De aceea e nevoie aici de un Festival „George Enescu“, şi nu în SUA, Germania, Franţa. Pentru noi, aici, Barenboim, Radu Lupu, Murray Perahia, St Martin in the Fields, Concertgebouw, Filarmonica din Berlin, Orchestra Santa Cecilia, Gergie
Nu-mi place să fiu în competiție cu nimeni. Evit pe cît pot să mă întrec cu altul. Dar, pe cît de mult îmi displace să fiu eu însumi implicat într-o competiție, pe atît îmi place să fiu spectatorul uneia. Și, dacă se poate, spectatorul unei co
Părerea mea este că acest plasament pe picior de egalitate, asigurînd, practic, o tovărășie pe drumul înțelegerii pe care nici unul nu ghidează, ci amîndoi tatonează, schimbă cu totul datele discuției noastre. Cum să împărtășești ce simți și să
Eu mă mir că ministrul Breaz și Guvernul Dăncilă nu au auzit de expropriere. Legea dă voie statului să exproprieze pentru utilitate publică. Sigur, ministrul Breaz nu prea mai contează, căci guvernul său e pe ducă. Sperăm să vină în locul lui un ministru mai breaz.
În 1955, după nouă ani de exil, George Enescu murea la Paris, bolnav și în crunte privațiuni. Gheorghiu-Dej și-a dat seama că guvernul Republicii Populare Române a suferit o lovitură de imagine. Enescu era apreciat peste tot în lume și relația
Enescu nu este singur în destinul său împărtășit de a rămîne un compozitor insuficient cunoscut al secolului XX. Cred că are de-a face cu complexitatea limbajului și cu cerințele tehnice pe care le impune artiștilor, precum și cu lenea ascultă
Poți să fii casual chiar și în smoking. Pui niște adidași de un anumit fel și poți să-i asortezi într-o notă mai proaspătă, dar ai smoking! Mie îmi place mult să văd sala de concert cu doamne în rochii și bărbați în smoking. Asta e culmea fashion-ului! E un
Da, concertele vor fi transmise în fiecare seară de festival, în mediul online. Vorbim de 56 de concerte care au loc la Ateneul Român și Sala Mare a Palatului. În emisia postului sînt incluse un număr mai mic de concerte live, dar în fiecare zi a f
Declarația foarte curajoasă pe care Furtwangler a făcut-o, prin muzica lui Beethoven, capilor regimului nazist prezenți la concert nu a fost cunoscută imediat după război. În 1946, sovieticii au găsit înregistrarea concertului în Berlinul ocupa
Cu atît mai misterioasă e această știută antipatie a lui Borges pentru tango, cu cît îi plăcea milonga și adesea amintea cu mîndrie că a și scris versuri pentru anumite milongas. Culeg, din cîte pagini scrise de Borges îmi vin în minte, cîteva motiv
Realizările sale vorbesc de la sine. Într-un domeniu în care există numai subiectivitate (îmi place vs. nu-mi place), X are reușite certe. La un moment dat, a alunecat spre politică. A luat de bune sloganurile civice care cheamă la „implicare“ şi îndemnul unora şi al altora de a intra în politică, pentru că „de oameni ca tine e nevoie“. X nu știa, pe atunci, că toți cei care te îndeamnă să te implici te înjură după ce te implici („De ce s-o fi băgat, domnule?“). Asta va descoperi cu
La un an distanță, sînt încă oficiali guvernamentali care o țin langa cu lovitura de stat și intrarea în clădirea Guvernului. Ca unul care a fost în mijlocul pieței în acea seară de pe la ora 1
Iohannis nu a fost niciodată și nici nu va fi vreodată omul să știe cum să facă un stat, oricum precar, ca acela român să meargă, să se îmbunătățească. Cu atît mai mult un stat atacat de PSD aflat în cel josnic moment al istoriei lor, oricu
La Key West, Hemingway se scula în zori, se ducea la un pavilion pe care îl construise în grădină, la doi paşi de casă, urca spirala îngustă a unei scări exterioare de fier forjat şi intra în camera lui de lucru. Scria pînă la prînz, cînd soarele devenea de nesuportat. Apoi dormea puţin. După masă, mergea nu departe, la barul prietenului său, „Sloopy“ Joe. Acolo intra în vorbă cu oricine voia conversație. Pe vremea aceea, nu era așa de ursuz cum va deveni spre bătrînețe. Asc
