Sigmund încă mai bîntuie pe Berggasse

Publicat în Dilema Veche nr. 876 din 21 - 27 ianuarie 2021
Sigmund încă mai bîntuie pe Berggasse jpeg

Sînt mai degrabă reticent cînd vine vorba de Freud și de sistemul său de interpretare. Am ezitat să scriu pînă acum despre părintele psihanalizei, dar întîmplarea face că ultimele trei luni ale anului trecut mi le-am petrecut la Viena, cu prilejul unei rezidențe de traducere. Am fost, cu alte cuvinte, la el acasă pentru 12 săptămîni. Iar în fostul oraș imperial, senzația că la tot pasul te paște o relicvă din vremea lui Sigmund e cît se poate de vie. Încins în și pe Ring, orașul pare un imens onirodrom, cu fațade ca niște decoruri de vis colectiv, tot atîtea imagini ale fantomei unui imperiu, amintind catastrofa năpustită vorace asupra lui, începînd cu asasinarea lui Sissi cea gravată pe trenul în care călătorisem prin Mitteleuropa, și pînă la deznodămîntul celui dintîi război mondial. Fin-de-siècle și Belle Époque par închipuiri de copil azi, cînd Viena se lasă furată de nostalgii, ca un oraș copleșit de istorie. Orașul viselor, i se mai spune.

Pentru că la Viena toate drumurile dau în ea. Berggasse e o străduță care începe lin, apoi urcă. Ulița Muntelui, mot-à-mot. Un pavaj te conduce în miezul unui ghem unde complexele vienezilor își găsesc punctul nodal, ieșind parcă mai ușor la suprafață. Ca în prăjitura Maroniblüte din care am gustat într-o zi la Café Landtmann, descoperind mereu alte și alte straturi ascunse. Redeschis festiv, la echinocțiul tomnatic al anului de dizgrație 2020, în prezența președintelui Austriei, la numărul 19, muzeul Sigmund Freud te întîmpină cu o scară impunătoare. Pășești înapoi în timp, deschizi ușa, pătrunzi într-un antreu cu lambriuri verzi. Apartamentul în care a locuit și profesat psihoterapeutul e dispus pe un singur nivel. Spațios, cu pasaje ai spune secrete; pacientul are o sală de așteptare și părăsește salonul pe altă parte. Încăperile sînt însă mai mult goale, întrucît Freud a luat totul cu el atunci cînd a fugit la Londra din calea naziștilor.

Acum, în promițătorul 2021, aș rezuma teoria din Traumdeutung, magnum opus-ul freudian, în 120 de cuvinte: visul este îndeplinirea unei dorințe, „real-izarea“ ei, fie pe față (la copil), fie mascat; un alt fel de profeție (nu pot visa decît ce-mi doresc să se-ntîmple în viitor); un conținut latent (gîndurile visului) transformat în conținut manifest (imaginile visului) prin travaliul visului, în două faze: procesul primar (mecanismele de condensare, deplasare, deformare, figurativizare sau transformare a gîndurilor în imagini, realizare de formațiuni compozite și reprezentare senzorială) și elaborarea secundară (mecanismul simbolizării, ce face visul inteligibil); apoi, travaliul analizei va face drumul invers, de la preconștient/manifest, trecînd prin/de cenzura devenită rezistență, la inconștient/latent, după principiul că din orice fragment amintit ai porni, poți reconstitui toate gîndurile visului, prin asociații cu viața diurnă din ultimele trei zile.

S-a tot spus, avem aici o viziune reductivă, în alb-negru, asupra viselor, văzute în calitatea lor de simptom, adică frizînd patologicul. Numai că teoriile freudiene sînt aplicabile mai ales – dacă nu doar – în mediul care le-a produs, la fel cum, de pildă, zodiacul chinezesc nu funcționează decît la el acasă, în Asia de Sud-Est. Așa se explică de ce numeroase rezultate la care a ajuns psihanalistul au apărut, independent de studiile acestuia, sub formă literară în opera lui Arthur Schnitzler, un concitadin. Mă gîndesc îndeosebi la Traumnovelle (1925), adaptată magistral de Stanley Kubrick în Cu ochii larg închiși (1999) și retradusă recent în limba romînă de Mariana Bărbulescu sub titlul – excelent – Între vise: aventurile nocturne ale lui Fridolin sînt atît de puțin credibile încît par un vis; în visul său, Albertine își vede soțul crucificat; încît cei doi ajung să comunice pe membrana difuză dintre. Nu e de mirare că Freud, care se număra printre admiratorii săi, declara într-o scrisoare că Schnitzler pătrunde la modul intuitiv în profunzimi ale sufletului omenesc unde el ajunge numai după ședințe laborioase cu pacienții – majoritatea, vienezi.

