Despre vîrsta performanţei în sport
E acea perioadă specială a anului, despre care am mai scris și probabil voi mai scrie, cînd încep trei turnee mari, de tenis, șah și sumo. Este vorba respectiv de Open-ul australian, de turneul de la Wijk aan Zee (Olanda) și de Hatsu Basho, primul din cele trei concursuri ținute peste an la Tokyo. Din acest punct de vedere, se poate spune că ianuarie este luna sporturilor individuale, spre deosebire de lunile de vară, cînd aparent se organizează mai multe competiții pe echipe, cum ar fi campionatele mondiale de fotbal sau olimpiadele.
Dar cele trei turnee individuale (individualiste?) mai au ceva în comun. În tenis, tripleta Federer - Nadal - Djokovici nu se dă bătută. Federer are 38 de ani şi un camion de trofee la care încă mai adaugă. Nadal, „Regele Zgurii”, are cu cinci ani mai puţin, dar tot a depăşit vîrsta admisibilă pentru locul fruntaş într-un sport devenit din ce în ce mai solicitant, fizic şi psihic. Ai crede de Djokovici că e cu mult mai tînăr, dar de fapt şi el are 32 de ani şi îi poate lua oricînd faţa lui Nadal. După ei, urmează pleiada de jucători sub 30 de ani: Medvedev, Thiem, Tsitsipas, Zverev, Berrettini şi mulţi alţii.
La sumo, cei doi yokozuna în activitate (pentru că mai există unul, Harumafuji, un fel de al doilea papă retras al sumo-ului) au fiecare cîte 34 de ani. Hakuho este probabil cel mai tare rikishi din istorie, raportat la performanţele înregistrate. Iar Kakuryu, deşi mai mereu în umbra lui Hakuho, traversează o perioadă destul de bună, cîştigînd de trei ori Cupa Împăratului în ultimii doi ani (Hakuho a cîştigat-o de două ori). După ei, luptătorii de top de 20+ ani: Asanoyama, Mitakeumi, Takakeisho.
La şah, ar trebui să regîndim puţin ierarhia. Ne-a intrat în cap - şi greu de iese - că Magnus Carlsen este tînăra speranţă a şahului mondial. Se pare că nu mai e cazul. Dar nu neapărat pentru că a îmbătrînit Carlsen - are încă sub 30 de ani - ci pentru că a apărut şi, mai ales, s-a constituit următoarea generaţie de jucători puternici, noii Tsitsipas şi Zverev ai şahului. Aşadar, Carlsen, Caruana, Vachier-Lagrave, Karjakin sau So, chiar dacă nu au toţi peste 30 de ani, nu mai formează generaţia tînără în şah. Pentru a afla cine reprezintă această nouă generaţie, care nu e neapărat de 20+, ci chiar de 10+, nu e nevoie de o investigaţie prea adîncă. E de ajuns să ne uităm pe lista de participanţi la turneul de la Wijk aan Zee: Alireza Firouzja (16 ani), Jeffery Xiong (19 ani), Jorden van Foreest (20 de ani), Jan-Krzysztof Duda (21 de ani), Vladislav Artemiev (21 de ani), Daniil Dubov (23 de ani). Dacă îi adăugăm pe Wei Yi (20 de ani) şi Kirill Alekseenko (22 de ani, invitat anul acesta în turneul candidaţilor), am avea lista completă, dacă nu mi-a scăpat cineva.
Ce ar fi de remarcat la aceste clasamente? Probabil că sînt mai multe lucruri, dar mie îmi sare în ochi decalajul de vîrstă dintre tenis şi sumo, pe de o parte, şi şah de partea cealaltă. În şah, sportul minţii, media vîrstei jucătorilor de top este mai mică decît în tenis şi sumo. Altfel spus, performanţa intelectuală optimă o precede pe cea fizică optimă. Este corect, şi în tenis şi sumo îţi trebuie inteligenţă, după cum şi în şah îţi trebuie o condiţie fizică bună. Dar acestea sînt un fel de adjuvante, pentru putere şi rezistenţă fizică, respectiv pentru capacitatea de memorare, concentrare, analiză şi decizie. Comparaţia e pertinentă şi ilustrează conjectura că, din punct de vedere fizic, te poţi menţine competitiv mai mulţi ani decît din punct de vedere intelectual.
Diagrama săptămînii
Soluția diagramei 190 va fi publicată săptămîna viitoare. Soluția diagramei 189 de data trecută: 1… Dc5+! 2. Dxc5 Txd1+! 3. Rf2 bxc5 și negrul cîștigă.
Ionuț Iamandi este jurnalist la Radio România Actualități.
Foto: La Wijk aan Zee joacă toată lumea: în spate, sînt cele două turnee principale, la mijloc open-ul, iar la balcon (în planul apropiat) amatorii care s-au săturat să chibițeze și vor să intre și ei în acțiune. Sursa: Alina l’Ami/ Tata Steel Chess.
