Despicarea visului în patru

Publicat în Dilema Veche nr. 838 din 12 - 18 martie 2020
Despicarea visului în patru jpeg

Spuneți-mi Ovidiu. Stau în dreptul aripilor într-un avion legănîndu-se uliu razant peste șes undeva la orizont casa părintească știu că ne îndreptăm către ea îmi doresc – totuna – o luăm peste deal în suișuri și coborîșuri ca într-un montagne russe ca pe spinarea unui dragon la un moment dat pilotul că facem escală zece minute cu vocea șoferului anunțînd pauza de o jumătate de oră cînd vin acasă cu busul aterizăm în curte printre găini mama ne întîmpină veselă de ce-aș mai urca pînă la Tîrgu Mureș avionul își ia avînt mă gîndesc la bagaje complicat să mi le recuperez va trebui să plătesc ceva taxă. Venisem intempestiv acasă, cu provizii pentru viitoarea epidemie. După un timp – o micro-trezire? – patru hoți încearcă să fure apă de la chiuvetă spre portbagajul mașinii în care se năpustesc arunc după ei cu ouă încondeiate se sparg și pătează o pătură cu ciucuri – a mea de pe pat, îmi dau seama notînd – patru indivizi roșcați avînd fiecare ceva din Van Gogh îi surprinsesem în bucătăria unde mai tîrziu îi povestesc totul mamei care uitase laptele afară.

Așa vin și pleacă visele, ca o vîntoasă. Transpunerea lor poate să respecte sau nu caracterul acesta fugar, fugitiv, de pierdere ireparabilă, și cel mai bine o face nesinchisindu-se de semnele de punctuație – nici urmă de ele în vis, care unește și opune fără logică aparentă, siluind sintaxa mai ceva ca un scriitor antiglot. Apoi vine ziua, cu metehnele, toanele și rutinele ei, în rîndul cărora, în loc să ne pierdem atîta amar de vreme pe Facebook, de pildă, am putea include analiza viselor din timpul nopții. Exemplul meu: pregătim în familie o călătorie cu avionul, o premieră pentru mama, să iasă și ea din țărișoară. În ajun văzusem Lust for Life cu Kirk Douglas, proaspătul dispărut, întruchipîndu-l magistral pe dragul de Vincent. Patru hoți, de ce patru? Pentru că patru infectați cu coronavirus avem deocamdată, care virusuri în picăturile de apă o duc cel mai bine, sursa vieții noastre e și sursa vieții lor. Și tot așa. Alegi un element și reconstitui puzzle-ul original. De oriunde ai lua-o, vei tinde la același rezultat. Iar de obicei se pornește de la imaginea cea mai pregnantă, sau pe care ți-o amintești prima. În continuare, din aproape-n aproape, prin asocieri între vis și realitatea diurnă, refaci imaginea de ansamblu, fiindcă orice piesă de puzzle conține ceva din piesele adiacente, locul acela gol în care se va potrivi una singură dintre cele rămase.

Cam așa mi-ar interpreta Herr Freud visul, jucîndu-se cu conținutul său manifest în vederea celui latent. Și ar ajunge departe, la o relație – cum altfel – complicată cu mama. Și ar săpa cu tenacitate pînă la cine știe ce comoară îngropată în copilărie. Fapt e că fiecare vis se pretează cîte unei alte metode. Sînt vise ce merg mai bine psihanalitic, însă terapeutul este un ghid care stabilește calea, analiza trebuind făcută de către pacient – pardon, visător. Pentru Carl Gustav Jung, de pildă, visul nu e simptom, ci oglindă a vieții psihice. Există și vise care, post festum, se dovedesc premonitorii; să ne înțelegem, de cele mai multe ori, visele sînt haotice, numai că uneori, din multiplele variante de haos apare una deplin rațională – pentru că rațiunea nu e decît o formă particulară, una dintre posibilități. Astfel, visele pot rezolva probleme, oferă soluții și, cîteodată, nimeresc viitorul. Cînd ne preocupă ceva în starea de veghe privind ziua de mîine, se poate întîmpla ca visul să se suprapună peste realitatea ce va să vină, să ajungă, cu alte cuvinte, prin același lanț de cauzalități, la același rezultat. Nu vi s-a întîmplat niciodată să vă puneți la culcare cu o decizie de luat pentru a doua zi, iar dimineața, la trezire, ca un făcut, să aveți răspunsul gata împachetat în justificări? Ca și cum visul ar avea acces la rezerve nebănuite de coerență și sens, pe care în stare de veghe le-am obnubila, trași în toate părțile de obligații, nevoi și rețea.

