Așteptînd să înflorească o floare

Publicat în Dilema Veche nr. 904 din 5 – 11 august 2021
Așteptînd să înflorească o floare jpeg

Ştiam aşa: că e ca un copil căruia îi place să stea cu picioarele în apă şi cu capul la soare. Aşa că o udam în fiecare zi. La început, de două ori, dimineaţa şi seara. Era primul şi apoi ultimul lucru pe care-l făceam în ziua respectivă. Apoi mi-am dat seama că e suficient doar dimineaţa. Îi studiam cu atenţie fiecare schimbare. Un boboc care stătea să plesnească sau... oare cînd a crescut atîta?!

O tijă înaltă, de vreo 40 de centimetri, cu vreo zece inflorescenţe mici, albe, care s-au dovedit că aveau şi un pic de roz în vîrf. Desigur, prima floare am observat-o într-o dimineaţă. O ghicisem de ceva vreme şi o aşteptam. Mi s-a părut delicată. O mică minune albă, care mă îmbăta cu mirosul ei. Nasul prietenului meu a fost ceva mai insensibil. A trebuit să o adulmece de cîteva ori pînă să spună: A, da! acum miroase, într-adevăr!

904 21 tuberoza 1 jpg jpeg

Nu avea cum să nu miroasă o tuberoză. O tuberoză adusă tocmai de la Hoghilag, de lîngă Sighişoara, transportată în ghiveci, cu grijă. În ghiveci s-a înălţat şi în balconul meu de la bloc.

Doamna Flori mi-a pus în braţe ghiveciul cu planta din grădina ei şi mi-a dat toate indicaţiile: cum să am grijă, cum să o ud şi unde să o ţin.

Doamna Florina Grădinaru are o curte plină de tuberoze. Sute de tije subțiri și verzi, cu frunzulițe și boboci se întind pînă în fundul curții, unde doamna Flori a pus un balansoar și o piscină gonflabilă: E Spa-ul meu! – glumește. Apoi, dincolo de curte – un deal și multă liniște.

Doamna Flori a început să cultive tuberoze după ce a murit mama soțului ei, Liviu. S-a întîmplat cînd grădina era, ca niciodată, înflorită toată. De obicei, tuberozele sînt culese înainte să înflorească de tot, ca să nu se ofilească repede. Dar, în anul acela, grădina era albă-albă și mirosea incredibil. N-a mai avut cine să recolteze florile și să le vîndă. Atunci, Flori și Liviu s-au mutat din Sibiu la Hoghilag. Grădina cu tuberoze, munca în grădină, florile i-au ajutat să treacă peste o mică depresie care-i necăjea după moartea femeii, le-au adus și bucurii, dar și niște bani în plus.

Doamna Flori îmi arată cîteva poze din anul în care au venit la Hoghilag și tuberozele erau înflorite. Ea, ceva mai tînără, cu brațul plin de flori, în mijlocul grădinii: Nici cînd am fost mireasă nu am avut așa buchet frumos! – spune rîzînd.

904 21 flori 1 jpg jpeg

Hoghilag este prima localitate din România în care, de pe vremea Imperiului Austro-Ungar, se cultivă tuberoze. Sașii le-au adus – îmi spune primarul comunei, Nicu Lazăr.

„Pe vremea aceea, doar cîteva familii cultivau flori, iar românii din sat munceau în grădini. Cînd plecau seara acasă erau căutați în buzunare, ca nu cumva să ia bulbi, pentru că, în felul ăsta, cultura s-ar fi extins și prețul ar fi scăzut. La un moment dat, primul sas care a avut grădină cu tuberoze, Günter, i-a dat unui român un săculeț cu bulbi și i-a spus: Băiete, ai aici un pumn de țărînă sau un pumn de aur. Doar de tine depinde ce-o să iasă”.