După ce vizitezi muzeul de artă Leopold, ai putea spune că din Viena aceea a mai rămas o adresă plus tablourile triadei Klimt – Schiele – Kokoschka, în care aceleași complexe imperiale sînt prinse pentru vecie, ca într-o pepinieră de plante carnivore. Ajuns la Albertina, muzeu de amplori nebănuite, cosmopolite, ieși însă din bula vieneză. M-au lovit cîteva picturi îngemănate, asociind elementul acvatic și florile cu feminitatea. Niște Nuferi abstracți de Monet, în care Sigmund n-ar fi găsit mai nimic, față în față cu Nimfele lui Klimt (1899), care în schimb i-ar fi spus prea multe; iar în Lumina lunii (1914) a lui Emil Nolde, cu tușe turcoaz în cascadă și o lună solară, l-ar fi izbit contrastul deja expresionist. Apoi, niște pînze înfățișînd fiecare motivul femeii care visează floral: fauvistul Henri Manguin, Siesta (1905), simbolistul Odilon Redon, Visul (1908), inclasabilul Marc Chagall, Femeie dormind cu flori (1972). Cum ar fi analizat Freud cele trei vise?! Ar fi spus că femeile respective suferă de isterie, cînd ele se bucurau de bucuria simplă a unei sieste.

Tot în 2020, austriecii au realizat un serial omonim, care nu îi face deloc dreptate, afundîndu-l – și mai mult – în kitsch. În fine, cît eram la Viena am descoperit cartea lui Antonio Tabucchi, Sogni di sogni (1992), în care prozatorul italian imaginează visele unor figuri îndrăgite, încheind cu doctorul Sigmund Freud, interpret al viselor altora. Aici, în ultima noapte a vieții sale, Freud visează că, devenit Dora, una dintre pacientele sale isterizate, cutreieră o Vienă distrusă de bombardamente. La final, într-o notă biografică, se spune: „Cazurile sale clinice pot fi citite ca romane ingenioase. Sine, Eu și Supraeu sînt Trinitatea lui. Și, poate, și a noastră“. Dacă l-aș întîlni azi pe Freud l-aș întreba atît: oare visele sînt incoerente cînd le visăm sau cînd ni le amintim? Oare nu sînt ele cel puțin la fel de contigue ca și realitatea nevisată? Orice mi-ar răspunde, i-aș răspunde înapoi: să fie într-un vis bun!

Ovidiu Komlod este scriitor și traducător. Cea mai recentă carte publicată: noapte-lumină, poeme, Casa de Editură Max Blecher, 2017.

Foto: Marjorie Apel (wikimedia commons)

