Visoluția suprarealistă

Publicat în Dilema Veche nr. 825 din 12–18 decembrie 2019
Visoluția suprarealistă jpeg

În 1919, o frază de presomn auzită de André Breton declanșează aventura scriiturii automate. Abia ulterior suprarealismul dogmatic va aplica procedeul și în ceea ce privește visele, neacordîndu-le nicidecum întîietate. Fiindcă pentru suprarealiști nu există o diferență de natură între transpunerea unui vis și înregistrarea instantanee a gîndirii. Asta înseamnă că visul nu e folosit în calitate de vis: relatarea lui rămîne doar o formă de dicteu automat, un text suprarealist printre altele. Se pune așadar întrebarea: au fost acești avangardiști chiar atît de atașați de ideea de vis pe cît credem?

Pînă în anul 1924 se formaseră două grupări suprarealiste rivale. Una condusă de Yvan Goll și alta patronată cu mînă forte de către André Breton. Goll a publicat un Manifest al suprarealismului la 1 octombrie 1924, în primul și unicul număr al revistei Surréalisme, cu două săptămîni înainte de lansarea celui dintîi Manifest omonim datorat lui Breton. Cei doi s-au înfruntat deschis, ajungînd la un moment dat chiar să se bată, ca într-un vis prost, cu privire la paternitatea asupra termenului în cauză. Disputa s-a încheiat cu victoria celui din urmă, al cărui nume istoria literară l-a reținut, împreună cu binecunoscuta definiție a suprarealismului drept „automatism psihic pur“, cu accent pus pe „absența oricărui control exercitat de rațiune“ – și, bineînțeles, pe importanța visului ca rezervor de inspirație.

Dar deja decadența se instituise ca suma excentricităților, pe care Sigmund Freud a venit să le examineze, dacă nu să le vindece, punînd bazele primului modernism, ca o cireașă pe tortul fin de siècle. Medicul de la Viena extrapolează voios pornind de la analiza propriilor sale vise, unde complexele i s-ar fi înfășurat latent. Visul ajunge simptom, și trebuie numaidecît tratat. Paradoxal, suprarealiștii s-au revendicat tocmai de la Freud, care, se zvonește, îi considera pe toți nebuni de legat. Firește, poziția părintelui psihanalizei nu putea fi decît una scientistă. Pe cînd suprarealismul e mai degrabă sincretic: un fel de cult al puterilor originare ale spiritului. Ne putem întreba dacă nu cumva acesta nu a fost mai învecinat cu psihologia profunzimilor. Metoda suprarealistă frizează modul în care un Carl Gustav Jung, de pildă, vorbea despre o cvasimitică integrare a conștientului cu inconștientul, în detrimentul asociațiilor libere. De altfel, poeții și pictorii suprarealiști relatează conținutul manifest, brut, al viselor, fără să se hazardeze pe panta alunecoasă a interpretării.

Între 11 octombrie 1924 și 30 ianuarie 1925, pe o străduță de pe malul stîng al Senei a funcționat un Birou de investigații suprarealiste, cu permanență, destinat, printre altele, să culeagă relatări de vise ale oricărui doritor să-și împărtășească deambulările onirice. Tentativa se va dovedi o deziluzie. Marele public ignoră cu desăvîrșire ideea. Mare ne va putea fi nouă înșine mirarea să observăm că, deși ne-am obișnuit să-i asociem automat cu debușeul oniric, suprarealiștii nu prea țineau nici ei nocturnale – cu notabila excepție Michel Leiris, autor al unei culegeri intitulate fără echivoc Nuits sans nuit et quelques jours sans jour, sau Robert Desnos, prin Journal d’une apparition (1927) – nepublicîndu-și transpunerile de vise decît sporadic în periodice la fel de sporadice. Breton dăduse și aici tonul, cu patru asemenea isprăvi în Littérature (1922), destul de convenționale. Totuși, cel dintîi organ al mișcării, La Révolution surréaliste, începea cu o prefață colectivă care clama sec: „În fiecare dimineață, în toate familiile, bărbații, femeile și copiii, DACĂ NU AU NIMIC MAI BUN DE FĂCUT, își povestesc visele“. Aici, în afară de Breton și Leiris, vor publica relatări de vise Louis Aragon, Antonin Artaud, Paul Éluard, Max Morise, Raymond Queneau, dar și Max Ernst sau Giorgio de Chirico. Astfel, în cele 12 numere cîte a avut revista (1 decembrie 1924 – 15 decembrie 1929), au fost publicate relativ puține Rêves – mai exact, 49. Adică infim pentru vîlva iscată postum în jurul acestui fals curent. Și nici măcar ele nu putem fi siguri că sînt pînă la urmă veritabile.

