Atelierul din umbră

Publicat în Dilema Veche nr. 884 din 18 - 24 martie 2021
Atelierul din umbră jpeg

Mă gîndesc la Georges Perec în fiecare început de martie, luna în care s-a născut în urmă cu 85 de ani și cea în care a murit, în urmă cu 39. Devenit la 30 de ani membru al OuLiPo, trece în 1971 printr-o psihanaliză cu Jean-Bertrand Pontalis pentru a-și rezolva un conflict rămas neasumat, complexul adică nedesfășurat, legat și de faptul că prozatorul își pierduse părinții în copilărie – tatăl pe front, iar mama deportată la Auschwitz. Apucîndu-se să-și noteze visele, ajunge la concluzia că, pînă sau de la un punct, nu mai visează decît provocat și, mai ales, textual. Experiența de visător apare ca pură experiență a scrisului, fascinația unui text care se produce singur. Visul e perceput drept gata scris: un pre- sau hipo-text. Or asta înseamnă că transpunerea sa e de la bun început o transcriere, o hiperscriere. O traducere. Nicidecum, așadar, o „cale regală“ de acces la inconștient sau alte fantasme, ci doar încă o cale retorică de acces la masa de cititori.

La Boutique obscure. 124 rêves (Denoël, Cause commune, 1973) este una dintre cărțile cele mai desăvîrșite ale lui Perec. Jurnal de vise atipic, autobiografie nocturnă, butic fără canapea cu suveniruri onirice, opera unui stilist ce pare să-și caute fiecare cuvînt, fiecare virgulă contînd, pînă și ea fiind cuvînt. Greu de crezut că visătorul acesta nu rescria totul. Anumite cuvinte și construcții sînt prea complexe pentru a fi putut fi notate la cald ca atare. Textul e constrîns. Eul se vede astfel deposedat, impersonalizat, redat numaidecît laconic. Asistăm la deconstrucția subiectului, înghesuit în apartamente pline de lume și esplanade ticsite cu polițai („flics“). Toposul oniric nu mai face diferența între interior și exterior, public și privat, fragmentele erotice putîndu-se desfășura în văzul tuturor. Visele nu există decît povestite, în diverse forme și formule: simplă relatare, poem, cîteva cuvinte aparent fără noimă, cîteva episoade aparent fără vreo legătură, piesă de teatru, scenariu de film – la persoana I, a III-a sau a II-a.

Mai mult, cum cartea nu e paginată, ea se măsoară efectiv în vise. Ca și cum încă visate ar fi fost niște pagini, ele sînt cele numerotate, nu paginile volumului pe care-l citim. Totul ne face să credem că pe copertă Georges Perec ar fi trecut ceva de genul Titlu generic. Număr de pagini. Mai departe, cuprinsul se constituie defalcat pe ani-capitole, iar detaliatul index final încearcă să traseze și să adune laolaltă cuvintele-cheie, liniile de fugă, modalitate prin care onirograful își clasează singur oferta din spatele tejghelei, încropind un fabulos instrument pentru comparații tematologice. Cu titlu de contraexemplu, dacă în La Révolution surréaliste (1924-1929) au apărut abia 49 de relatări de vise, La Boutique obscure, tot în cinci ani (mai 1968 – august 1973), va număra de 2,5 ori mai multe!

Primul vis transpus e cît se poate de lucid: „Ca de la sine înțeles, visez și știu că visez ca de la sine înțeles că sînt într-un lagăr. Bineînțeles, nu e vorba chiar de un lagăr, e o imagine de lagăr, un vis cu lagăr, un lagăr-metaforă, un lagăr despre care știu că nu e decît o imagine familiară, ca și cum aș avea mereu, fără oprire, același vis, ca și cum nu aș avea niciodată alt vis, ca și cum nu aș avea niciodată nimic altceva de făcut decît să visez acest lagăr“.

Imensa traumă de-a fi evreu cu mamă exterminată se traduce prin repetiție. Visul e de fapt un coșmar conștient, însă visătorul suprapune această certitudine peste realitatea lagărului, ce riscă, astfel, să ia proporțiile celei reale – de parcă subiectul ne-ar semnala instantaneu că se află într-un vis obsedant, în care sîntem aruncați și noi, ca martori muți. Formula completă pe care trebuie s-o înțelegem este următoarea: Perec știe că visează un lagăr concentraționar.

