„Cum ar fi visele altora“

Publicat în Dilema Veche nr. 834 din 13 - 19 februarie 2020
„Cum ar fi visele altora“ jpeg

Am văzut, Nobelul pentru literatură pe 2018 s-a dus către o autoare poloneză inclasabilă, motivația juriului sprijinindu-se pe o „imaginație narativă care cu pasiune enciclopedică înfățișează trecerea granițelor ca pe o formă de viață“. Ca un făcut, ca și cum ar fi visat și trebuia să noteze repede visul pentru a nu i se strecura afară din căușul memoriei, în acea zi de 10 octombrie 2019, Olga Tokarczuk anunță știrea pe rețelele sociale înainte cu două ore față de comunicarea oficială a comitetului Academiei Suedeze, fapt în mod normal interzis. Pe 29 februarie împlinește 58 de ani.

Dintre toate cărțile prozatoarei – al cărei debut a fost o culegere de poeme premonitor intitulată Orașe în oglinzi (Miasta w lustrach, 1989) –, Casă de zi, casă de noapte (Dom dzienny, dom nocny, 1998, traducere din limba polonă de Cristina Godun, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2015) este poate cea mai reprezentativă pentru imaginarul central-european pus la bătaie. Avem un volum pe care nu îl definește pe de-a-ntregul nici titulatura de roman, nici cea de proză scurtă, el fiind mai mult și mai puțin decît ambele. Aspectul pestriț e conferit de puzderia de povești, anecdote, rețete culinare, schițe, scurte eseuri, înnodate laolaltă într-un ghem din ațe de culori diferite care amintește la fiece nouă buclă mecanismul visului. Ni se înlănțuie o istorie multifațetată, migălos șlefuită, din cît mai multe unghiuri posibile, a reședinței unde își duce existența naratoarea căreia Tokarczuk îi împrumută vocea – începînd cu anul apariției cărții, autoarea locuiește în satul Krajanów de lîngă Nowa Ruda, aproape de granița polono-cehă. Odată sădit acolo, personajul auctorial anonim depune mărturie despre faptul că toți locuitorii, din toate timpurile, au o poveste, aceeași poveste, a locului, pe care astfel, prin suprapuneri nevăzute, neștiute, ajung să o scrie. Și ce prototip, model, izvor de inspirație – am înaintea ochilor imaginea unui sorb – mai bun pentru orice poveste decît bătrînul și atotputernicul vis? Iată un pasaj din visul care deschide cartea, unde găsim o definiție a materialului oniric: „E suficient să vreau și pot să pătrund dincolo de detalii. Și atunci, sub scoarța copacilor văd firișoarele de apă și seve care se preling și se scurg de jur împrejur, în sus și în jos. Sub acoperiș văd trupurile oamenilor care dorm și nemișcarea lor este la fel de aparentă – pulsează delicat în ei inimile, susură sîngele, nici măcar visele lor nu sînt reale, pentru că eu reușesc să văd ce anume sînt ele: frînturi de imagini care zvîcnesc“.

În viața reală, cel puțin cea dinainte de a se fi dedicat scrisului, Tokarczuk era psiholog jungian. În Casă de zi, casă de noapte, e culegătoare de vise. După o tentativă la ziare, soldată cu propuneri contra cost (20 de zloți visul, adică puțin peste 20 de lei) pe care le dezaprobă numaidecît („Aș fi dat faliment cu visele altora. Mi-era teamă să nu le inventeze pentru bani. Prin natura lor, visele nu au nimic în comun cu banii.“), găsește un site „unde oamenii își notează visele de bunăvoie“. În fiecare dimineață apar acolo fragmente noi, în toate limbile. Încearcă și ea, cu „un vis mic, absolut banal“, biletul de intrare în baza de date online, fapt ce îi permite să citească visele celorlalți. Își face un obicei din a-și începe ziua așa. Treptat, își dă seama de un lucru: visele unei nopți seamănă între ele. Îi vin tot felul de idei, pe care undeva o prozatoare abia așteaptă să le pună în practică: „M-aș putea încumeta să dau nopților titluri. «Noaptea alăptării celor plăpînzi și neputincioși». «Noaptea lucrurilor care cad din cer». «Noaptea animalelor ciudate». «Noaptea cînd se primesc scrisori». «Noaptea cînd se rătăcesc obiecte de preț». […] ar trebui să numim zilele săptămînii pornind de la visele nopții. Sau poate luni întregi, ba chiar și ani sau epoci în care oamenii visează la fel, într-un ritm sincronic care nu se mai simte odată ce răsare soarele“.