Iar domnul Munteanu, cel care a primit bulbii, a devenit primul român din sat care a cultivat tuberoze. Și a făcut-o toată viața. Azi, povestea e dusă mai departe de copii. Marian Stroilă este ginerele domnului Munteanu. Grădina lui se întinde în spatele unei șuri săsești tradiționale, la care ajungi după ce treci prin curtea mare, pietruită, a casei. Din curtea lui fac turiștii cele mai frumoase fotografii: se văd florile, se vede șura, iar peste drum – turnul bisericii fortificate a satului.

Domnul Stroilă e puțin trist: „Anul ăsta, căldura a venit tîrziu, iar florile sînt un pic întîrziate. Mereu, pe 14 iunie, cînd e ziua soției, găseam cîteva flori înflorite și i le duceam. Anul ăsta, nu era nici una înflorită atunci”.

Eu am avut puțin noroc. L-am vizitat la sfîrșitul lunii iunie și domnul Stroilă a găsit în grădina lui cîteva tuberoze înflorite, care mi-au înmiresmat toate zilele, cît am mai stat în zonă. Se spune că tuberoza de Hoghilag are cel mai puternic parfum. E o marcă și o recunoști, după miros, chiar dacă e vîndută în piață la București.

E vreun secret? Domnul Stroilă spune că da. E soarele care bate toată ziua în grădina lui și apa pe care o aduce din Tîrnava Mare, care e aproape de sat. Pleacă dimineața cu vidanja. La 5, uneori chiar la 4. Și aduce pentru florile lui 20.000 de litri de apă. 20.000 dimineața și 20.000 seara. Asta înseamnă vreo opt drumuri. Așa că, atîta timp cît e soarele pe cer și Tîrnava nu seacă, la Hoghilag or să crească tuberoze.

Chiar dacă în grădină totul se face manual, iar tuberoza înflorește o dată la trei ani.

904 21 cultura jpg jpeg

După Revoluție, aproape 70% din localnici cultivau tuberoze. Unii și-au făcut case și și-au ținut copiii la școală de pe urma florilor. Azi, sînt 21 de familii care au pe poartă o plăcuță cu o floare de tuberoză. Așa cum pensiunile agroturistice au margarete, la Hoghilag au tuberoze. „Cînd vin turiștii care vor să vadă culturile, să știe unde să meargă, la ce porți să strige” – spune primarul Nicu Lazăr.

Turiștii vin de cîțiva ani, de cînd satul organizează Sărbătoarea Tuberozelor. Primarul își amintește că, în primul an, intermediarii care cumpărau florile au vrut să le cumpere pe toate într-o singură zi, chiar înainte de lansarea sărbătorii, ca evenimentul să fie un eșec și lumea să nu afle unde sînt cultivate aceste flori. „I-am fugărit cu Poliția atunci prin sat. Dar totul s-a terminat cu bine, iar turiștii s-au putut bucura de flori.”

De atunci, sărbătoarea se organizează în fiecare an și a ajuns la ediția a șasea.

Se plimbă prin culturi, fac poze, ascultă povești, cumpără flori. Primarul crede în norocul care a venit peste sat cu floarea asta și vrea să o pună în valoare. Așa cum unii au culturi de lavandă și vine lumea să le vadă, și tuberozele au șansa lor.

Unii turiști trec și pe la biserica din centrul satului, care se vede în pozele făcute din curtea lui Marian Stroilă. Recent, biserica fortificată din Hoghilag, atestată în 1446, a fost preluată de Primărie, de la Consistoriul Evanghelic. A fost vîndută, simbolic, pentru 1 euro. Consistoriul nu avea bani să o îngrijească și risca să pice cu totul. 27 de ani a stat închisă, după Revoluție, după ce au plecat sașii din sat. Curtea era plină de buruieni. Crescuseră copaci chiar și pe ziduri, iar înăuntru își găsiseră refugiul cîteva oi. A fost curățată, cît de cît, iar după 27 de ani, biserica a fost redeschisă cu un concert, chiar de Sărbătoarea Tuberozelor. S-au organizat acolo ateliere, lansări de carte, concerte, iar oamenii au adus puțină viață între zidurile vechi și crăpate. Mai mult, la anul, cei de la Ambulanța Monumentelor vor veni să repare acoperișul.

