O mulțime de oameni care așteaptă

17 aprilie 2020
O mulțime de oameni care așteaptă jpeg

Publicase recent Psihologia inconștientului, opus în care a explorat diferențele dintre psihanaliza freudiană și propria sa teorie. Comunitatea psihiatrică din Zürich și de aiurea l-a luat repede drept mistic. În curînd, a început să aibă tot felul de viziuni fatidice, potopuri revărsîndu-se peste lume, cu Alpii lui dragi înălțați pînă la ceruri pentru a stăvili puhoaiele care amenințau să-i inunde patria. Însă din cenușii, valurile devin galbene, roșii: o mare de sînge, încît Carl se întreabă dacă imaginile acelea care nu îi dădeau pace nu indică o revoluție. Cum nu și-o poate reprezenta, conchide că ar avea legătură cu el însuși.

Apoi – între anotimpuri, cînd lucrurile nu sînt decise și totul e încă posibil, cînd vara mai poate întîrzia și primăvara adastă, cînd iarna poate aduce ultima răbufnire, lăsînd să cadă domol din văzduh o zăpadă a mieilor – un vis recurent îi tot dă tîrcoale: se făcea că, în toiul verii, năvălea un frig arctic, iar pămîntul înțepenea la încheieturi pe sub ghețuri. Întregul ținut al Lorenei, cu canalele lui, înghețase. Satele fumegau părăsite de oameni, lacurile și rîurile erau acoperite și ele de gheață. Vegetația altădată bogată era acum împietrită sub ger. Cu o precizie de ceas elvețian, imaginile i se arată de trei ori, în aprilie, mai și, ultima oară, în iunie. Atunci, un frig monstruos ce părea să vină din spațiu pusese stăpînire peste întreg orizontul. Chiar și așa, visul avu un final neașteptat. Se afla acolo un copac înfrunzit, fără rod – arborele vieții, s-a gîndit el pe urmă –, ale cărui frunze se preschimbaseră, sub acțiunea gerului, în boabe dulci de struguri, pline de un suc tămăduitor. Gustav culege strugurii și îi dăruiește unei mulțimi de oameni care așteaptă.

wc jung 1910 jpg jpeg

Trezindu-se brusc, își trage pe el halatul și iese-n grădină pradă unei disperări absolute. Era o noapte cu lună, totul în jur pașnic, numai cîte o broască orăcăia la marginea pîrîiașului, un cîine trezit lătra, un fîlfîit de pasăre spinteca aerul. Natura nu dădea nici un semn că s-ar sinchisi de visul din care tocmai se smulsese. În fața perfecțiunii și a nepăsării ce i se întindeau înaintea ochilor, s-a cutremurat, cît pe ce să izbucnească în plînsul cel mai amarnic. Simțea că erau în pericol cu toții, că urma să se întîmple ceva. Nu avea nici cea mai mică idee ce, dar știa, căci asemenea năzăriri înseamnă destin. La 1 august avea să izbucnească Primul Război Mondial. Sarcina sa urma să fie cît se poate de clară de-acum: să înțeleagă ce se petrece, să conștientizeze în ce măsură propria sa trăire și experiență de viață se leagă de cea a colectivității. Nu mai era îndeajuns să chibzuiască doar asupra persoanei lui.

În volumul, apărut după mai bine de o jumătate de secol, Amintiri, vise, reflecții (consemnate și editate de Aniela Jaffé, 1961 – în traducere românească de Daniela Ștefănescu, Humanitas, 1996), Carl Gustav Jung va integra relatarea fantasmelor în povestea propriei confruntări cu inconștientul. După ruptura de Freud, această muncă aproape fizică ajunsese în prim-planul activității sale. Iar asociațiile libere pe care le putem face pornind de la visele lui din urmă cu mai bine de un secol ne pot conduce, în arc peste timp, la alte asociații, tocmai cu situația atît de complicată – nu doar sanitar, ci și filosofic, dacă deținem organ să vedem dincolo de salvarea speciei, dincoace de faptul că omul se pune stavilă selecției naturale – prin care trecem astăzi.