Or, asta te poate duce cu gîndul la ce spunea Schopenhauer cînd asemăna starea de veghe cu o carte parcursă da capo al fine, iar visul cu una citită pe sărite. Raționamentul naratoarei continuă: „Dacă ar reuși cineva să cerceteze ceea ce eu doar observ, dacă ar aduna personajele, imaginile, emoțiile din vis, dacă ar selecta din ele motivele, dacă ar recurge și la statistică și la toate testele ei corelative care acționează ca un lipici magic și unește lucruri ce par imposibil de asociat, poate ar găsi în ele un sens, asemenea modelului după care aici, în lumea aceasta, funcționează bursa sau operează marile aeroporturi – harta unor […] presentimente implacabile și algoritmi preciși“. Cu alte cuvinte, un fel de repertoar. Un catalog tematic al unei oniroteci. Ba poate chiar un Centru de studiere a viselor.

Există, de altfel, și alte opere literare unde visele sînt arhivate într-o bibliotecă. Protagoniștii din aceste ficțiuni (cum ar fi Dicționarul khazar de Milorad Pavici sau Palatul Viselor de Ismail Kadare) citesc relatări de vise, avem adică de-a face cu un lector specializat, eventual interpret și clasificator. Oniroteca definită generic pune accent pe funcția lectorială, cititorul acționînd ca într-un vis lucid, pentru că reimaginează deplin conștient visele altora. Sîntem invitați să ne identificăm cu un lector implicit al fiecărui vis din textul pe care la rîndul nostru îl citim, încît, prin punere în abis, vorbim despre o hiperlectură. Citind un text în care un personaj citește vise, transform textul în vis – dacă nu cumva nu mă prefac pe mine însumi într-o ființă numaidecât fragilă, citită, poate, de un altul.

Revenind la proza Olgăi Tokarczuk, onirocomunitatea îi arată naratoarei că „nimic nu ne unește la fel de strîns ca visele“. Vecina Marta, rugată să și le povestească, nu pare interesată; în schimb, le istorisește pe ale altora. Găsim transpuneri ca atare (cîte-un vis de pe Internet), dar și o planetă nou descoperită ce trimite vise funeste. Peste toate planează convingerea că visele sînt purtătoare de adevăr și desăvîrșire: „Ele au mereu sens, nu se înșală niciodată, mai degrabă lumea reală nu se ridică la nivelul viselor.“ Să fie într-unul bun!

Laurențiu Malomfălean este eseist și traducător.

