Dreptatea tîrzie a lui Pavel Wonka

Fac ce fac şi la această rubrică mai menţionez cîte un fapt sau personaj din Cehia. Am şi de ce să revin recurent în acest spaţiu. Înghesuiţi cum stau ei în mijlocul Europei, parcă ar fi nişte români în oglindă. Se spune că românii sînt o insulă de latinitate într-o mare slavă. Cehii ar fi în acest caz slavii dintr-o mare de latinitate. Oricum, cei mai vestici slavi. Nu ştiu dacă acest fapt i-a făcut să fie în timp mai inventivi, neastîmpăraţi, nonconformişti şi cît dintr-un presupus „spirit ceh” a contribuit la creaţiile lui Kafka sau Hašek. Dar de ieşit din rînd au ieşit constant.

Două exemple din secolul trecut. În primăvara lui 1942, partizanii cehi au fost cei ce l-au ucis într-un atentat pe Reinhard Heydrich, arhitectul “soluţiei finale” şi decimator al elitei poloneze. Şi tot cehii au făcut „Primăvara de la Praga”, din 1968, un elegant moment de solidaritate naţională. Nu degeaba istoricul britanic Tony Judt, într-un moment de impas profesional, s-a apucat să înveţe limba cehă.

Acum mă voi referi la un alt moment interesant din istoria recentă a Cehiei. În 1986, în plin comunism, un ceh a vrut să candideze la parlament ca independent. Pavel Wonka a invocat constituţia, care stipula dreptul oricărui cetăţean de a alege şi a fi ales, chiar dacă nu e membru de partid. Este probabil singurul episod din istoria blocului sovietic în care cineva a vrut să testeze în acest fel dreptul de a candida, prevăzut formal de toate constituţiile comuniste. Bineînţeles, gestul lui l-a dus la puşcărie, pe el, dar şi pe mama sa.

Povestea ia apoi un parcurs tragic. E eliberat pe motiv de boală, dar pentru că nu s-a prezentat la miliţie la verificări, e din nou încarcerat pentru un nou termen, de cinci luni. Pavel Wonka protestează, face greva foamei şi e maltratat în detenţie. Moare la 35 de ani în închisoare în circumstanţe neelucidate.

Epilogul s-a consumat acum cîteva zile. Apelul său legat de cea de-a doua încarcerare nu a mai apucat a fi judecat în perioada comunistă pentru că a murit. Dar într-un fel, apelul a fost judecat săptămîna trecută, cînd, după o insistenţă de cursă lungă a fratelui său Jiří Wonka, o instanţă cehă a stabilit că cea de-a doua încarcerare a fost ilegală.

Procesul nu s-a mai judecat la Trutnov, unde a fost iniţiat, ci într-o localitate din apropiere. La Trutnov, judecătoarea Marcela Horváthová s-a recuzat. Ea a fost cea care în 1988 i-a dat lui Pavel Wonka sentinţa suplimentară de cinci luni.

Povestea de mai sus e culeasă de pe site-ul Radio Prague International. Aici mi-a atras atenţia meniul site-ului. Sînt şapte categorii: de ştiri, de afaceri, de sport, de cultură, de călătorii şi de reportaje. Cu obişnuinţele de surfing online românesc, m-a mirat că nu văd atotputernicele rubrici de Monden, Can-Can, Politică, Opinii, nelipsite de pe niciun portal autohton. Dar şi mai mirat am fost că printre categoriile Radio Prague International este una de Istorie, cu subcategoriile „1968”, „Arheologie”, „Comunism”, „Relaţiile ceho-germane”, „Al doilea război mondial” şi „Istoria radioului cehesc”. Aceste genuri şi obiceiurile de consum jurnalistic care le întreţin spun fără îndoială multe despre ipotetica, intuitiva „abordare cehească” a lucrurilor.

Ionuț Iamandi este jurnalist la Radio România Actualități.

Foto: Pavel Wonka. Sursa: Arhiva personală Jiří Wonka/ radio.cz