dată sau de două ori, ca să nu mai începi fiecare dimineaţă refăcînd şi răs- refăcînd programul zilelor următoare.
Reality check
Plouă îndărătnic şi la televizor este anunţat codul galben de sărăcie.
Roşu, galben şi albastru
Şi pentru că trupul ştie mai mult, în ciuda profundului meu scepticism şi deşi n-am mai urcat în şa de vreo 12 ani, încă ştiu să pedalez. În Parcul Tineretului, dimineţile pe la 7.
Ziua a patra. TIFF cu ploaie
Supradimensionarea e o metaforă pentru toate problemele pe care le lăsăm nerezolvate şi le înghiţim zi după zi, încercînd să ne convingem că totul e bine. Graşii, ridicoli, stîngaci, fără încredere în sine, deprimaţi, sîntem noi, acoperiţi de straturi nenumărate de frustrări, angoasă şi teamă de eşec.
Povești de 1 iunie
Am pus o întrebare cititorilor noștri despre poveștile copilăriei. Din cele 20 de răspunsuri am constituit un top. Pentru fiecare poveste am încercat să găsim o legătură online (text, audio sau video).
cine trage primul
şi dacă n-am chef de comunicare profundă şi eternizabilă, ce spuneţi?
Hagi şi cultul personalităţii
"Maradona din Carpaţi" este primul român se bucură de un cult spontan al persoanei sale pe măsura celui organizat cu ferocitate pentru Nicolae Ceauşescu.
Şi bicicletele se împuşcă, nu-i aşa?
Povestea bicicletelor începe de la o roată mare şi una mică. De la o şa, un cadru de lemn şi mult curaj. Porneşte de la Muzeul Tehnic "Dimitrie Leonida" din Bucureşti şi continuă cu o istorie contemporană a bicicletelor. Roţile din lemn sau fier au devenit oţel sau fibră optică.
A treia zi. TIFF la castel
M-am trezit şi că TIFF-ul îmi modifică visele. După Dracula, am visat că mă certam aprig cu Johnny Depp, supărat pe mine pentru că scrisesem că prea participă la toate grevele Metrorex. Eram într-o tabără pustie, iar Johnny îmi furase prelata de la cort, ca să se răzbune pe răutăţile mele.
A doua zi. TIFF cu k de la kilogram
Regizorii celor patru filme pe care le-am văzut sîmbătă, în a doua zi de TIFF, au toţi litera k în nume. Dacă îl mai pun şi pe Fatih Akin de vineri, avem o întreagă teorie a conspiraţiei (în care, desigur, litera k vrea să cucerească lumea). În timp ce scriu rîndurile astea, la Cluj plouă cu grindină.
Muzeul Bucureştiului
Muzeul e clar organizat , pe perioade (ca şi site-ul său, de altfel). Cea veche e bine reprezentată de statuete ale fecundităţii din Neolitic, unelte din şi podoabe aşijderea. Precum şi cîteva vase. Care vor fi mereu impresionante, dată fiind, evident, vîrsta lor. Dar sînt puţine.
Zapp Online
O stîngăcie frecventă a făcătorilor de reclame este să pună în gura copiilor cuvinte dificile, nepotrivite pentru vîrsta lor; fraze complicate şi neverosimile pentru etapa de dezvoltare a minţii puerile. N-ar trebui să vină CNA-ul sau UE ca să interzică şi la noi stresarea minorilor cu terminologie de marketing. Ar fi de ajuns simplul fler negustoresc ca să-ţi spună că atari reclame sînt lipsite de credibilitate şi de adeziune publică.
Prima zi. TIFF ca-n Tornatore.
În pauza de după discursurile inaugurale, s-a auzit în piaţă, limpede şi piţigăiat, o voce de copil: „Vleau să daţi filmu!”. Publicul a rîs şi a aplaudat, vocea a mulţumit (cocoţată la unul din balcoanele din piaţă), iar filmul, Soul Kitchen al lui Fatih Akin, a început.
New media nu înseamnă democrație?
