Credință și igienă
E mult curaj, echilibru și bun simț în ineditul comunicat al Patriarhiei referitor la coronavirus. Pe scurt, Patriarhia recomandă ca oamenii care prezintă simptome de gripă să nu meargă la slujbele religioase, pentru că îi expun astfel și pe alții la îmbolnăvire. Pe de altă parte, mă gîndesc că și slujba în sine ar putea fi perturbată, dacă cineva lîngă tine începe să tușească sau să strănute. Oamenii sînt suspicioși și sensibili în această perioadă. Acum, chiar și pentru creștini, seamănul e mai cu seamă un purtător potențial de coronavirus, deși, în momentul în care scriu, în România sînt doar trei bolnavi oficial de acest tip de gripă, dintre care unul aproape vindecat.
Ce mai spune comunicatul? Că acele persoane care doresc, se pot împărtăși cu o linguriță adusă de acasă, nu cu lingurița comună. Motivul e același, teama de îmbolnăvire. La fel, dacă au rețineri, credincioșii „pot evita temporar sărutarea icoanelor din biserică”. Este iarăși un considerent legat de igienă. De altfel, comunicatul menționează: „Sfînta Împărtășanie se pregătește și se administrează totdeauna în condiții de igienă totală, iar icoanele sînt frecvent igienizate.” Nu numai acum, de coronavirus, ci dintotdeauna, sugerează textul. Și îmi amintesc într-adevăr că am văzut și eu cum îngrijitoarele de la biserici șterg geamul icoanelor după slujbă, nu neapărat, mi s-a părut, din motive de igienă, ci pentru că icoana era blurată de urme de ruj și alte unsori și nu se mai vedea bine. Dar un efect igienic secundar poate că tot apărea.
Sînt recomandări specifice celor ce găzduiesc și răspund de adunări mai mari de oameni, în care riscul unei răspîndiri accelerate a unei epidemii crește. Însă aici sînt implicate mai multe simboluri religioase, fapt care a ridicat deja sprînceana unor Gioconde intelectuale din pronaos. Ele găsesc de regulă drept un titlu de glorie în a spune că au credința babei de la țară convinse că împărtășania nu o poate îmbolnăvi, chiar dacă lingurița cu care o ia e infestată. Că Hristos o apără, dacă asta e voia Lui, de orice pericol, căci în euharistie este Hristos Însuși. Deși mai există și varianta, mai puțin probabilă, ca intelectualii respectivi să dorească să se îmbolnăvească, dacă asta li se cere pentru împlinirea comuniunii de credință.
Ce vreau să spun este însă că nu cred că s-a pus problema negării prezenței lui Hristos în cuminecătura dintr-o linguriță infestată. Și că nu cred că omul care vine cu lingurița de acasă pentru împărtășanie are o credință de rang doi, inferioară aceluia care se împărtășește cu lingurița comună. Virusurile se transmit la fel, fie că sînt într-o biserică sau la școală, în timp ce euharistia are o încărcătură spirituală care nu e atinsă de un virus. Una e credința, alta e igiena. Dacă în peregrinarea lui pămîntească, Hristos s-ar fi îmbolnăvit de gripă - și cine știe dacă nu cumva o fi făcut-o?! - era mai scăzut din statutul lui de om și Dumnezeu?
Ce nu își dau seama cei ce au sărit teologic în capul comunicatului Patriarhiei este că tocmai o astfel de atitudine responsabilă face Patriarhia mai apropiată de oameni. Anticlericalismul din societatea urbană românească a luat proporții de modă; el se poate vedea clar de exemplu în chestiunea Catedralei ortodoxe din București. Dar iată că o sursă neașteptată de anticlericalism e dată tocmai de intelectualii credincioși adepți ai cultului linguriței neprihănite. Cînd vrea și Patriarhia să fie în rînd cu lumea - pînă și în Iran, ayatolahii au anulat întruniri religioase - intelectualii încep să mustăcească. Și atunci cine e cel retrograd?
Ionuț Iamandi este jurnalist la Radio România Actualități.
Foto: Catapeteasmă a unei biserici ortodoxe/ Arhiva autorului
