M-am tot întrebat în ultima vreme de unde vine impresia generalizată potrivit căreia sistemele totalitare ale secolului XX au fost o anomalie, o abatere de proporții de la profilul general al epocii în care au avut loc.
E acea perioadă specială a anului, despre care am mai scris și probabil voi mai scrie, cînd încep trei turnee mari, de tenis, șah și sumo. Este vorba respectiv de Open-ul australian, de turneul de la Wijk aan Zee (Olanda) și de Hatsu Basho, primul din cele trei concursuri ținute peste an la Tokyo.
Au trecut 30 de ani de la Revoluție. 30 de ani de deschidere, libertate de expresie, avans economic, progres tehnologic. Dar majoritatea evoluțiilor pozitive au fost îngropate sub mai multe niveluri de nemulțumire. Tot timpul s-au auzit reproșuri că nu înaintăm mai repede, că nu ni se face dreptate, că nu avem destul și destule, că nu cîștigăm ca afară, că sîntem coada Europei.
Ce legătură are campionatul mondial de șah rapid și blitz, încheiat la Moscova la sfîrșitul anului, cu uciderea generalului iranian Soleimani la Bagdad, săptămîna trecută? Aparent, nici una, în afară de faptul că sînt două evenimente relativ recente. Și totuși, ambele au în fundal aceeași tensiune între Iran, pe de o parte, și Statele Unite și aliații lor occidentali, în special Israelul, pe de altă parte.
Moment la care am realizat că mă aflu în fața unei știri europene exemplare. Că dacă cineva ar cere o știre care să reprezinte comunitatea mediatică europeană, aceasta ar putea fi propusă fără ezitare.
Voi ce înțelegeți din faptul că Magnus Carlsen e din nou triplu campion mondial la șah clasic, șah rapid și blitz? Că și dacă gîndește mult, și dacă gîndește repede, el oricum gîndește bine și cîștigă? E ca și cum, oricum l-ai lua, Carlsen se resetează și joacă la nivelul său optim.
Întrebarea fundamentală care îl frămînta pe cel mai important om politic din România acelui moment era dacă Bucureştiul a fost cedat de către americani și britanici sferei de influență sovietice.
„Mind Master. Winning Lessons from a Champion’s Life” este o carte despre o carieră de excepție, începută cu cîștigarea titlului mondial la juniori în 1987 și continuată apoi cu cel de campion mondial plin, între 2000 și 2013.
Încerc să îmi închipui cum ar fi să scrii fără internet. Să îți amintești toate datele de care ai nevoie, sau măcar să îți amintești unde (în bibliotecă) le-ai văzut și să te duci direct la ele pînă nu îți pierzi ideea.
Fidelii lui Dej au construit şi ei în jurul acestuia, păstrînd proporţiile, o imagine clandestină de lider comunist - pe care Apostol a şi afişat-o cînd s-a simţit mai în siguranţă, în 1989, la semnarea „scrisorii celor şase“. Istoria partidului comunist român este mult mai marcată de polarizare decît am fi bănuit.
Ce a vrut la concret Stalin de la autorii de manuale de istorie mi-a evocat cu destulă fidelitate felul în care arătau manualele de specialitate din România de dinainte de 1989.
Grand Chess Tour i-a adus aproape 300.000 de dolari și i-a permis aparițiile de tip Ding-dong: nu e văzut o vreme, dar cînd apare, lovește bine și eficient.
Exemplar pentru generația părinților fondatori ai diasporei românești poate fi considerat politicianul și diplomatul Grigore Gafencu. El a plonjat direct din postul de ministru de externe și de ambasador în postura de emigrant. Un emigrant de lux, e drept, dar fără dispensă de la experiențele dezrădăcinării prin care trece orice (auto)exilat.
Povestea scăpării lui Alehin din ghearele „justiţiei” bolşevice a fost relatată de mai mulţi, dar acum dispunem şi de o cercetare arhivistică a ei. Se întîmplă aşa odată cu apariţia interesantului volum Alekhine's Odessa Secrets: Chess, War and Revolution scris de Sergei Tkachenko, un pasionat şahist, istoric, jurnalist şi inginer ucrainean.
Sînt cercetate și menționate procesele de elaborare a telegramelor, opiniile secundanților, curentele și negocierile. Sînt prezentate chiar și variantele de lucru, cu corecturile făcute de expeditori. Nu degeaba un autor recunoscut în materie precum Gabriel Gorodetsky a scris că avem în această ediție „un festin de cercetare scrupuloasă“, care „rescrie istoria de pînă acum“ a celui de-al Doilea Război Mondial.
Șah. La Calcuta s-au jucat azi ultimele partide. Carlsen a stabilit un nou record, după cele cinci zile de rapid și blitz el adunînd 27 de puncte (din 36 posibile).
