Președinta Senatului Universității „Leagănul Civilizației“, doamna Maribella Surîs, era furioasă pe doi dintre membrii înaltului for academic – pe profesorul Stepariug Moftează, de la Civilizații Străvechi, și pe profesorul Vladimid Stripeț, de la Civilizații Vechi.

Ea însăși profesoară la Civilizații Premoderne, Maribella își alimentase furia obiectivă (întemeiată pe motive concrete, ce se vor vedea mai jos) cu mici puseuri de subiectivitate, ivite din competiția specializărilor. Pe palierul subiectivității, un rol important l-au avut și cei doi vicepreședinți, profesorul Nerol Scarlatin – titular la Civilizație Modernă – și profesoara Taralamba Fredon – ocupanta Catedrei de Civilizație Postmodernă –, care credeau că disciplinele predate de Moftează și Stripeț nu aveau ce căuta într-o universitate euro-americană a secolului XXI. Îi repetau detaliul mereu doamnei Surîs, supralicitîndu-și, desigur, critica și pe fondul amintitelor defecte obiective, dezvăluite de cei doi. Care erau defectele în cauză? Două particularități comportamentale ale lui Stepariug și Vladimid, complet opuse, însă, în ochii Maribellei, în egală măsură antipatice și demne de oprobriu. În timp ce Moftează lipsea de la ședințe, Stripeț era prea prezent. Dacă absența în exces poate fi înțeleasă, prezența cu asupra de măsură trebuie cumva explicată. Vladimid Stripeț își făcea simțită personalitatea la ședințe într-un mod covîrșitor. Vorbea mult, criticînd, încontinuu, orice inițiativă administrativă sau legislativă. Expozeurile sale erau amănunțite, dar, deși aparent competente, imposibil de urmărit. Vladimid țipa deranjant, vocea urcîndu-i uneori atît de sus, încît simțeai nevoia să-ți astupi urechile.

La sfaturile machiavelice ale lui Scarlatin și Fredon, Surîs a convocat o așa-zisă „ședință de urgență” în miez de noapte. Notificarea electronică a membrilor Senatului s-a produs la ora 22,30 într-o zi de sîmbătă. Întîlnirea fusese programată pentru ora 24. Se înțelege, au venit doar trei senatori, președinta și cei doi vicepreședinți. Ordinea de... noapte conținea un singur punct: „Schimbarea regulamentului de organizare și funcționare a Senatului, în conformitate cu noile cerințe ale Societăților Premoderne, Moderne și Postmoderne”. Modificarea viza introducerea unor prevederi cruciale în capitolul „Drepturile și obligațiile membrilor Senatului universitar”. Prima redefinea prezența obligatorie la ședințele înaltului for, aducînd completarea coercitivă: „La două absențe nemotivate, senatorul va fi exclus”. Aici, Scarlatin, cu nervii captivi în oala sub presiune, solicitase ințial excluderea „la zero absențe”. Surîs și Fredon, deși furibunde la rîndu-le, i-au explicat, cu o doză de rațiune în plus, că, în cazul în care introduceau prevederea, se demitea, practic, tot Senatul. Nerol, cedînd, a cerut „o absență unică”, dar nici așa nu a mers, colegele amintindu-i că lipsise și el o dată în actualul mandat. Spumegînd, Scarlatin a strigat: „Bine, atunci o absență și jumătate!”. Doamnele l-au liniștit din nou, observînd că „jumătatea” în chestiune nu putea fi cuantificată, întrucît durata ședințelor rămînea variabilă, depinzînd de debitul verbal al lui Stripeț. În fine, asta i-a trimis la prevederea a doua. Dacă, prin limitarea absențelor, „îi puneau cruce chiulangiului de Moftează”, după cum s-a exprimat Maribella, găsiseră, iată, in extremis, un ac și pentru cojocul „nebunului de Stripeț”.

Cei trei au stabilit (după ce s-a liniștit Nerol care începuse iarăși să zbiere „zero secunde”) că „durata unei intervenții senatoriale nu va depăși un minut, depășirea ducînd la excluderea celui vinovat”. Astfel, îl crucificau, fără drept de apel, și pe Stripeț. Regulamentul a intrat imediat în vigoare. Ce să vezi însă? La următoarea ședință, Vladimid a apărut echipat în dragon asiatic, cu patru labe. A explicat că picioarele din spate îi aparțineau lui Moftează care se prezenta la Senat. Apoi, a adăugat că Stepariug este agorafob și bun administrator, iar el, prin contrast, agorafil și bun orator. Pînă acum, Moftează îi dictase în căști, de la distanță, ce să zică, iar el rostise tare ce i se transmitea, pentru a putea fi auzit de furnizorul de informații. Profesorii se completau deci reciproc. Moftează oferea competență și know-how administrativ, iar Stripeț retorică și curaj. Unul își trata agorafobia, celălalt își hrănea agorafilia. Împreună formau un excelent senator și, ca atare, în lumina noului regulament, urmau să vină la ședințe în costum de dragon chinezesc, singurul care îi cuprindea pe amîndoi în aceeași entitate. Stripeț a constatat că dragonul – nespecificat în regulament – avea dreptul la oricîte minute de speech și-ar fi dorit, întrucît nu putea fi exclus. Maribella s-a prelins moale sub masă, în vreme ce Scarlatin, cu ochii ieșiți din orbite, țipa victorios: „Arestați-l pentru expunere indecentă! Agorafil înseamnă adicția de a întreține relații intime în locuri publice”.

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Filozofia lucrurilor mici, Editura Junimea, 2020.