Asociația Română de Dezbateri, Oratorie și Retorică (ARDOR) și partenerii săi deschid în acest an, în universități, un ciclu de conferințe publice pe teme care generează controverse, încercînd să contureze felul în care studenții și membrii comunității academice utilizează puterea argumentelor în discursul public.
Omul procentaj
Regula "Un om - un vot" ar trebui să dispară. Am devenit prea complecşi pentru ea. Eu, de pildă, sînt 8% republican, 12% democrat, 14% libertarian şi 65% anarhist.
Spune-mi ce citeşti, ce scrii, ca să-ţi spun cine eşti
Am avut dintotdeauna o fascinaţie pentru citit şi pentru scris.
Cartierul blogurilor de fotografie
Odată cu creşterea dependenţei faţă de mediile electronice am asistat în ultimii ani la o mutare masivă a imaginii fotografice spre domeniul virtual (atît în zona fotografiei de amator, sedusă de posibilitatea imensă de schimb informaţional, cît şi în zona fotografiei ‘asumat-profesionistă’).
Şaua ca un falus
Aş vrea ca fiecare bărbat (libidinos) care îmi iese în cale să fie femeie timp de 12 ore, în Bucureşti, pe bicicletă! Şi nu o femeie frumoasă sau provocatoare. Nu. Pur şi simplu o femeie. O femeie în blugi şi tricou. Mă întreb dacă ar avea curaj să mai iasă din casă după aceea.
Cine cîştigă din reducerile bugetului Ministerului Culturii?
Nu am ieşit din logica luptei şi a “promovării valorilor autentice”.
Fotografia oficială a Comisiei Europene: à la URSS?
Am găsit „ceva uşor, ca pentru sfîrşitul de săptămînă” pe blogul lui Marco Zatterin, comentator pentru probleme europene la cotidianul italian La Stampa: o „analiză” simpatică a fotografiei oficiale a noilor comisari europeni.
Copiii Uraniului
Marți, 25 mai, de la ora 19.00, la Cinema Elvira Popescu va avea loc proiecția documentarului Copiii Uraniului.
Salam Săsesc (Cris-Tim)
Salamul Săsesc, lansat de Cris-Tim în 2002, a devenit în scurt timp o vedetă a mezelăriilor, graţie, dincolo de "proprietăţile intrinseci ale produsului", şi acestui spot TV încărcat de emoţie simplă, firească, familiară tuturor. O adorabilă fetiţă sîsîită era dezvăţată de micul efectul ei de vorbire de către mama răbdătoare, care îi făcea pacheţelul pentru şcoală (sau grădiniţă?), îmbiind-o pe micuţă nu doar cu deliciosul mezel, ci şi cu jocul de-a pronunţarea corectă a sintagmei doldora
Intimitatea undelor radio: This American Life
This American Life înseamnă jurnalism la superlativ; poveşti fascinante despre oameni obişnuiţi, poveşti personale şi, în acelaşi timp, universale.
Zile naționale
Zilele însemnate cu roşu în calendar sînt fie sărbători religioase, fie naţionale. Semnificativă apropiere. Naţiunea defineşte o religie, cu fondul de credinţă şi cu ritualurile specifice. Poate cea mai puternică şi mai activă dintre religiile secularizate ale epocii moderne.
"Mînă forte!"
"Un guvern de mînă forte, aste ne-ar trebui!" Fraza aceasta am auzit-o de nenumărate ori, din copilăria mea (anii douăzeci) şi pînă astăzi. Culmea este că numai de guverne de mînă forte nu am dus lipsă, vreme de 60 de ani! Dar se vede că proferatorii acestui deziderat vedeau mîna "forte" îndreptată împotriva altei mîini, tot "forte", dar cea de la putere.
Cianură pentru TIFF
Totul a început în momentul în care cineva a observat că printre sponsorii ediţiei din anul acesta a TIFF se numără şi Roşia Montană Gold Corporation
Tataia vine la oraş
La originea intrării intempestive a noţiunii de folclor românesc contemporan în vocabularul cotidian e o publicaţie trimestrială intitulată, percutant & intrigant Tataia.
