„My Brownies, God bless them!“

Publicat în Dilema Veche nr. 803 din 11-17 iulie 2019
„My Brownies, God bless them!“ jpeg

În acea seară de noiembrie, Robert ­Louis, fiul lui Steven, și-a uitat paharul de vin pe masa verde cu sertar din bucătărie, lîngă solniță. Pînă să adoarmă, își aduse aminte. Și zîmbi, spunîndu‑și în timp ce se cufunda în somn: OK, nu pentru pisică, pentru brownie.

În Scoția natală exista credința că fiecare cămin posedă un brownie. Cei din vechime îi lăsau în fiecare seară cîte ceva de mîncare pe vatră, un pic de lapte, smîntînă ori un castronaș cu ­porridge. Mezinul familiei Stevenson auzise de asemenea basme de mic copil, cînd mama îi povestea înainte de culcare despre făpturile acelea pe jumătate bune la casa omului, pe jumătate răutăcioase, puse pe șotii. Treburile de peste zi rămase neterminate cădeau în grija lor, însă era vorba de niște ajutoare nocturne mai curînd meschine – gen măturat, curățat, nicidecum visat ori scenografiat povești, cum avea să fabuleze Robert mai tîrziu. În plus, trebuia să ai grijă, pentru că una-două se ofensau și apoi să te apere Dumnezeu Sfîntul de poznele pe care le născocesc, băiete! Un brownie va pedepsi servitorii leneși ciupindu-i în timp ce dorm, spărgînd sau mutînd obiectele din jur de la locul lor. Uneori fac zgomote sau lasă lucrurile în dezordine din simplu amuzament. Aceste ființe sînt aproape întotdeauna descrise ca niște creaturi solitare ce evită să fie zărite. De obicei, se spune că, ziua, brownie-ul asociat unei case ar sta într-un loc anume, cum ar fi o pivniță sau un pod. În orice caz, toate astea nu erau decît un folclor desuet, dar ce te faci cînd un folclor desuet întîlnește imaginația unui scriitor înfierbîntat în căutare de subiecte tari, ca un vin bun?

Adormi cu zîmbetul pe buze. Dincolo, în spatele unui surîs dezagreabil, domnul ascuns are statura unui pitic, dînd impresia unei diformități. Într-un sertar pe podea sub o masă, acoperit cu cearșaful, pe niște farfurioare de sticlă se înalță în cantități diferite grămăjoare dintr-un soi de sare albă; lîngă ele, o sticluță medicinală conținînd un lichid sîngeriu, extrem de înțepător la miros, poate fosfor sau ceva eter volatil. Bărbatul măsoară cîțiva milimetri din acea tinctură, adăugînd apoi unul dintre prafuri. Pe măsură ce se topesc toate cristalele, mixtura începe să se deschidă la culoare și scoate mici țîșnituri de abur. Cînd fierberea încetează, amestecul devine purpuriu, pe urmă de un verde smarald. Oaspetele de taină pune recipientul pe masă și, întors din senin către tine, privește cumva scrutător. Duce paharul la buze și bea dintr-o sorbitură. Țipă, se leagănă, gîfîie, cască ochii, trupul pare că i se extinde, trăsăturile se transformă: îl ai înaintea ochilor, palid și zdruncinat, pradă unui semileșin, bîj­bîind în aer cu mîinile ca smuls din ghearele unui ucigaș, pe celălalt. În clipa următoare, zvîcnești în picioare, te dai înapoi la perete, cu brațul ridicat, cu mintea cotropită de teroare. Auzi hîrșîit de mătură și un rîs înfundat.