p18 amintiri vise reflectii jpg jpeg

Am văzut, visul reimaginat mai sus aduce în scenă un tărîm pustiit, o natură lipsită de oameni, pradă ghețurilor – adică morții, extincției. Voi amplifica un singur episod, cel final. Un copac înfrunzit aparent sterp, ale cărui frunze se preschimbaseră, tocmai sub acțiunea gerului, în boabe de struguri tămăduitoare. Culegîndu-le, visătorul le dăruiește unei mulțimi de oameni care așteaptă. Avem aici o împărtășanie colectivă țintind o renaștere. Nu există decît o singură continuare a visului din acest punct: oamenii se vor întoarce acolo de unde au plecat, soarele va încălzi peisajul din nou. În măsura în care scot la iveală și nu ascund, visele sînt revelatorii. Putem avea cu toții episoade considerate pe urmă premonitorii, putem visa la fel de bine cu ochii deschiși, putem foarte bine trăi și căsca bine ochii la ce se întîmplă în jurul nostru.

Dacă este adevărat că pe lume au fost tot atîtea ciume cîte războaie, ambele i-au găsit pe oameni la fel de nepregătiți. Ba mai mult, „cînd izbucnește un război, oamenii spun: «N-are să dureze, prea e stupid». Și, fără îndoială, un război este desigur prea stupid, dar asta nu-l împiedică să dureze“. Sau, în cuvintele aceluiași Albert Camus, atît de valabile azi, „Flagelul nu este pe măsura omului, îți spui deci că flagelul este ireal, e un vis urît care o să treacă. Dar nu trece totdeauna și, din vis urît în vis urît, oamenii sînt cei care se duc, și umaniștii cei dintîi, pentru că nu și-au luat măsuri de precauție“ (Ciuma, traducere de Olga Mărculescu).

La fel și acum, ducem în săptămînile acestea un război la scară planetară, sîntem pe front în fața unui dușman invizibil: avem de-a face nu cu capete încoronate sau alte elemente de ucidere în masă, ci cu un amărît de coronavirus. Cîndva, se va scrie pe rupte – mai bine, mai prost – despre asta. În linii mari, se va spune atît: eram o mulțime de oameni care aștepta. Să se trezească dintr-un vis rău. Numai că și visele rele, poate chiar mai mult decît cele bune, au să ne învețe cîte ceva. Dacă ne-am trezi mai înțelepți din evenimentele istorice pe care le trăim, ar fi un cîștig. Aproape că-mi vine s-adaug: altfel nu ar fi meritat efortul, altfel nu ar fi avut nici un rost – ca și cum ar putea exista vreo fărîmă de sens în ceea ce ni se întîmplă. De unde ne va veni salvarea și de data asta? Ce medic mîntuitor va descoperi leacul, cîte statui i se vor ridica? Oricît ar evolua homo sapiens, rămînem aceeași mulțime care așteaptă dintotdeauna ceva. Fie numai ca strugurii de la toamnă să nu fie acri. Ca într-un vis bun!

Ovidiu Komlod este poet și prozator. Cea mai recentă carte publicată: noapte-lumină, poeme, Casa de Editură Max Blecher, 2017.