E singura șansă. Statul nu dă nici un ban pentru bisericile fortificate care se degradează, uitate, prin satele Transilvaniei. Pentru că multe biserici sînt părăsite și neîngrijite. A mai rămas un sas sau doi prin sate. Cine să aibă grijă de ele? „Nici fonduri europene nu pot fi accesate pe astfel de proiecte și nici prin PNRR nu vor veni bani pentru monumentele din zona rurală. Mai au initiative ONG-urile și obțin ele fonduri, dar statul român nu are nici o politică legată de aceste monumente. Unele or să cadă, la un moment dat, ca și cum nu ar fi fost” – spune primarul.

904 21 cultura 1 1 jpg jpeg

La Hoghilag – Tărîmul Tuberozelor, așa cum scrie pe plăcuța de la intrările în localitate – e un mare noroc că mai funcționează clopotul. Doamna Flori Grădinaru, cultivatoarea de tuberoze pe care am vizitat-o, povestește că, atunci cînd se adună nori de furtună deasupra satului, pun mînă de la mînă și îl plătesc pe clopotar. Acesta trage cu nădejde clopotul, norii se împrăștie și niciodată florile nu au fost puse la pămînt de vreo furtună sau vreo ploaie cu grindină. „Ne-a ajutat Dumnezeu!”

Anul acesta, Sărbătoarea Tuberozelor de la Hoghilag, din județul Sibiu, are loc în primul week-end din august. Pe 7 și pe 8 august. Va fi lansată acolo și monografia localității, tradusă din germană în limba română, monografie care va fi predată copiilor, la școală, la o oră opțională, de istorie locală.

Și tot atunci, la Sărbătoarea Tuberozelor, încep demersurile pentru depunerea documentației, la Ministerul Agriculturii, pentru ca tuberoza de Hoghilag să fie protejată la nivel european. Ar fi mai bine promovată și cultivatorii ar putea să obțină finanțări.

Și ar fi prima floare din România care ar căpăta acest statut. În Uniunea Europeană mai sînt două: azaleea de Gent (Belgia) și trandafirul de Szoregy (Ungaria).

Liliana Nicolae este jurnalistă la Europa FM.

