Stoicii pot spune și altceva, și anume că universul lor e atît de umil încît premerge lumii imateriale, o smerenie de care nu știu dacă mulți creștini sînt în stare.
Ceea ce am observat în ultimul timp a fost cheful de memorialistică ce i-a cuprins pe unii dintre scriitorii și intelectualii noștri ajunși la o anumită vîrstă.
Modelul românesc rămîne o enigmă, în care de pildă amenzile la început sînt astronomic-asiatice, pentru ca la final să dispară cu totul, ca în Occident.
Cu traficul acesta egal, monoton, cu zilele nepunctate nici măcar de un mers ocazional la serviciu sau de slujba religioasă duminicală, toate zilele săptămînii par la fel. Poate chiar și toate zilele lunii.
Deși plutea în aer, suspendarea turneului candidaților m-a surprins. Nu a fost nici o justificare legată direct de coronavirus, nu s-a îmbolnăvit nimeni, nimeni nu a fost nici măcar suspectat de noua gripă, dintre jucătorii, membrii echipelor lor, organizatorii și ziariștii de față.
Homo homini lupus. Așa te simți la cumpărături. Suspiciune dacă te întîlnești cu unul cu mască, suspiciune dacă îl vezi pe unul fără mască. Privirile sînt aruncate scurt și pătrunzător.
Eu le-aș da însă organizatorilor japonezi ai turneului de la Osaka premiul pentru spiritul anti-covid, pentru că în aceste condiții vitrege au reușit să ducă pînă la capăt o competiție sportivă de amploare.
Astăzi a început în Rusia turneul candidaților la șah. Ceea ce ar fi trebuit să fie o bucurie e un eveniment mai degrabă trist, cu participanți întrebîndu-se dacă nu cumva competiția se va sfîrși prematur. Motivul e știut de toți: este vorba de pandemia provocată de noul coronavirus și de măsurile luate de autorități pentru a-i limita răspîndirea și efectele.
Coronavirusul ar putea schimba temporar peisajul publicitar. Deja mi se pare că au dispărut reclamele în exces la reglarea tranzitului intestinal și la casele de pariuri și că piața e în expectativă înainte de a migra către noile produse-vedetă ale igienei personale și colective. Dar sper că saltul calitativ nu se va pierde în acest context. Mai ales că mijlocul prin care a fost făcut - umorul - ne caracterizează și poate ne și ajută în această perioadă.
La aproape trei mii de ani de la primele noastre competiții sportive civilizate, jucăm fără spectatori. Ceva invizibil, un virus care plutește prin aer odată cu respirația și cu sunetul, a suspendat concursurile, a gonit galeriile, a lăsat goale băncile din jurul arenelor.
Şi sediile pot manifesta forme de atavism. De o astfel de noadă instituţională am dat recent chiar în clădirea Guvernului, pînă de curînd cunoscută publicului larg ca fiind locul în faţa căruia se strîng în Bucureşti protestatarii.
A apărut lista Elo pe luna în curs, vedetele ediţiei fiind tinerii. Este vorba de Alireza Firouzja, pe care l-am menţionat recent, care are 16 ani şi e în plin proces de readaptare după ce a renunţat să mai joace pentru ţara natală, Iran.
Patriarhia recomandă ca oamenii care prezintă simptome de gripă să nu meargă la slujbele religioase, pentru că îi expun astfel și pe alții la îmbolnăvire.
Trec peste stîngăcia cu care actorii mută, se vede că nu sînt obișnuiți să joace șah. Jucătorii profesioniști de șah, sau chiar chibiții din parc, mută fizic într-un fel afectat, rafinat, știu să curbeze mișcarea mîinii, știu să facă piesa în mișcare să danseze imperceptibil, întîrzie cu o fracțiune de secundă să ia mîna de pe piesa adusă pe cîmpul dorit.
O voi spune direct și de la început: este o carte etalon în literatura română de după 1990. Însemnările lui Mihail Radu Solcan nu doar că propun interpretări profunde, ample, ale societății românești postdecembriste, dar se transformă în ultima lor parte și în jurnalul unui muribund - devenind astfel și o meditație existențială, atît a autorului, cît și a cititorului.
Mai sînt cîteva zile și în Ekaterinburg, orașul din inima Rusiei unde și-au găsit sfîrșitul ultimii Romanovi, se va da startul turneului candidaților la șah.
S-a întors cineva din „moartea politică” la viața intelectuală? În sensul strict al exemplului lui Constantin Stere, „întoarcere” înseamnă operă, ci nu simpla chibițăraie gazetărească.
Ca istoric, trebuie să fii dispus să accepţi existenţa unor pete negre în fenomenala, impecabila ta explicaţie a lucrurilor. Nu totul poate fi explicat în istorie pentru că nu totul poate fi explicat în viaţă.
Declarația președintelui Ucrainei Volodimir Zelenski, potrivit căreia la sfîrșitul primului război mondial România „a ocupat Bucovina de Nord”, a fost întîmpinată cu reținută indignare de presa de la București.