În anul 1884, sănătatea lui Robert ­Louis, fiul lui Steven, a intrat într-un declin abrupt. Avea pe deasupra niște părinți tare anxioși care una-două se impacientau, așa că n-a durat mult pînă să fie întors pe insulă. I-au cumpărat o vilă în Bour­nemouth. Acolo, a început să lucreze la Răpit de pirați, ceea ce avea să devină faimoasa lui poveste despre aventurile lui David Balfour. În decembrie 1885, lucrarea i-a fost întreruptă de un vis, ce va da Straniul caz al doctorului Jekyll și al domnului Hyde. Fapt e că de multă vreme încercase să scrie o poveste despre dubla natură a ființelor umane. Dar subiectele nu vin de bunăvoie, și nu se ivesc întotdeauna la lumina candidă a zilei. După ce își asmuțise creierii pentru o intrigă satisfăcătoare, a visat pînă la urmă scena reprodusă mai sus, în care Hyde, urmărit pentru o crimă, ia pudra și se metamorfozează în prezența urmăritorilor săi.

Ceva mai tîrziu, Robert Louis Stevenson publică eseul „A Chapter on Dreams“ (1888), prin care închide gura multora și o sparge pe cea a tîrgului. Mărturisește cum că vede – ba chiar citește – povești în vis, apoi că visează încontinuu, a doua viață, paralelă; mai mult, că texte precum Straniul caz (1886) sau deja Ollala (1885) sînt la origine vise, completate și continuate sau configurate apoi, transformate într-o oniroficțiune. În același eseu, se referă in extenso la niște brownies personali ca fiind sursele inspirației sale. Aceștia sînt „omuleții care gestionează teatrul interior al omului“ și îi furnizează, sub forma viselor, subiecte pentru viitoarele opere. Mesagerii – și managerii – acestei vieți de noapte înlocuiesc/înlătură/mătură cît colo eul conștient / cogito-ul cartezian („locatarul glandei pineale, dacă nu cumva și-a schimbat reședința după Descartes“), îl activează ca povestitor.

În Cartea ființelor imaginare, Jorge Luis Borges avansează și el ideea că, în timp ce dormea, acei „colaboratori nevăzuți, […] încuiați în mansardă“ i-ar fi șoptit lui Stevenson subiecte fantastice, dintre cele mai stranii, la ureche. Printre ele se numără și decantarea, dezîngemănarea elementelor disjuncte din propria sa natură în două entități separate, întruchipînd binele și răul, persona respectabilă versus umbra detestabilă, sinonime cu numele Henry Jekyll & Edward Hyde. Nuvela în cauză a fost imaginată, concepută, structurată, scrisă, rescrisă, revisată, re-rescrisă – și tipărită în zece săptămîni. S-a bucurat de un succes răsunător, imediat. Oare de ce? Oare ce s-a recunoscut în ea, cîte crime închipuite la lumina pîlpîitoare a conștiinței, atunci cînd barierele voinței cad brusc la pămînt și se scufundă în el ca și cum n-ar fi existat niciodată…

În vise te transformi, fără să vrei, în celălalt. Pierzi controlul. Găselnița pudrei din text, artificiu la prima vedere facil, era un adjuvant: o poțiune magică, un drog, o doctorie, un elixir; ceva care să ajute la descătușarea inconștientului. O metaforă pentru visul însuși, acest concentrat de nebunie amenințîndu-i pe unii cu dependența. Dumneavoastră, cititori, de cîte înghițituri aveți nevoie ca să fiți buni?

Laurențiu Malomfălean este eseist și traducător.