Deja din 1924, referindu-se la „somnurile“ colegilor săi, Aragon se întreba dacă respectivii nu cumva simulau visul atunci cînd îl verbalizau. Fapt e că față de un curent ca suprarealismul cel mai bine e să rămîi mefient. Există o mare doză de înșelătorie în producțiile sale. Pe de altă parte, echivalența poem – relatare de vis era atît de luată în serios de Breton și de acoliții săi încît Éluard a fost considerat „eretic“ atunci cînd a vrut să reintroducă o diferențiere – cît de necesară – între automatismul oniric și elaborarea poetică. Oricum, cei menționați nu erau într-atît de interesați de vis pe cît se crede conform unui clișeu încetățenit, ei dorind mai curînd să surprindă mișcările inconștientului din starea de veghe.

După Al doilea manifest al suprarealismului, loialii celui supranumit papa Breton au căzut de acord să colaboreze la o nouă publicație de tip oficios, Le Surréalisme au service de la révolution. Distanța dintre cele două manifeste subîntinde așadar niște poziții contradictorii: „Suprarealismul nu se prezintă ca expunerea unei doctrine“ (fraza de început a primului număr din La Révolution surréaliste) și angajarea politică, una vehementă. Încă din cel dintîi cincinal, grupul s-a organizat întrucîtva ca un partid revoluționar – al visului, evident. Iată în ce constă viul atașament practicat de suprarealiști!

În decembrie 1929, suprarealismul va eșua nu atît ca o revoluție, cît ca o lovitură de stat poetică. Leiris definise vocabula „révolution“ („rêvolution“?) drept „solution de tout rêve“, soluția oricărui vis, ceea ce în română dă visoluție. La fel de bine putem însă vorbi despre loviluție. Adevărata revoluție, estetic-oniristă, o vor face niște români – patru decenii mai tîrziu. Numele lor: Dumitru Țepeneag și Leonid Dimov. Despre ei, într-un episod viitor. Cîndva la anul. Pînă atunci, „La mulți ani!“. Și să fie într-un vis bun!

Laurențiu Malomfălean este eseist și traducător.

Foto: André Breton (wikimedia commons)