Foto: wikimedia commons

1025 21 Iamandi jpg
Business as usual
Poate că britanicii, spre deosebire de alte nații mai versatile, mai cameleonice, au exercițiul normalului.
VJ jpg
La aniversară. Valeriu Jereghi în spațiul filmului european
Creator a 19 filme ca regizor, 21 și ca scenarist, opt ca director de imagine și unul ca producător, a fost și actor în patru filme.
1014 23 jpg
„Probabil cel mai aşteptat album rap din ultimii zece ani” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu PHUNK B –
Prima mea casetă de hip-hop românesc a fost Familiarizează-te de la La Familia, în 2001, septembrie, de ziua mea, la 7 ani.
p 21 WC jpg
Digital și analogic
Dincolo de sensul intrinsec al unui cuvînt sau al unei expresii, mai există unul, extrinsec, care rezultă din relația acestora cu contextul.
1013 23 Miru fotosoto jpg
„De ce iubim femeile MCs” (II) – G.P. VOLCEANOV în dialog cu MIRU
„Mi-ar plăcea măcar la Conservator, fiind de specialitate, să fie o materie legată de rap.”
image png
Trasul de șireturi
Dar nici cel din urmă nu se oprește vreodată din citit. Nu va declara niciodată că nu mai are nevoie de cărți.
1010 22 coperta jpg
image png
Hoțul de timp
Ei se fortifică în interiorul iluziei de a „avea în mînă accelerarea sau încetinirea călătoriilor la graniță, nu cea geografică, ci cea a veșniciei”
image png
Solidaritatea de aparență
Grație coincidenței onomastice, își însușise fără jenă „faptele de vitejie” ale acestui fotbalist sîrb; și-i mersese de minune pînă să fie descoperit.
image png
Iarna pe uliță
Psihic, însă... mi se pare că e invers.
image png
Privirea ca formă de gîndire în arta lui Marin Gherasim
Preocupările teoretice ale pictorului se manifestă de timpuriu.
p 21 Heinrich B”ll jpg
Dragostea tăiată la montaj. Heinrich Böll despre doliul Germaniei
Dar nu la asta se gîndea Heinrich acum: el se gîndea la speranța care luminase o clipă chipul mamei, numai o singură clipă, dar știa că o clipă înseamnă mult.
index jpeg 7 webp
Ce a căzut, de fapt, în 1989?
Ce nu știm este dacă această situație va dura. Experiența ne arată că omul nu poate trăi fără narative și că istoria la un moment dat se repetă.
pata umana jpg
Pata umană. Despre intoleranță și mizantropie
„Ignoranța nu este un vid, este un preaplin de scenarii și de certitudini.”
p 23 jpg
p 22 Dimitrie Cantemir WC jpg
Cantemir – confluenţe culturale şi aculturaţie
Cel care făcea această observaţie vorbea în bună cunoştință de cauză, sugerînd una din componentele procesului de aculturaţie.
p 22 jpg
Întotdeauna tu, niciodată eu sau despre violența invizibilă
Termenul de „violență psihologică” este intrat de puțini ani în vocabularul colectiv și conștientizat ca fenomen care se petrece și la care am fost și sîntem expuși fără a ne da seama.
987 23 Volceanov jpg
„De ce iubim femeile MCs” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu GANI (partea I) –
Cel mai important e să fii true şi pasionat pînă la capăt.
982 22 Lepenies jpg
Muncă intelectuală
Munca intelectuală a lui Martus/Spoerhase e o carte foarte interesantă și plină de învățăminte.
p 23 jpg
În aerul firav al Globului
Ce lecție transfiguratoare despre puterea teatrului este acest spectacol! Și totuși, care Ioana? Ioana pitit/ă în fiecare din noi, care-și dorește să fie ascultat/ă, recunoscut/ă și acceptat/ă. Nimic mai simplu.
980 21 Badescu jpeg
Copel Moscu și jocul de-a realitatea
Filmele lui Moscu sînt documentare ale unei lumi ascunse, a unei alter-realități adevărate, care există, dar nu este într-un mod de la sine înțeles, adică prin însuși faptul de a fi, observată și băgată în seamă.
index jpeg 4 webp
Pe scurt, despre iluzia schimbării
Cădem de acord că aceste vremuri trecute erau frumoase atît pentru fete, cît și pentru băieți.
index jpeg 2 webp
Cu iubirea în minte, cu mintea în iubire
Cînd, la rîndul nostru, iubim o anumită persoană, această iubire se poate extinde la un obiect care i-a fost drag, poate deveni o colecție de obiecte iubite de acel om sau o pasiune pentru un anumit domeniu.
Robert Harron and Gertrude Norman in The Tender Hearted Boy (1913) (cropped) jpg
Iubire "all inclusive” sau prietenie?
Ceilalți, care își investesc energia în mai multe relații, în mai multe preocupări, au de-a face cu limitele, distanța, absența și iubirea neîmpărtășită toată viața.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.