Foto: Robert Louis Stevenson, ©Wikipedia

1025 21 Iamandi jpg
Business as usual
Poate că britanicii, spre deosebire de alte nații mai versatile, mai cameleonice, au exercițiul normalului.
VJ jpg
La aniversară. Valeriu Jereghi în spațiul filmului european
Creator a 19 filme ca regizor, 21 și ca scenarist, opt ca director de imagine și unul ca producător, a fost și actor în patru filme.
1014 23 jpg
„Probabil cel mai aşteptat album rap din ultimii zece ani” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu PHUNK B –
Prima mea casetă de hip-hop românesc a fost Familiarizează-te de la La Familia, în 2001, septembrie, de ziua mea, la 7 ani.
p 21 WC jpg
Digital și analogic
Dincolo de sensul intrinsec al unui cuvînt sau al unei expresii, mai există unul, extrinsec, care rezultă din relația acestora cu contextul.
1013 23 Miru fotosoto jpg
„De ce iubim femeile MCs” (II) – G.P. VOLCEANOV în dialog cu MIRU
„Mi-ar plăcea măcar la Conservator, fiind de specialitate, să fie o materie legată de rap.”
image png
Trasul de șireturi
Dar nici cel din urmă nu se oprește vreodată din citit. Nu va declara niciodată că nu mai are nevoie de cărți.
1010 22 coperta jpg
image png
Hoțul de timp
Ei se fortifică în interiorul iluziei de a „avea în mînă accelerarea sau încetinirea călătoriilor la graniță, nu cea geografică, ci cea a veșniciei”
image png
Solidaritatea de aparență
Grație coincidenței onomastice, își însușise fără jenă „faptele de vitejie” ale acestui fotbalist sîrb; și-i mersese de minune pînă să fie descoperit.
image png
Iarna pe uliță
Psihic, însă... mi se pare că e invers.
image png
Privirea ca formă de gîndire în arta lui Marin Gherasim
Preocupările teoretice ale pictorului se manifestă de timpuriu.
p 21 Heinrich B”ll jpg
Dragostea tăiată la montaj. Heinrich Böll despre doliul Germaniei
Dar nu la asta se gîndea Heinrich acum: el se gîndea la speranța care luminase o clipă chipul mamei, numai o singură clipă, dar știa că o clipă înseamnă mult.
index jpeg 7 webp
Ce a căzut, de fapt, în 1989?
Ce nu știm este dacă această situație va dura. Experiența ne arată că omul nu poate trăi fără narative și că istoria la un moment dat se repetă.
pata umana jpg
Pata umană. Despre intoleranță și mizantropie
„Ignoranța nu este un vid, este un preaplin de scenarii și de certitudini.”
p 23 jpg
p 22 Dimitrie Cantemir WC jpg
Cantemir – confluenţe culturale şi aculturaţie
Cel care făcea această observaţie vorbea în bună cunoştință de cauză, sugerînd una din componentele procesului de aculturaţie.
p 22 jpg
Întotdeauna tu, niciodată eu sau despre violența invizibilă
Termenul de „violență psihologică” este intrat de puțini ani în vocabularul colectiv și conștientizat ca fenomen care se petrece și la care am fost și sîntem expuși fără a ne da seama.
987 23 Volceanov jpg
„De ce iubim femeile MCs” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu GANI (partea I) –
Cel mai important e să fii true şi pasionat pînă la capăt.
982 22 Lepenies jpg
Muncă intelectuală
Munca intelectuală a lui Martus/Spoerhase e o carte foarte interesantă și plină de învățăminte.
p 23 jpg
În aerul firav al Globului
Ce lecție transfiguratoare despre puterea teatrului este acest spectacol! Și totuși, care Ioana? Ioana pitit/ă în fiecare din noi, care-și dorește să fie ascultat/ă, recunoscut/ă și acceptat/ă. Nimic mai simplu.
980 21 Badescu jpeg
Copel Moscu și jocul de-a realitatea
Filmele lui Moscu sînt documentare ale unei lumi ascunse, a unei alter-realități adevărate, care există, dar nu este într-un mod de la sine înțeles, adică prin însuși faptul de a fi, observată și băgată în seamă.
index jpeg 4 webp
Pe scurt, despre iluzia schimbării
Cădem de acord că aceste vremuri trecute erau frumoase atît pentru fete, cît și pentru băieți.
index jpeg 2 webp
Cu iubirea în minte, cu mintea în iubire
Cînd, la rîndul nostru, iubim o anumită persoană, această iubire se poate extinde la un obiect care i-a fost drag, poate deveni o colecție de obiecte iubite de acel om sau o pasiune pentru un anumit domeniu.
Robert Harron and Gertrude Norman in The Tender Hearted Boy (1913) (cropped) jpg
Iubire "all inclusive” sau prietenie?
Ceilalți, care își investesc energia în mai multe relații, în mai multe preocupări, au de-a face cu limitele, distanța, absența și iubirea neîmpărtășită toată viața.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.