Odată, probabil tot într-un vis – de ce-ai face totuși mereu diferența? – explicam cuiva cum stă treaba cu somnul, cît să dormim, cîte ore pe noapte, cum e mai bine pentru organism în totalitatea lui, că sînt cinci cicluri de 1,5 ore, deci 7,5. În ultimul stadiu au loc visele cele mai vii, cînd e somnul mai dulce, cum spunem cu gîndul la imaginea hollywoodiană cu deșteptătorul izbit cît colo, ca și cum cineva ar mai avea deșteptător la căpătîi – ce sadism înveterat! –, și nu un telefon bun la toate. Somnul ajunge să fie dulce pentru că atunci visăm cel mai intens și e mai păcat să ne smulgem din așa ceva decît dintr-un somn sec, șters ca o scîndură, ca un buștean. Trebuie să ni-l imaginăm pe Morfeu ca pe un buștean înflorit, ca pe o scîndură ce dă rod. Ca pe un butuc din care ies lujeri. Ca pe un troller ce urcă singur în tren și călătorește prin țări necunoscute de proprietar. Visul se produce în timpul fazei de somn paradoxal, superficial, de unde urarea de somn ușor – ca opusă celui greu, lipsit de vise, eventual împănat cu coșmaruri. Nu urăm nimănui un somn adînc, profund, ar fi ca și cum i-am dori moartea pentru o noapte. Sînt foarte interesante în acest sens expresiile mai mult sau mai puțin consacrate în limba română: a dormi zdravăn, (ca un) buștean, (de poți) să tai lemne pe el (sau la capul lui), ca valiza-n gară, ca groșii, butuc, bute, tun, bumbac, bumben, (ca) dus (de pe sau din lume), ca pămîntul, ca (un) mort(ul pe moarte). La fel de îndepărtat de ideea de moarte pe cît e de cea de inconștient, visul, dimpotrivă, dă pe dinafară de viață și de luciditate!

Celor trei tipuri de eseuri cu care v-a obișnuit rubrica de față pînă acum (oniroficțiune, dialog între arte din perspectiva visului, respectiv onirografie) li se adaugă de astăzi unul în care voi vorbi despre visele proprii, pentru a oferi posibile modele de analiză. Ești singur în vis, ca într-o balenă, dar nu trebuie decît să aprinzi făclia și vei vedea pe cerul gurii cașalotului care te-a înghițit stelele. Pînă data viitoare, să fiți într-unul bun!

Ovidiu Komlod este poet și prozator. Cea mai recentă carte publicată: noapte-lumină, poeme, Casa de Editură Max Blecher, 2017.