Unica excepție notabilă de la prezentul narațiunii se dovedește analepsa din visul nº 57, datat martie 1971 (adică din urmă cu fix o jumătate de secol), cel mai lung din volum, o povestire în toată regula. După ce regimul trecutului se insinuase deja în rememorarea prezentului oniric („Amintirile din viața petrecută la maharajah încep să se estompeze: eram omul de încredere, servitorul personal al maharajahului“), urmează un pasaj efectiv cu amintiri în vis, conținînd o punere în abis, un procedeu atît de tipic pentru Georges Perec: „Altădată […] maharajahul mi-a înmînat o decorație. Era o placă de argint dreptunghiulară, mare cam cît o bancnotă de 10 franci, ondulată într-un mod foarte complex: ne-o putem imagina împărțită în – să zicem – douăsprezece pătrățele, fiecare fiind rînd pe rînd o scobitură și o ridicătură; fiecare scobitură și fiecare ridicătură fiind la rîndul lor împărțite în douăsprezece scobituri și ridicături, și așa mai departe…“.

Nu mai rămîne absolut nici o diferență între visul visat, visul narat și visul citit, după cum din start fusese inoperabilă trihotomia clasică eu nocturn – eu diurn – eu scriptural. Pînă la urmă, doar ultimul supraviețuiește, în imaginația și pe ochii lectorului.

Acest La Boutique obscure vine de la faimoasa Via delle Botteghe Oscure din Roma, al cărei nume se leagă el însuși de un fapt nelămurit: în Evul Mediu, acolo își aveau sediul numeroase activități meșteșugărești exercitate în tot atîtea încăperi întunecoase, pentru că fără ferestre. Gîndindu-mă cum să traduc în română un titlu precum La Boutique obscure, după ce o primă variantă, Buticul întunecos, a părut imediat nepotrivită, chiar dacă păstra formatul original, după ce următoarea, Buticul din umbră, a scos la iveală conotațiile peiorative ale substantivului „butic“, datorită alăturării cu o sintagmă capabilă să cuprindă ambiguitatea din franțuzescul „obscure“ (întunecos, dar și nedeslușit), am ajuns la Atelierul din umbră. Pentru că, mai mult decît un magazin cu articole de serie mică, așadar o încăpere deschisă unei clientele (pare incredibil, însă Perec e primul autor care să-și fi publicat un jurnal de vise în timpul vieții, punîndu-și-le, iată, singur în vînzare), prin „boutique“ se înțelege, în acest caz, mai curînd locul în care se produce (adică visează/scrie/traduce) opera unui artizan. Care, dacă editorii noștri nu ar fi atît de înguști în alegeri, de mult ar fi trebuit tradusă integral în limba română. Să fie într-un vis bun!

Ovidiu Komlod este scriitor și traducător. Cea mai recentă carte publicată: noapte-lumină, poeme, Casa de Editură Max Blecher, 2017.