1025 21 Iamandi jpg
Business as usual
Poate că britanicii, spre deosebire de alte nații mai versatile, mai cameleonice, au exercițiul normalului.
VJ jpg
La aniversară. Valeriu Jereghi în spațiul filmului european
Creator a 19 filme ca regizor, 21 și ca scenarist, opt ca director de imagine și unul ca producător, a fost și actor în patru filme.
1014 23 jpg
„Probabil cel mai aşteptat album rap din ultimii zece ani” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu PHUNK B –
Prima mea casetă de hip-hop românesc a fost Familiarizează-te de la La Familia, în 2001, septembrie, de ziua mea, la 7 ani.
p 21 WC jpg
Digital și analogic
Dincolo de sensul intrinsec al unui cuvînt sau al unei expresii, mai există unul, extrinsec, care rezultă din relația acestora cu contextul.
1013 23 Miru fotosoto jpg
„De ce iubim femeile MCs” (II) – G.P. VOLCEANOV în dialog cu MIRU
„Mi-ar plăcea măcar la Conservator, fiind de specialitate, să fie o materie legată de rap.”
image png
Trasul de șireturi
Dar nici cel din urmă nu se oprește vreodată din citit. Nu va declara niciodată că nu mai are nevoie de cărți.
1010 22 coperta jpg
image png
Hoțul de timp
Ei se fortifică în interiorul iluziei de a „avea în mînă accelerarea sau încetinirea călătoriilor la graniță, nu cea geografică, ci cea a veșniciei”
image png
Solidaritatea de aparență
Grație coincidenței onomastice, își însușise fără jenă „faptele de vitejie” ale acestui fotbalist sîrb; și-i mersese de minune pînă să fie descoperit.
image png
Iarna pe uliță
Psihic, însă... mi se pare că e invers.
image png
Privirea ca formă de gîndire în arta lui Marin Gherasim
Preocupările teoretice ale pictorului se manifestă de timpuriu.
p 21 Heinrich B”ll jpg
Dragostea tăiată la montaj. Heinrich Böll despre doliul Germaniei
Dar nu la asta se gîndea Heinrich acum: el se gîndea la speranța care luminase o clipă chipul mamei, numai o singură clipă, dar știa că o clipă înseamnă mult.
index jpeg 7 webp
Ce a căzut, de fapt, în 1989?
Ce nu știm este dacă această situație va dura. Experiența ne arată că omul nu poate trăi fără narative și că istoria la un moment dat se repetă.
pata umana jpg
Pata umană. Despre intoleranță și mizantropie
„Ignoranța nu este un vid, este un preaplin de scenarii și de certitudini.”
p 23 jpg
p 22 Dimitrie Cantemir WC jpg
Cantemir – confluenţe culturale şi aculturaţie
Cel care făcea această observaţie vorbea în bună cunoştință de cauză, sugerînd una din componentele procesului de aculturaţie.
p 22 jpg
Întotdeauna tu, niciodată eu sau despre violența invizibilă
Termenul de „violență psihologică” este intrat de puțini ani în vocabularul colectiv și conștientizat ca fenomen care se petrece și la care am fost și sîntem expuși fără a ne da seama.
987 23 Volceanov jpg
„De ce iubim femeile MCs” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu GANI (partea I) –
Cel mai important e să fii true şi pasionat pînă la capăt.
982 22 Lepenies jpg
Muncă intelectuală
Munca intelectuală a lui Martus/Spoerhase e o carte foarte interesantă și plină de învățăminte.
p 23 jpg
În aerul firav al Globului
Ce lecție transfiguratoare despre puterea teatrului este acest spectacol! Și totuși, care Ioana? Ioana pitit/ă în fiecare din noi, care-și dorește să fie ascultat/ă, recunoscut/ă și acceptat/ă. Nimic mai simplu.
980 21 Badescu jpeg
Copel Moscu și jocul de-a realitatea
Filmele lui Moscu sînt documentare ale unei lumi ascunse, a unei alter-realități adevărate, care există, dar nu este într-un mod de la sine înțeles, adică prin însuși faptul de a fi, observată și băgată în seamă.
index jpeg 4 webp
Pe scurt, despre iluzia schimbării
Cădem de acord că aceste vremuri trecute erau frumoase atît pentru fete, cît și pentru băieți.
index jpeg 2 webp
Cu iubirea în minte, cu mintea în iubire
Cînd, la rîndul nostru, iubim o anumită persoană, această iubire se poate extinde la un obiect care i-a fost drag, poate deveni o colecție de obiecte iubite de acel om sau o pasiune pentru un anumit domeniu.
Robert Harron and Gertrude Norman in The Tender Hearted Boy (1913) (cropped) jpg
Iubire "all inclusive” sau prietenie?
Ceilalți, care își investesc energia în mai multe relații, în mai multe preocupări, au de-a face cu limitele, distanța, absența și iubirea neîmpărtășită toată viața.

Adevarul.ro

image
Europa care ne aplauda pentru galeria de la Euro 2024 este șocată de SOS. „Circul Dianei Șoșoacă ne face de rușine”
Circul făcut de Diana Șoșoacă la dezbaterile privind alegerea președintelui Comisiei Europene i-a șocat pe europarlamentarii străini, chiar și pe naziștii germani (AfD), susține liberalul Rareș Bogdan. După ce a fost felicitat pentru românii de la Euro 2024, i se cer explicații pentru Șoșoacă.
image
ÎPS Teodosie cheamă ploaia, în această seară, pe câmpurile din Constanța. În jumătate de județ a fost deja potop
ÎPS Teodosie, ține o nouă slujbă specială împotriva secetei. Arhipiscopul Tomisului va citi rugăciuni pentru venirea ploii în timpul Sfintei Liturghii, a transmis Arhiepiscopia Tomisului.
image
Rusia desfășoară obuziere de pe vremea lui Stalin pe frontul din Ucraina. Moscova rămâne și fără stocurile din epoca sovietică
Rusia a desfășurat sute de obuziere vechi de 70 de ani pe linia frontului ucrainean, potrivit analiștilor, deoarece atât Kievul, cât și Moscova pierd cantități semnificative de echipamente pe câmpul de luptă după mai bine de doi ani de război.

HIstoria.ro

image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.
image
Lucruri știute și neștiute despre Mănăstirea Arbore și ctitorul ei
Pe ruta mănăstirilor din Moldova, din cel mai recent proiect de turism cultural – „România Atractivă” –, cunoaștem profund patrimoniul românesc, construit, meșteșugit sau povestit. Străini și români deopotrivă, suntem chemați de sunetul de toacă și ne plecăm capetele la auzul cântărilor din zori. Ne
image
Încălzirea politică globală
Poate că 2024 va depăși recordul lui 2023 și va fi cel mai călduros din istorie, record pe care nu și-l dorește nimeni.