Mai sînt vreo două etape pînă cînd bucurosul electorat de dreapta în frunte cu diaspora să se apuce de desfăcut şampanii cu îndreptăţire. Una a fost menţionată şi de preşedinte, şi anume cîştigarea alegerilor parlamentare, singura care îi va putea da stabilitate actualului guvern.
Pal Benko a fost unul dintre cei mai puternici șahiști din Europa de Est evadați în Occident în timpul Războiului Rece. Doar Korcinoi l-a întrecut, atît ca performanțe sportive, cît și ca notorietate. Dar ca și Korcinoi, și Pal Benko a lăsat o carte de memorii în care, alternînd partidele comentate, ca pe niște borne sau ancore intelectuale, cu narațiunea contextului în care acestea au putut fi jucate, își povestește etapele principale ale vieții și carierei.
Dacă de dragul demonstraţiei pe Traian Băsescu îl considerăm un fost candidat al dreptei - ceea ce în fapt e o ipoteză cu destule asteriscuri - se poate observa că aproape toate finalele prezidenţiale din România s-au soldat cu înfrîngerea candidatului stîngii.
Săptămîna trecută s-a jucat la Bucureşti unul dintre cele mai importante turnee din România ultimilor ani, un concurs de şah rapid şi blitz la care au venit mari maeştri de top, printre care indianul Viswanathan Anand, rusul Sergei Karjakin, armeanul Levon Aronian, americanii Fabiano Caruana şi Wesley So (de care tocmai am vorbit aici) sau armeanul Shakhriyar Mamedyarov. Turneul e cu atît mai prestigios cu cît e şi parte integrantă dintr-o serie care culminează la sfîrşitul anului cu un concurs
Cred că lui Klaus Iohannis îi va face plăcere să spună că a cîștigat „la pas” aceste alegeri. Nu mai e un secret pentru nimeni că va trece la fel de ușor de turul doi precum a trecut de turul unu. Pe cît de greu și-a cîștigat primul mandat, pe atît de ușor și l-a adjudecat pe al doilea.
Pe cînd lumea a început să remarce anul prost pe care îl traversa, Wesley So a dat un răspuns care a părut stîngaci: mie în ultima vreme îmi place Fischer-Random Chess. O specie de șah în care în poziția de început piesele se așează la întîmplare în spatele pionilor. Regele de pildă poate sta în locul calului, nebunul în locul turnului, dama în locul nebunului și așa mai departe. Regula este ca și albul, și negrul să aibă aceeași așezare, simetrică. Partea interesantă la acest tip de șah, propus
Ai spune că la 30 de ani de la revoluție nu se mai întîmplă minuni cu manuscrisele de sertar. Că toate au fost deja cîntărite, iar cele care au meritat, au fost demult publicate. Ei bine, nu e chiar așa. Gustul amar al ciocolatei este un astfel de manuscris care vede abia acum lumina tiparului (sau poate chiar și a display-ului, dacă există în plan și o ediție electro
În 1993, la Bucureşti apărea o carte importantă în privinţa anilor de început ai comunismului în România. Profitînd de noile condiţii de acces la arhivele americane şi britanice, cartea urm
Alexandr Alehin a fost ultimul posesor al titlului de campion mondial la șah. Posesor, am zis bine, pentru că titlul îi aparținea și îl putea pune în joc sau nu, după cum voia. După el, titlul s-a proletarizat. Organizația internațională de șah l-a rechiziț
E interesant și felul în care protestul ajunge a se manifesta. Forma lui tinde să aibă aceleași caracteristici indiferent dacă e vorba de regimul comunist sau de cel nazist, și indiferent dacă e
E fascinant să vezi cum se adună lupii alpha către vîrful clasamentului cînd un open de șah se apropie de final. Cu doar cîteva runde în urmă îi vedeai pitiți pe la mesele din mijloc, pentru ca acum să apară unul cîte unul în grupul din frunte, mîrîindu-se reciproc sau alungîndu-l pe cel ce nu e chiar în forma lui cea mai bună. Așa și cu turneul de la Isle of Man, care la a
În 1986, în plin comunism, un ceh a vrut să candideze la parlament ca independent. Pavel Wonka a invocat constituţia, care stipula dreptul oricărui cetăţean de a alege şi a fi ales, chiar dacă nu
Iată însă că și campionul mondial nu se lasă mai prejos și lansează și el ”magnusul”. Expresia e din ce în ce mai folosită pentru a descrie salvările miraculoase pe care le reușește norvegia
Am citit cu uimire un argument de justificare a dezinteresului față de dezbaterea iscată de reclama în care apare Mihai Șora. Nu spun că toată lumea ar trebui să fie interesată. Dimpotrivă, și m
Am mai spus-o și o mai spun. Îmi displac paradele militare, fie ele terestre, aeriene sau maritime. Casta militară are rolul ei, dar și locul ei, de regulă retras. Forța trebuie să se manifeste discret și controlat. Nu simt nevoia să fiu impresionat de ea, nici să cultiv dubioasa pornire de a-i impresiona pe alții cu ea.