Foto: wikimedia commons

1025 21 Iamandi jpg
Business as usual
Poate că britanicii, spre deosebire de alte nații mai versatile, mai cameleonice, au exercițiul normalului.
VJ jpg
La aniversară. Valeriu Jereghi în spațiul filmului european
Creator a 19 filme ca regizor, 21 și ca scenarist, opt ca director de imagine și unul ca producător, a fost și actor în patru filme.
1014 23 jpg
„Probabil cel mai aşteptat album rap din ultimii zece ani” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu PHUNK B –
Prima mea casetă de hip-hop românesc a fost Familiarizează-te de la La Familia, în 2001, septembrie, de ziua mea, la 7 ani.
p 21 WC jpg
Digital și analogic
Dincolo de sensul intrinsec al unui cuvînt sau al unei expresii, mai există unul, extrinsec, care rezultă din relația acestora cu contextul.
1013 23 Miru fotosoto jpg
„De ce iubim femeile MCs” (II) – G.P. VOLCEANOV în dialog cu MIRU
„Mi-ar plăcea măcar la Conservator, fiind de specialitate, să fie o materie legată de rap.”
image png
Trasul de șireturi
Dar nici cel din urmă nu se oprește vreodată din citit. Nu va declara niciodată că nu mai are nevoie de cărți.
1010 22 coperta jpg
image png
Hoțul de timp
Ei se fortifică în interiorul iluziei de a „avea în mînă accelerarea sau încetinirea călătoriilor la graniță, nu cea geografică, ci cea a veșniciei”
image png
Solidaritatea de aparență
Grație coincidenței onomastice, își însușise fără jenă „faptele de vitejie” ale acestui fotbalist sîrb; și-i mersese de minune pînă să fie descoperit.
image png
Iarna pe uliță
Psihic, însă... mi se pare că e invers.
image png
Privirea ca formă de gîndire în arta lui Marin Gherasim
Preocupările teoretice ale pictorului se manifestă de timpuriu.
p 21 Heinrich B”ll jpg
Dragostea tăiată la montaj. Heinrich Böll despre doliul Germaniei
Dar nu la asta se gîndea Heinrich acum: el se gîndea la speranța care luminase o clipă chipul mamei, numai o singură clipă, dar știa că o clipă înseamnă mult.
index jpeg 7 webp
Ce a căzut, de fapt, în 1989?
Ce nu știm este dacă această situație va dura. Experiența ne arată că omul nu poate trăi fără narative și că istoria la un moment dat se repetă.
pata umana jpg
Pata umană. Despre intoleranță și mizantropie
„Ignoranța nu este un vid, este un preaplin de scenarii și de certitudini.”
p 23 jpg
p 22 Dimitrie Cantemir WC jpg
Cantemir – confluenţe culturale şi aculturaţie
Cel care făcea această observaţie vorbea în bună cunoştință de cauză, sugerînd una din componentele procesului de aculturaţie.
p 22 jpg
Întotdeauna tu, niciodată eu sau despre violența invizibilă
Termenul de „violență psihologică” este intrat de puțini ani în vocabularul colectiv și conștientizat ca fenomen care se petrece și la care am fost și sîntem expuși fără a ne da seama.
987 23 Volceanov jpg
„De ce iubim femeile MCs” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu GANI (partea I) –
Cel mai important e să fii true şi pasionat pînă la capăt.
982 22 Lepenies jpg
Muncă intelectuală
Munca intelectuală a lui Martus/Spoerhase e o carte foarte interesantă și plină de învățăminte.
p 23 jpg
În aerul firav al Globului
Ce lecție transfiguratoare despre puterea teatrului este acest spectacol! Și totuși, care Ioana? Ioana pitit/ă în fiecare din noi, care-și dorește să fie ascultat/ă, recunoscut/ă și acceptat/ă. Nimic mai simplu.
980 21 Badescu jpeg
Copel Moscu și jocul de-a realitatea
Filmele lui Moscu sînt documentare ale unei lumi ascunse, a unei alter-realități adevărate, care există, dar nu este într-un mod de la sine înțeles, adică prin însuși faptul de a fi, observată și băgată în seamă.
index jpeg 4 webp
Pe scurt, despre iluzia schimbării
Cădem de acord că aceste vremuri trecute erau frumoase atît pentru fete, cît și pentru băieți.
index jpeg 2 webp
Cu iubirea în minte, cu mintea în iubire
Cînd, la rîndul nostru, iubim o anumită persoană, această iubire se poate extinde la un obiect care i-a fost drag, poate deveni o colecție de obiecte iubite de acel om sau o pasiune pentru un anumit domeniu.
Robert Harron and Gertrude Norman in The Tender Hearted Boy (1913) (cropped) jpg
Iubire "all inclusive” sau prietenie?
Ceilalți, care își investesc energia în mai multe relații, în mai multe preocupări, au de-a face cu limitele, distanța, absența și iubirea neîmpărtășită toată viața.

Adevarul.ro

image
EXCLUSIV Bruce Lincoln, profesor, discipol și fost student al lui Mircea Eliade: „Admirația lui pentru mișcarea legionară m-a tulburat mult“
Articole și documente din perioada anilor ’30, în care filosoful român Mircea Eliade își declara simpatia față de Garda de Fier, au ajuns în posesia discipolului său, Bruce Lincoln, astăzi un emerit profesor american.
image
Dependența de ecrane a copiilor, vindecată în doar două săptămâni. Ce ar trebui să facă părinții. Soluția specialiștilor danezi
3 ore pe săptămână în fața ecranelor și nu mai mult! De atât au nevoie copiii pentru a se dezvolta sănătos din punct de vedere psihic și emoțional. Aceasta este concluzia unui studiu efectuat de specialiștii unei universități de prestigiu din Danemarca.
image
Care sunt cele mai bune companii aeriene din lume în 2024. Care au cele mai puține anulări și întârzieri
Blocajul informatic de vineri ne-a determinat să căutăm care sunt cele mai sigure companii aeriene din lume, premiate pentru cele mai puține anulări și întârzieri.

HIstoria.ro

image
Ziua în care veteranii de o vârstă cu secolul s-au întors pe plajele Normandiei
Acum 80 de ani, soldații care au debarcat pe plajele Normandiei, în dimineața de 6 iunie, au pășit în infern, întâmpinați de obstacole diabolice, mine, sârmă ghimpată, cazemate și bunkere, mitraliere secerându-i încă din apă și un inamic fortificat hotărât să îi arunce înapoi.
image
Vechi magazine și reclame bucureștene
Vă invităm să descoperiți o parte din istoria Capitalei, reflectată în vitrinele magazinelor și în mesajele reclamelor de odinioară.
image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.