Cartelul zugravilor

Publicat în Dilema Veche nr. 867 din 19 - 25 noiembrie 2020
Cartelul zugravilor jpeg

Negociatorii cei mai crînceni pe care i-am întîlnit vreodată sînt zugravii. Cu avocații, cu dentiștii, chiar și cu notarii te mai poți înțelege. Cu zugravii – niciodată. Te duci, te întorci, discuți și dezbați, dar tot la prețul lor ajungi. Ba uneori ți se pare și că ți-au făcut o favoare.

Să exemplific. Vrei să afli prețul unei lucrări. Intri pe Olx și dai de anunțurile meseriașilor. Le trimiți un mesaj cu descrierea cerinței. Aproape toți, fără excepție, nu îți spun cît costă, nu îți răspund la întrebare, ci îți cer să îi suni. Și ajungi astfel în raza și plasa lor de negociere în care prețul va fi stabilit în funcție de niște repere care îți scapă. „Te citesc” probabil prin telefon și, avînd o largă experiență a contactelor umane, îți vor pretinde „prețul corect”. Sau află de vreo chichiță a lucrării pe care o exploatează fără scrupule. „Aaa, asta înseamnă că o să trebuiască să tai mult… să știți că e greu, asta se calculează altfel…” Și hap, încă vreo două sute de lei în plus. Poți să-i contrazici?

Vara asta, cu tot cu pandemia ei, am fost nevoit să fac niște lucrări domestice. Lucrările se succedau natural, nu le puteai așeza în ce ordine voiai. De pildă – logic, nu?! –,  nu puteai zugrăvi înainte de a tencui. Ce am observat? La intrarea în lanț, meseriașii tindeau să ceară un preț ușor mai mic decît al mediei pieței. Era prețul de întîlnire, de salut, de bun-venit. Apoi, însă, prețul urca. La lucrarea din etapa următoare, cereau mai mult. Se bazau pe faptul că deja ai relaționat cu ei, că îi cunoști, că nu mai ai chef să te încurci cu alți meseriași, necunoscuți și neverificați. Se purtau ca niște mici șantajiști sentimentali. Numai că – în paranteză fie spus – de data aceasta nu și-au găsit omul. Vara asta am schimbat patru echipe, ca la ștafetă. I-am dat fiecăreia cîte 100 de metri și cred că am economisit ceva-ceva. Cît despre calitate… toți erau unicate, de neînlocuit, abia întorși din Germania, nu ca alții, „care acum învață să bată un cui”. Problema e că, la 99% din lucrările lor, calitatea se vede peste un an sau doi, sau mai bine de atît, cînd ei sînt de mult plecați, uitați și cu banii păpați.

Mai au o tehnică. Dacă le spui ce vrei de la început, mulți îți vor oferi un preț paușal. Iată procesul. Le spui ce intenții ai, cu cît mai multe detalii, ca să nu apară discuții la final, te chinui să le expui scopurile și modalitățile, pe scurt, vorbești cam zece minute în timp ce ei tac și își mîngîie bărbiile. La final, îți spun că „bine, mă gîndesc și vă spun mîine, OK?”. OK, ce altceva să mai faci?! A doua zi, te aștepți să îți spună detaliat cît și cum, pe etape, pe bucată, pe metru pătrat. Ei, aș! „5.000 tot”, îți spun ei cu sec. Ți se pare mult, te așteptai la altceva. „Păi, cît luați pe gresie?”, îndrăznești, timid. „Domnu’ Iamandi, v-am făcut un preț pentru dumneavoastră, e o ofertă, așa, pe bucăți iese mai mult.” Aici îți trebuie curaj să insiști pentru defalcare; de cîte ori am făcut-o, a rezultat că prețul poate fi redus. Așa am ajuns la concluzia că, în cazul zugravilor, prețul cu amănuntul este mai mic decît prețul en-gros. Garantat!