În căutarea pedalatului pierdut
Două roţi, un lanţ încăpăţînat, ale cărui toane intrau mereu în conflict cu entuziasmul meu şi un verde de Bicicletă inconfundabil. Pe scurt: o copilărie urcată cu totul în şa. Prin vînt, praf şi vorbe dispersate de-a lungul unui drum fără sfîrşit, pedalatul funcţiona atunci drept metronom.
Socializare în Matrix
Sinuciderea e strict interzisă în reţea.
Sábato ar fi luat-o ca prevestire
dimineaţă rece dar luminoasă de aprilie
suntem în anul Domnului 1992
troleibuzul 66 abia se târăşte prin mijlocul circulaţiei
eu, pe banchetă, citesc „Păianjenul negru“
mă uit din când în când pe geam la lumea colorată
şi enervarea în mine creşte:
Administrarea culturii nu e totuna cu managementul emoţiilor
În cultură contează relaţiile interumane, compatibilitatea discursurilor şi a intereselor.
George Enescu pentru DJ, melomani și copii
Istoria mea cu George Enescu a-nceput cîndva în clasele terminale de liceu.
Omul cinstit
Efectele crizei asupra consumatorului obişnuit se văd mai dramatic în ţările dezvoltate decît în cele considerate oricum sărace.
Continentul de dincolo de negura economică
O excepţional de creativă expoziţie, omisă de televiziunile care ar fi avut ce să prezinte de 9 mai, de ziua Europei, strânge roadele, la Galeria Etaj ¾ la Teatrul Naţional din Bucureşti, unui adevărat laborator de identitate vizuală europeană la care au participat studenţi în graphic design şi istoria artei din Olanda, Austria şi România.
Gipsy fashion - convorbire cu GIANINA lui MANŞONICĂ din Sinteşti
Fiindcă pe mine, nora bulibaşei, mă arată lumea cu degetul: “uite la ea”. Dar nu de rău; mă arată ca exemplu. Lumea-i atentă şi te judecă. La bărbaţi moda merge mai repede, nu-s atîtea discuţii. La femei, nu oricine poate să înceapă schimbarea.
Dezastru şi euforie - convorbire cu Andrei PLEŞU
Cine s-ar fi aşteptat ca numărul aniversar al revistei noastre, cu tema “catastrofa la români”, să apară tocmai în ajunul unui dezastru anunţat cu precizie? Puţină lume îşi mai aminteşte că aceasta a fost tema primei Dileme, pe care ne-am propus să o reluăm după şapte ani, cu mult înainte de a şti ce s-ar putea să ni se întîmple mîine.
Cultul lui Antonescu și reabilitarea criminalilor de război
Tendinţele de a-l reabilita pe Ion Antonescu au decurs în patru faze.
Bicicleta de damă din capul meu
Prima dată cînd am zburat cu bicicleta eram în clasa a opta. Veneam din centru, maică-mea mă lăsa afară doar pînă se întuneca, aşa că mă grăbeam cu bicicleta roşie, fragilă şi totuşi extrem de rezistentă. Purtam cei mai frumoşi blugi ai mei...
Cartierul blogurilor de muzică clasică și jazz
În marile săli de concerte, publicul este din ce în ce mai bătrîn. Cluburi de jazz care să ofere experienţa muzicală pură, neînsoţită de clincketul tacâmurilor, sunt cîteva. Unele dintre festivalurile de muzică contemporană sunt vizitate doar de un număr restrîns de studenţi, profesori şi cunoscători.
Capete înfierbântate - 13-15 iunie 1990 - interviu cu David SCHWARTZ, regizor
Un astfel de spectacol este foarte greu, dacă nu imposibil de făcut în cadrul unei instituţii de stat, pentru că riscă să supere pe toată lumea.
Cartierul blogurilor de modă
Îţi aminteşti de Oracol*, pe care fie îl ignorai, fie îl completai în silă, cu indiferenţă ori cu maximă seriozitate, convins că atitudinea faţă de el îţi definea personalitatea şi te aşeza la locul tău pe scara valorică a colegilor din şcoala generală?
Ce mai rămâne din cultura franceză?
Jurnalistul american anunţă „moartea culturii franceze”.