Foto: Georges Perec, wikimedia commons

1025 21 Iamandi jpg
Business as usual
Poate că britanicii, spre deosebire de alte nații mai versatile, mai cameleonice, au exercițiul normalului.
VJ jpg
La aniversară. Valeriu Jereghi în spațiul filmului european
Creator a 19 filme ca regizor, 21 și ca scenarist, opt ca director de imagine și unul ca producător, a fost și actor în patru filme.
1014 23 jpg
„Probabil cel mai aşteptat album rap din ultimii zece ani” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu PHUNK B –
Prima mea casetă de hip-hop românesc a fost Familiarizează-te de la La Familia, în 2001, septembrie, de ziua mea, la 7 ani.
p 21 WC jpg
Digital și analogic
Dincolo de sensul intrinsec al unui cuvînt sau al unei expresii, mai există unul, extrinsec, care rezultă din relația acestora cu contextul.
1013 23 Miru fotosoto jpg
„De ce iubim femeile MCs” (II) – G.P. VOLCEANOV în dialog cu MIRU
„Mi-ar plăcea măcar la Conservator, fiind de specialitate, să fie o materie legată de rap.”
image png
Trasul de șireturi
Dar nici cel din urmă nu se oprește vreodată din citit. Nu va declara niciodată că nu mai are nevoie de cărți.
1010 22 coperta jpg
image png
Hoțul de timp
Ei se fortifică în interiorul iluziei de a „avea în mînă accelerarea sau încetinirea călătoriilor la graniță, nu cea geografică, ci cea a veșniciei”
image png
Solidaritatea de aparență
Grație coincidenței onomastice, își însușise fără jenă „faptele de vitejie” ale acestui fotbalist sîrb; și-i mersese de minune pînă să fie descoperit.
image png
Iarna pe uliță
Psihic, însă... mi se pare că e invers.
image png
Privirea ca formă de gîndire în arta lui Marin Gherasim
Preocupările teoretice ale pictorului se manifestă de timpuriu.
p 21 Heinrich B”ll jpg
Dragostea tăiată la montaj. Heinrich Böll despre doliul Germaniei
Dar nu la asta se gîndea Heinrich acum: el se gîndea la speranța care luminase o clipă chipul mamei, numai o singură clipă, dar știa că o clipă înseamnă mult.
index jpeg 7 webp
Ce a căzut, de fapt, în 1989?
Ce nu știm este dacă această situație va dura. Experiența ne arată că omul nu poate trăi fără narative și că istoria la un moment dat se repetă.
pata umana jpg
Pata umană. Despre intoleranță și mizantropie
„Ignoranța nu este un vid, este un preaplin de scenarii și de certitudini.”
p 23 jpg
p 22 Dimitrie Cantemir WC jpg
Cantemir – confluenţe culturale şi aculturaţie
Cel care făcea această observaţie vorbea în bună cunoştință de cauză, sugerînd una din componentele procesului de aculturaţie.
p 22 jpg
Întotdeauna tu, niciodată eu sau despre violența invizibilă
Termenul de „violență psihologică” este intrat de puțini ani în vocabularul colectiv și conștientizat ca fenomen care se petrece și la care am fost și sîntem expuși fără a ne da seama.
987 23 Volceanov jpg
„De ce iubim femeile MCs” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu GANI (partea I) –
Cel mai important e să fii true şi pasionat pînă la capăt.
982 22 Lepenies jpg
Muncă intelectuală
Munca intelectuală a lui Martus/Spoerhase e o carte foarte interesantă și plină de învățăminte.
p 23 jpg
În aerul firav al Globului
Ce lecție transfiguratoare despre puterea teatrului este acest spectacol! Și totuși, care Ioana? Ioana pitit/ă în fiecare din noi, care-și dorește să fie ascultat/ă, recunoscut/ă și acceptat/ă. Nimic mai simplu.
980 21 Badescu jpeg
Copel Moscu și jocul de-a realitatea
Filmele lui Moscu sînt documentare ale unei lumi ascunse, a unei alter-realități adevărate, care există, dar nu este într-un mod de la sine înțeles, adică prin însuși faptul de a fi, observată și băgată în seamă.
index jpeg 4 webp
Pe scurt, despre iluzia schimbării
Cădem de acord că aceste vremuri trecute erau frumoase atît pentru fete, cît și pentru băieți.
index jpeg 2 webp
Cu iubirea în minte, cu mintea în iubire
Cînd, la rîndul nostru, iubim o anumită persoană, această iubire se poate extinde la un obiect care i-a fost drag, poate deveni o colecție de obiecte iubite de acel om sau o pasiune pentru un anumit domeniu.
Robert Harron and Gertrude Norman in The Tender Hearted Boy (1913) (cropped) jpg
Iubire "all inclusive” sau prietenie?
Ceilalți, care își investesc energia în mai multe relații, în mai multe preocupări, au de-a face cu limitele, distanța, absența și iubirea neîmpărtășită toată viața.

Adevarul.ro

image
Un nutritionist, specializat în pierderea în greutate, dezvăluie „cea mai ușoară rețetă de mic-dejun sățios”, sub 200 de calorii VIDEO
Micul-dejun este considerat cea mai importantă masă a zilei, iar o masă nutritivă poate furniza energia de care organismul are nevoie. Un nutriționist a publicat pe Tik-Tok rețeta celui mai sănătos și sățios mic-dejun, care nu îngrașă.
image
România, fără plan pentru o pană de curent masivă. Cum sunt pregătiți austriecii: „Elevii au primit din 2023 informări cu măsurile”
În ultimele săptămâni, din cauza caniculei, în mai multe zone din România s-au înregistrat fluctuații de curent electric. Dacă austriecii sunt pregătiți constant pentru o pană de curent masivă, nu același lucru se poate spune despre români.
image
Caz unic în rețeaua globală a geoparcurilor UNESCO: propunere retrasă din cauza unei primării din România FOTO
O primărie a reușit performanța de a anula munca de ani de zile a unei organizații și a mai multor comunități locale dornice să creeze un geoparc UNESCO în România, al cărui ambasador este chiar britanicul Charlie Ottley, cunoscut drept cel mai mare promotor al imaginii țării noastre peste hotare.

HIstoria.ro

image
Vechi magazine și reclame bucureștene
Vă invităm să descoperiți o parte din istoria Capitalei, reflectată în vitrinele magazinelor și în mesajele reclamelor de odinioară.
image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.
image
Lucruri știute și neștiute despre Mănăstirea Arbore și ctitorul ei
Pe ruta mănăstirilor din Moldova, din cel mai recent proiect de turism cultural – „România Atractivă” –, cunoaștem profund patrimoniul românesc, construit, meșteșugit sau povestit. Străini și români deopotrivă, suntem chemați de sunetul de toacă și ne plecăm capetele la auzul cântărilor din zori. Ne