1025 21 Iamandi jpg
Business as usual
Poate că britanicii, spre deosebire de alte nații mai versatile, mai cameleonice, au exercițiul normalului.
VJ jpg
La aniversară. Valeriu Jereghi în spațiul filmului european
Creator a 19 filme ca regizor, 21 și ca scenarist, opt ca director de imagine și unul ca producător, a fost și actor în patru filme.
1014 23 jpg
„Probabil cel mai aşteptat album rap din ultimii zece ani” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu PHUNK B –
Prima mea casetă de hip-hop românesc a fost Familiarizează-te de la La Familia, în 2001, septembrie, de ziua mea, la 7 ani.
p 21 WC jpg
Digital și analogic
Dincolo de sensul intrinsec al unui cuvînt sau al unei expresii, mai există unul, extrinsec, care rezultă din relația acestora cu contextul.
1013 23 Miru fotosoto jpg
„De ce iubim femeile MCs” (II) – G.P. VOLCEANOV în dialog cu MIRU
„Mi-ar plăcea măcar la Conservator, fiind de specialitate, să fie o materie legată de rap.”
image png
Trasul de șireturi
Dar nici cel din urmă nu se oprește vreodată din citit. Nu va declara niciodată că nu mai are nevoie de cărți.
1010 22 coperta jpg
image png
Hoțul de timp
Ei se fortifică în interiorul iluziei de a „avea în mînă accelerarea sau încetinirea călătoriilor la graniță, nu cea geografică, ci cea a veșniciei”
image png
Solidaritatea de aparență
Grație coincidenței onomastice, își însușise fără jenă „faptele de vitejie” ale acestui fotbalist sîrb; și-i mersese de minune pînă să fie descoperit.
image png
Iarna pe uliță
Psihic, însă... mi se pare că e invers.
image png
Privirea ca formă de gîndire în arta lui Marin Gherasim
Preocupările teoretice ale pictorului se manifestă de timpuriu.
p 21 Heinrich B”ll jpg
Dragostea tăiată la montaj. Heinrich Böll despre doliul Germaniei
Dar nu la asta se gîndea Heinrich acum: el se gîndea la speranța care luminase o clipă chipul mamei, numai o singură clipă, dar știa că o clipă înseamnă mult.
index jpeg 7 webp
Ce a căzut, de fapt, în 1989?
Ce nu știm este dacă această situație va dura. Experiența ne arată că omul nu poate trăi fără narative și că istoria la un moment dat se repetă.
pata umana jpg
Pata umană. Despre intoleranță și mizantropie
„Ignoranța nu este un vid, este un preaplin de scenarii și de certitudini.”
p 23 jpg
p 22 Dimitrie Cantemir WC jpg
Cantemir – confluenţe culturale şi aculturaţie
Cel care făcea această observaţie vorbea în bună cunoştință de cauză, sugerînd una din componentele procesului de aculturaţie.
p 22 jpg
Întotdeauna tu, niciodată eu sau despre violența invizibilă
Termenul de „violență psihologică” este intrat de puțini ani în vocabularul colectiv și conștientizat ca fenomen care se petrece și la care am fost și sîntem expuși fără a ne da seama.
987 23 Volceanov jpg
„De ce iubim femeile MCs” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu GANI (partea I) –
Cel mai important e să fii true şi pasionat pînă la capăt.
982 22 Lepenies jpg
Muncă intelectuală
Munca intelectuală a lui Martus/Spoerhase e o carte foarte interesantă și plină de învățăminte.
p 23 jpg
În aerul firav al Globului
Ce lecție transfiguratoare despre puterea teatrului este acest spectacol! Și totuși, care Ioana? Ioana pitit/ă în fiecare din noi, care-și dorește să fie ascultat/ă, recunoscut/ă și acceptat/ă. Nimic mai simplu.
980 21 Badescu jpeg
Copel Moscu și jocul de-a realitatea
Filmele lui Moscu sînt documentare ale unei lumi ascunse, a unei alter-realități adevărate, care există, dar nu este într-un mod de la sine înțeles, adică prin însuși faptul de a fi, observată și băgată în seamă.
index jpeg 4 webp
Pe scurt, despre iluzia schimbării
Cădem de acord că aceste vremuri trecute erau frumoase atît pentru fete, cît și pentru băieți.
index jpeg 2 webp
Cu iubirea în minte, cu mintea în iubire
Cînd, la rîndul nostru, iubim o anumită persoană, această iubire se poate extinde la un obiect care i-a fost drag, poate deveni o colecție de obiecte iubite de acel om sau o pasiune pentru un anumit domeniu.
Robert Harron and Gertrude Norman in The Tender Hearted Boy (1913) (cropped) jpg
Iubire "all inclusive” sau prietenie?
Ceilalți, care își investesc energia în mai multe relații, în mai multe preocupări, au de-a face cu limitele, distanța, absența și iubirea neîmpărtășită toată viața.

Adevarul.ro

image
image
O mamă a dezvăluit cinci lucruri pe care le interzice copiilor săi după ce a lucrat la o unitate de terapie intensivă pediatrică
Mamă a patru copii, femeia a împărtășit lista celor cinci lucruri care nu trebuie făcute de copii, după ce a lucrat într-o unitate de terapie intensivă pediatrică (ICT).
image
Motivul inteligent pentru care centrele comerciale nu au ferestre
Există mai multe explicații pentru care mall-urile limitează ferestrele.

HIstoria.ro

image
Care a fost singurul trofeu european câștigat de o echipă națională de fotbal a României?
Pe 29 aprilie 1962, aproape 80.000 de spectatori au ținut să fie prezenți la finală, pe „23 August”.
image
Cine au fost agenții dubli din al Doilea Război Mondial?
Cea mai importantă parte a Operațiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenți dubli.
image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î