Cupa mondială la șah a fost cîștigată de un outsider. Are prenume de han mongol, dar e de fapt azer. Îl cheamă Teimour Radjabov, a împlinit în martie 32 de ani și e un fost copil minune
Așa cum a existat o repetiție basarabeană pentru sovietizarea României, a existat însă și o repetiție transnistreană pentru sovietizarea Basarabiei. Am pomenit mai sus de laboratorul transnistrean unde sovieticii au preparat o parte din instru
Așa cum în matematică – cine a făcut școala înainte de 1989 își amintește – au rămas în folclor formidabilele „culegeri” Niță și Năstăsescu sau Gheba, așa și în șah există finalurile lui Lisîțin, Kotov cu a sa Din tainele gîndirii jucătorului de șah sau Strategia jocului de mijloc în șah a lui Urseanu. Între timp, literatura șahistă s-a îmbogățit simțitor, fie pentru că acu
Ar exista, presupune ea, și o a treia cale, una de a nu fi nici înăuntrul, nici în afara Uniunii Europene. Simplificînd, aici e sensul Brexitului, așa cum îl vede Boris Johnson (și cum îl proiectează acesta și asupra lui Churchill). Un înțeles care ar face din Marea Britanie intersecția celor trei lumi, europeană, atlantică și post-imperială.
Aș fi vrut să scriu azi despre un top al cărților de șah, dar amîn demersul pentru a comenta succint pe marginea Cupei Mondiale de la Hantî-Mansiisk (șah) și a recent încheiatei Cupe (de toamnă) a Împăratului (la sumo). Sînt cîteva lucruri de sp
De Masha Gessen, ca autoare, am auzit prima oară cînd mă uitam după cartea ei despre enigmatica și hilara regiune autonomă evreiască Birobidjan, înființată de sovietici în extr
Statuia lui Ceaușescu e, de fapt, un bust. Nu e la primărie, ci în curtea părintească, „făcut din banii familiei“. Se vede din stradă, „după ce treci de pod“. Bustul seamănă vag cu originalul și nu pare făcut din piatră sau metal, ci poate chiar din ghips
La Hantî Mansiisk, cum sugeram că se va întîmpla, reprezentanții României nu au trecut de prima rundă. Pîrligras a fost învins de Nisipeanu, iar Lupulescu, după un reviriment frumo
Înțeleg că la Praga există un plan de înființare a unui muzeu dedicat Memoriei Secolului XX. Cred că ideea este binevenită și taie nodul gordian al disputei est-europene privind primatul tota
Aici a început azi unul dintre cele mai spectaculoase turnee ale anului prin jucătorii care au venit, dar și prin formatul eliminatoriu: Cupa Mondială. La un turneu major vor juca de data a
Dar dictatura limitată la controlul absolut al puterii începe să se simtă într-un echilibru precar. Dictatura nu tolerează necunoscutul din afara sferei politice, unde și-a făcut inițial capul de pod. De aceea, după preluarea puterii politice, ea invadează și celelalte spații publice. Un dictator de care să se rîdă la teatru nu am auzit. Iar instrumentul cu care dictatu
În toamna anului 1932, scrie Anne Applebaum, Stalin și-a dat seama că Ucraina nu va produce cantitatea de cereale stabilită de plan. A acceptat realitatea, dar a dispus ca diferența să fie acoperită de rechiziționările de la țărani. A intervenit din nou pe 1 ianuarie 1933, cînd a semnat personal o telegramă către conducerea de partid din capitala Harkov, căreia i-a cerut să aplice legea care îi pedepsea pe cei ce „fură proprietatea statului, îngropînd grînele“. Aproape trei săptă
Carlsen. A făcut nouă remize la rînd, de l-a determinat pe Kasparov să afirme de campionul mondial că e într-un fel de blocaj, din care va putea ieși doar dacă va sparge gheața remizelor. Și chiar așa a fost. Carlsen a cîștigat în ultimele două runde, forțînd astfel barajul cu Ding. Avem aici deci cazul fericit. (Sau semifericit mai exact, pentru că pînă la urmă n
Primarul sectorului 6 este acum păzit de trupe speciale. A primit de cîteva zile amenințări cu moartea din cauza unei dispute publice. Mai exact, primarul a făcut unele afirmații legate de începuturile perioadei comuniste și a luat unele decizii privind statuia unui mareșal sovietic aflată în sectorul său.
Și șahiștii pot scrie cărți de memorii remarcabile. Tabla de șah nu îi protejează deloc de virajele istoriei. Mă gîndesc la Chess is my life, povestea dizidenței lui Korcinoi scrisă de el însuși. Sau la