1025 21 Iamandi jpg
Business as usual
Poate că britanicii, spre deosebire de alte nații mai versatile, mai cameleonice, au exercițiul normalului.
VJ jpg
La aniversară. Valeriu Jereghi în spațiul filmului european
Creator a 19 filme ca regizor, 21 și ca scenarist, opt ca director de imagine și unul ca producător, a fost și actor în patru filme.
1014 23 jpg
„Probabil cel mai aşteptat album rap din ultimii zece ani” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu PHUNK B –
Prima mea casetă de hip-hop românesc a fost Familiarizează-te de la La Familia, în 2001, septembrie, de ziua mea, la 7 ani.
p 21 WC jpg
Digital și analogic
Dincolo de sensul intrinsec al unui cuvînt sau al unei expresii, mai există unul, extrinsec, care rezultă din relația acestora cu contextul.
1013 23 Miru fotosoto jpg
„De ce iubim femeile MCs” (II) – G.P. VOLCEANOV în dialog cu MIRU
„Mi-ar plăcea măcar la Conservator, fiind de specialitate, să fie o materie legată de rap.”
image png
Trasul de șireturi
Dar nici cel din urmă nu se oprește vreodată din citit. Nu va declara niciodată că nu mai are nevoie de cărți.
1010 22 coperta jpg
image png
Hoțul de timp
Ei se fortifică în interiorul iluziei de a „avea în mînă accelerarea sau încetinirea călătoriilor la graniță, nu cea geografică, ci cea a veșniciei”
image png
Solidaritatea de aparență
Grație coincidenței onomastice, își însușise fără jenă „faptele de vitejie” ale acestui fotbalist sîrb; și-i mersese de minune pînă să fie descoperit.
image png
Iarna pe uliță
Psihic, însă... mi se pare că e invers.
image png
Privirea ca formă de gîndire în arta lui Marin Gherasim
Preocupările teoretice ale pictorului se manifestă de timpuriu.
p 21 Heinrich B”ll jpg
Dragostea tăiată la montaj. Heinrich Böll despre doliul Germaniei
Dar nu la asta se gîndea Heinrich acum: el se gîndea la speranța care luminase o clipă chipul mamei, numai o singură clipă, dar știa că o clipă înseamnă mult.
index jpeg 7 webp
Ce a căzut, de fapt, în 1989?
Ce nu știm este dacă această situație va dura. Experiența ne arată că omul nu poate trăi fără narative și că istoria la un moment dat se repetă.
pata umana jpg
Pata umană. Despre intoleranță și mizantropie
„Ignoranța nu este un vid, este un preaplin de scenarii și de certitudini.”
p 23 jpg
p 22 Dimitrie Cantemir WC jpg
Cantemir – confluenţe culturale şi aculturaţie
Cel care făcea această observaţie vorbea în bună cunoştință de cauză, sugerînd una din componentele procesului de aculturaţie.
p 22 jpg
Întotdeauna tu, niciodată eu sau despre violența invizibilă
Termenul de „violență psihologică” este intrat de puțini ani în vocabularul colectiv și conștientizat ca fenomen care se petrece și la care am fost și sîntem expuși fără a ne da seama.
987 23 Volceanov jpg
„De ce iubim femeile MCs” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu GANI (partea I) –
Cel mai important e să fii true şi pasionat pînă la capăt.
982 22 Lepenies jpg
Muncă intelectuală
Munca intelectuală a lui Martus/Spoerhase e o carte foarte interesantă și plină de învățăminte.
p 23 jpg
În aerul firav al Globului
Ce lecție transfiguratoare despre puterea teatrului este acest spectacol! Și totuși, care Ioana? Ioana pitit/ă în fiecare din noi, care-și dorește să fie ascultat/ă, recunoscut/ă și acceptat/ă. Nimic mai simplu.
980 21 Badescu jpeg
Copel Moscu și jocul de-a realitatea
Filmele lui Moscu sînt documentare ale unei lumi ascunse, a unei alter-realități adevărate, care există, dar nu este într-un mod de la sine înțeles, adică prin însuși faptul de a fi, observată și băgată în seamă.
index jpeg 4 webp
Pe scurt, despre iluzia schimbării
Cădem de acord că aceste vremuri trecute erau frumoase atît pentru fete, cît și pentru băieți.
index jpeg 2 webp
Cu iubirea în minte, cu mintea în iubire
Cînd, la rîndul nostru, iubim o anumită persoană, această iubire se poate extinde la un obiect care i-a fost drag, poate deveni o colecție de obiecte iubite de acel om sau o pasiune pentru un anumit domeniu.
Robert Harron and Gertrude Norman in The Tender Hearted Boy (1913) (cropped) jpg
Iubire "all inclusive” sau prietenie?
Ceilalți, care își investesc energia în mai multe relații, în mai multe preocupări, au de-a face cu limitele, distanța, absența și iubirea neîmpărtășită toată viața.

Adevarul.ro

image
EXCLUSIV Bruce Lincoln, profesor, discipol și fost student al lui Mircea Eliade: „Admirația lui pentru mișcarea legionară m-a tulburat mult“
Articole și documente din perioada anilor ’30, în care filosoful român Mircea Eliade își declara simpatia față de Garda de Fier, au ajuns în posesia discipolului său, Bruce Lincoln, astăzi un emerit profesor american.
image
Dependența de ecrane a copiilor, vindecată în doar două săptămâni. Ce ar trebui să facă părinții. Soluția specialiștilor danezi
3 ore pe săptămână în fața ecranelor și nu mai mult! De atât au nevoie copiii pentru a se dezvolta sănătos din punct de vedere psihic și emoțional. Aceasta este concluzia unui studiu efectuat de specialiștii unei universități de prestigiu din Danemarca.
image
Care sunt cele mai bune companii aeriene din lume în 2024. Care au cele mai puține anulări și întârzieri
Blocajul informatic de vineri ne-a determinat să căutăm care sunt cele mai sigure companii aeriene din lume, premiate pentru cele mai puține anulări și întârzieri.

HIstoria.ro

image
Ziua în care veteranii de o vârstă cu secolul s-au întors pe plajele Normandiei
Acum 80 de ani, soldații care au debarcat pe plajele Normandiei, în dimineața de 6 iunie, au pășit în infern, întâmpinați de obstacole diabolice, mine, sârmă ghimpată, cazemate și bunkere, mitraliere secerându-i încă din apă și un inamic fortificat hotărât să îi arunce înapoi.
image
Vechi magazine și reclame bucureștene
Vă invităm să descoperiți o parte din istoria Capitalei, reflectată în vitrinele magazinelor și în mesajele reclamelor de odinioară.
image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.