Muzeul Bucureştiului
Mi-am tot dorit să vizitez, din nou (ultima dată s-a întîmplat pe cînd eram la liceu, cred) Muzeul Bucureştiului. Mai ales că, în ultimul timp, în interiorul şi în curtea lui au avut loc tot soiul de maniferstări simpatice, precum recurentul Tîrg de antichităţi. De altfel, chiar cînd am intrat în muzeu, o mulţime de copii ”performau” diverse activităţi creative – lucru lăudabil. Doamnele de la intrare nu păreau prea dornice de vizitatori: am simţit că m-am întors în timp, la sfîrşit de ani 80…
Despre vizita în sine, nu pot spune că mi-a displăcut. Cît am văzut, mi-a plăcut. Un lucru e cert: a mers repede. Muzeul e clar organizat , pe perioade (ca şi site-ul său, de altfel). Cea veche e bine reprezentată de statuete ale fecundităţii din Neolitic, unelte din şi podoabe aşijderea. Precum şi cîteva vase. Care vor fi mereu impresionante, dată fiind, evident, vîrsta lor. Dar sînt puţine.
În perioada următoare, medievală, predomină documentele. Ceea ce nu-i rău, pentru că, pe lîngă faptul că ai ocazia să vezi cum arătau pe atunci (şi să te minunezi, dacă esti un membru al generaţiei 90-2000, că nu erau făcute pe computer…), dacă ai răbdarea să le citeşti, chiar afli lucruri interesante. E important ca orice bucureştean să ştie cînd a devenit oraşul lui oraş, şi cînd - capitală, ce suprafaţă cuprindea pe atunci, şi cînd a ajuns să arate cam ca în ziua de azi.
Epoca modernă aduce chiar delicii: cîteva ”piese de mobilier urban” din vremea aceea, precum felinarele, aduc elementul de pitoresc de care era nevoie.
Din păcate, nu sînt destule. Există, într-adevăr, poze şi documente, dar obiecte vii, mărturii de-a dreptul ale epocilor prin care a trecut oraşul, nu sînt suficiente. De aceea, poate, am apreciat cu atît mai mult zidul pe care sînt expuse modele de plăcuţe. Mai multe detalii de viaţă cotidiană "puse în scenă" ar face deliciul stabilimentului.
Inclusiv din perioada comuinistă, pe care o găsim slab reprezentată. Ca să nu mai vorbim de cea de după 89…Obiecte precum televizoare vechi, fiare de călcat, radiouri, maşini de spălat, dulapuri şi bufete de-ale bunicilor şi-ar avea, poate locul, într-o parte mai umanizată şi personalizată a unui muzeu corect, dar, totuşi, formal.
Puteți urmări o galerie foto din Muzeul Bucureștiului și din oraș aici.