Fotp: wikimedia commons

1025 21 Iamandi jpg
Business as usual
Poate că britanicii, spre deosebire de alte nații mai versatile, mai cameleonice, au exercițiul normalului.
VJ jpg
La aniversară. Valeriu Jereghi în spațiul filmului european
Creator a 19 filme ca regizor, 21 și ca scenarist, opt ca director de imagine și unul ca producător, a fost și actor în patru filme.
1014 23 jpg
„Probabil cel mai aşteptat album rap din ultimii zece ani” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu PHUNK B –
Prima mea casetă de hip-hop românesc a fost Familiarizează-te de la La Familia, în 2001, septembrie, de ziua mea, la 7 ani.
p 21 WC jpg
Digital și analogic
Dincolo de sensul intrinsec al unui cuvînt sau al unei expresii, mai există unul, extrinsec, care rezultă din relația acestora cu contextul.
1013 23 Miru fotosoto jpg
„De ce iubim femeile MCs” (II) – G.P. VOLCEANOV în dialog cu MIRU
„Mi-ar plăcea măcar la Conservator, fiind de specialitate, să fie o materie legată de rap.”
image png
Trasul de șireturi
Dar nici cel din urmă nu se oprește vreodată din citit. Nu va declara niciodată că nu mai are nevoie de cărți.
1010 22 coperta jpg
image png
Hoțul de timp
Ei se fortifică în interiorul iluziei de a „avea în mînă accelerarea sau încetinirea călătoriilor la graniță, nu cea geografică, ci cea a veșniciei”
image png
Solidaritatea de aparență
Grație coincidenței onomastice, își însușise fără jenă „faptele de vitejie” ale acestui fotbalist sîrb; și-i mersese de minune pînă să fie descoperit.
image png
Iarna pe uliță
Psihic, însă... mi se pare că e invers.
image png
Privirea ca formă de gîndire în arta lui Marin Gherasim
Preocupările teoretice ale pictorului se manifestă de timpuriu.
p 21 Heinrich B”ll jpg
Dragostea tăiată la montaj. Heinrich Böll despre doliul Germaniei
Dar nu la asta se gîndea Heinrich acum: el se gîndea la speranța care luminase o clipă chipul mamei, numai o singură clipă, dar știa că o clipă înseamnă mult.
index jpeg 7 webp
Ce a căzut, de fapt, în 1989?
Ce nu știm este dacă această situație va dura. Experiența ne arată că omul nu poate trăi fără narative și că istoria la un moment dat se repetă.
pata umana jpg
Pata umană. Despre intoleranță și mizantropie
„Ignoranța nu este un vid, este un preaplin de scenarii și de certitudini.”
p 23 jpg
p 22 Dimitrie Cantemir WC jpg
Cantemir – confluenţe culturale şi aculturaţie
Cel care făcea această observaţie vorbea în bună cunoştință de cauză, sugerînd una din componentele procesului de aculturaţie.
p 22 jpg
Întotdeauna tu, niciodată eu sau despre violența invizibilă
Termenul de „violență psihologică” este intrat de puțini ani în vocabularul colectiv și conștientizat ca fenomen care se petrece și la care am fost și sîntem expuși fără a ne da seama.
987 23 Volceanov jpg
„De ce iubim femeile MCs” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu GANI (partea I) –
Cel mai important e să fii true şi pasionat pînă la capăt.
982 22 Lepenies jpg
Muncă intelectuală
Munca intelectuală a lui Martus/Spoerhase e o carte foarte interesantă și plină de învățăminte.
p 23 jpg
În aerul firav al Globului
Ce lecție transfiguratoare despre puterea teatrului este acest spectacol! Și totuși, care Ioana? Ioana pitit/ă în fiecare din noi, care-și dorește să fie ascultat/ă, recunoscut/ă și acceptat/ă. Nimic mai simplu.
980 21 Badescu jpeg
Copel Moscu și jocul de-a realitatea
Filmele lui Moscu sînt documentare ale unei lumi ascunse, a unei alter-realități adevărate, care există, dar nu este într-un mod de la sine înțeles, adică prin însuși faptul de a fi, observată și băgată în seamă.
index jpeg 4 webp
Pe scurt, despre iluzia schimbării
Cădem de acord că aceste vremuri trecute erau frumoase atît pentru fete, cît și pentru băieți.
index jpeg 2 webp
Cu iubirea în minte, cu mintea în iubire
Cînd, la rîndul nostru, iubim o anumită persoană, această iubire se poate extinde la un obiect care i-a fost drag, poate deveni o colecție de obiecte iubite de acel om sau o pasiune pentru un anumit domeniu.
Robert Harron and Gertrude Norman in The Tender Hearted Boy (1913) (cropped) jpg
Iubire "all inclusive” sau prietenie?
Ceilalți, care își investesc energia în mai multe relații, în mai multe preocupări, au de-a face cu limitele, distanța, absența și iubirea neîmpărtășită toată viața.

Adevarul.ro

image
Europa care ne aplauda pentru galeria de la Euro 2024 este șocată de SOS. „Circul Dianei Șoșoacă ne face de rușine”
Circul făcut de Diana Șoșoacă la dezbaterile privind alegerea președintelui Comisiei Europene i-a șocat pe europarlamentarii străini, chiar și pe naziștii germani (AfD), susține liberalul Rareș Bogdan. După ce a fost felicitat pentru românii de la Euro 2024, i se cer explicații pentru Șoșoacă.
image
ÎPS Teodosie cheamă ploaia, în această seară, pe câmpurile din Constanța. În jumătate de județ a fost deja potop
ÎPS Teodosie, ține o nouă slujbă specială împotriva secetei. Arhipiscopul Tomisului va citi rugăciuni pentru venirea ploii în timpul Sfintei Liturghii, a transmis Arhiepiscopia Tomisului.
image
Rusia desfășoară obuziere de pe vremea lui Stalin pe frontul din Ucraina. Moscova rămâne și fără stocurile din epoca sovietică
Rusia a desfășurat sute de obuziere vechi de 70 de ani pe linia frontului ucrainean, potrivit analiștilor, deoarece atât Kievul, cât și Moscova pierd cantități semnificative de echipamente pe câmpul de luptă după mai bine de doi ani de război.

HIstoria.ro

image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.
image
Lucruri știute și neștiute despre Mănăstirea Arbore și ctitorul ei
Pe ruta mănăstirilor din Moldova, din cel mai recent proiect de turism cultural – „România Atractivă” –, cunoaștem profund patrimoniul românesc, construit, meșteșugit sau povestit. Străini și români deopotrivă, suntem chemați de sunetul de toacă și ne plecăm capetele la auzul cântărilor din zori. Ne
image
Încălzirea politică globală
Poate că 2024 va depăși recordul lui 2023 și va fi cel mai călduros din istorie, record pe care nu și-l dorește nimeni.