Kairos
Întins în hamac pe balcon
mă uit la cerul de mai
prin materialul sintetic albastru
soarele intră după un nor
mă întreb ce mă leagănă imperceptibil
cum aș pluti pe o mare sărată.
Încerc să mă concentrez
apoi să intru-n poziția finală din yoga
îmi țin respirația
nu fac decît să-mi accelerez legănatul
să îmi simt bătăile inimii în timpane
totul în jur se sincronizează cu pulsul.
Exact
în același moment
o voce de copil
îmi șoptește:
cînd motorașul se va opri
cine va ști?
Soarele iese de după nor
mă izbește un val de căldură
senzația că sînt inundat
mă scufund în albastrul metalic
deschid repede hamacul cu brațele
ies la suprafață dintr-o apă tot mai adîncă.
Inspir
de parcă mi-aș fi făcut drum
printr-o pădurice de mangrove
dau la o parte cu mîna
crengile scufundate lianele
amenințînd să mă gîtuie.
Stau pe marginea tivuită
ca în coconul fluturelui de noapte
oare ce mă oprește acum
să-mi iau
din toate puterile
zborul?