Bine-bine, veți putea întreba, dar în timp nu ai dat chiar de nici un zugrav care să fie corect, preocupat să facă treabă trainică, care să nu fie interesat de micile „tunuri” de zi cu zi? Am crezut că da, pînă în această vară fatidică. M-am căptușit cu un preț paușal la un moment dat și am făcut greșeala să i-l comunic spre verificare unui zugrav cu care mai lucrasem și care, știam eu, era indisponibil la acel moment. Acesta era, de fapt, available și s-a sucit, s-a socotit, s-a încordat, s-a gîndit și pînă la urmă mi-a propus și el un preț, mai mic cu... o cincime. Pînă la urmă, n-am făcut lucrarea nici cu unii, nici cu alții. Am aplicat tehnica negocierii pe segmente și am scos un preț la o treime din cel care mi se propusese inițial. Și cînd e vorba de un cost total de cîteva mii de lei, două treimi economisite înseamnă ceva. Iar în ce-l privește pe zugravul meu de încredere, se pare că de această dată, pentru el, tentația a fost prea mare și solidaritatea de castă (citește „de preț”) a cîntărit mai mult decît o relație veche cu un client.

Am făcut o comparație. Nu intru în detalii, puteți verifica oricînd. Zugravii cîștigă mai bine decît mulți angajați. Cîștigă mai mult decît mine, atunci cînd scriu acest articol (bine, nu e cel mai bun exemplu, de fapt eu scriu acum pro bono, dar înțelegeți ce vreau să spun). Cîștigă mai bine pe oră decît cîștigă un profesor la școală sau la meditații. Fac ușor 500 de lei pe zi. Poate nu cîștigă cît un doctor, dar măcar doctorul bagă zeci de mii de lei în aparatură medicală și studiu. Dar cîștigă mai bine decît un avocat mediu. Zugravii sînt printre cei mai bine plătiți „liber-profesioniști” din societate, în medie. Nu plătesc taxe, nu plătesc impozite, nu plătesc asigurări, umblă prin țară și prin lume pentru că pretutindeni există doar două moduri de a da o decorativă pe casă: circular („bob de orez”) sau vertical („scoarță de copac”). Atît. Simplu și clar. A, și sînt foarte solidari, în pofida aparenței de concurență. Au făcut un cartel al prețurilor la glet și lavabilă la care au aderat toți, calfe sau meșteri. Și pe care nu îl sparge nici mama Consiliului Concurenței. Pe undeva, îi înțeleg. Sînt cei mai bine adaptați la „capitalismul sălbatic” pe care-l practicăm cu sadism uneori. Zugravii sînt un fel de nomazi ai pieței muncii, în stare să supraviețuiască și pe criză, și în pandemii, și în Europa, și în America, și chiar și în România.

Apropo de concurență. Umblînd, cum am mai spus, pe Olx după zugravi, am dat de un anunț în care meseriașul preciza că e român. Era suprema calitate pentru care ar fi trebuit să fie ales de clienți. Era garanția ultimă că e serios, punctual, cinstit. Altă dată, un meseriaș mi-a spus: „Eu cu două categorii de clienți nu mă încurc: cu țiganii și cu neserioșii”. Își rezerva deci, ca unele magazine, „să își aleagă clientela”. Există deci o ușoară segregare și în lumea zugravilor, o lume care coboară mai profund în societate decît, cum ar veni, „pătura intelectualilor”. Dar și asta are un cost: normal că un zugrav român, așa plin de calități exclusiviste, e mai scump decît orice alt zugrav.

Ionuţ Iamandi este jurnalist la Radio România Actualităţi.

Foto: flickr.com

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
De ce s-a oprit slujba oficiată de ÎPS Teodosie la Ziua Marinei. Explicaţiile Forţelor Navale Române
Statul major al Forţelor Navale a oferit primele explicaţii cu privire la incidentul petrecut în timpul oficierii slujbei religioase de către ÎPS Teodosie.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Greşeala ce ar putea lăsa nepedepsită o bandă de tâlhari care a terorizat Ploieştiul
Trei hoţi din Prahova care au terorizat ploieştenii în perioada sărbătorilor de iarnă din anul 2020 sunt la un pas să rămână nepedepsiţi din cauza unei greşeli a instanţei.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.