Radu Lupu a avut mereu grijă să învăluie în discreție marea sa vocație. Arta lui nu este ceva ce trebuie promovat în văzul lumii, în piețe sau pe stadioane. Despre Radu Lupu s-a știut mereu că nu dă interviuri, că refuză să explice public ce fa
„Scumpă doamnă Carp, ai avut mai mult decît partea D-tale de durere și, deși ne a despărțit o crudă deosebire de păreri, niciodată n-am încetat a mă gîndi la D-ta și la durerea Dumitale. În primăvara 1917, m-am dus la Țibănești să văd bolnavii de febră tifoidă și am depus în numele D-tale un mănunchi de lăcrămioare mirositoare pe mormîntul lui Petre al D-tal
E ca și cum ne e frică de giganți și vrem să ne convingem că, de fapt, ei sînt piticuți ca noi și doar un soi de derapaj mental-perceptiv al înaintașilor le-a ridicat profilul. Totuși, în aceste
Vreau un partener în proiecte și politici viitoare! Am evaluat adesea un proiect comun cu Primăria, cu fonduri europene, parteneriate mai ample. Aș vrea o Primărie care să încurajeze re
Peste gard, nu e mare diferență. PSD, ALDE și ProRomânia spun că doar un front unit anti-Iohannis poate scăpa țara de sas. Și totuși, ca și adversarii lor, se comportă anapoda. Spun că e nevoie d
Anul acesta, întreaga Europă civilizată comemorează împlinirea a 500 de ani de la moartea lui Leonardo da Vinci. Mai mult mai mai puțin cultivați, oamenii de azi și-l amintesc pe Leonardo pentru diferite motive. Cred că cei mai mulți știu despr
În vremea lui Mill, libertatea devenea conștientă de sine. Oamenii – cel puțin cei din spațiile european și american – începeau să conștientizeze libertatea ca stare socială.
În toate mitologiile lumii, răspîntiile stîrnesc fiori. La intersecția drumurilor se petrec mereu lucruri care scapă de sub control pentru că ceea ce, în general, era ordonat și previzibil pe o cale se dezordonează și se bulversează la impactul cu o altă cale. Direcțiile, clare pe orice drum, se relativizează la intersecții și pașii celui care străbate drumul nu mai merg inexorabil înainte. Pot fi la dreapta sau la stînga. Direcția pașilor nu mai este dusă de drum. Voința călătorului devine deci
Țipau cînd cu Băsescu. Țipau cînd cu Ponta. Țipau cînd cu Dragnea. Nu mă îndoiesc, vor țipa, curînd, cu cine știe cine. Asta nu înseamnă, însă, că nu sînt conștient că democrația și libertatea vor fi, la un moment dat, iarăși suprimate în țar
Formula votului prin corespondență nu va subția cozile de la secțiile de votare. Ea presupune o amplă corespondență pe care cetățeanul român din străinătate trebuie să o inițieze și să o susțină cu reprezentanța diplomatică/consulară a Rom
În Zadarnicele chinuri…, Shakespeare induce o tensiune intelectuală și emoțională excepțională în jocul replică-contrareplică. Personajele toate iau cuvintele unul din gura celuilalt și le întorc pe alte, nebănuite, fețe, dezvăluindu-și, astfel, trăsăturile. Cu
Rare motive de bucurie am cînd privesc în jur. Păcatul meu: devin tot mai mizantrop pe măsură ce îmbătrînesc. De aceea, poate, cînd îmi apare în față un motiv să fiu fericit că aparțin comunității în
La 53 de ani după eșecul primei încercări comice, Verdi era Verdi. Compusese tot ceea ce l-a consacrat ca imens compozitor de operă, era deja o statuie în istoria muzicii și un mit strălucitor pentru Italia. Acum, la apus, cînd nu mai avea ce pierde după ce cîștigase totul – faimă, bani, recunoaștere profesională, respect unanim –, decide că încerce din nou genul comic. Anunțase de două ori că, din motive de vîrstă și putere fizică, se retrage din compoziția de opere și tot de at
De 25 de ani citesc Jurnalul fericirii fără să mă opresc. Obișnuiesc să o deschid la întîmplare și citesc paginile una după alta. Fragmentul asupra căruia îmi cad acum ochii este datat „Mai 1960“. Iată-l: „Căratul tinetelor la Jilava ia, cînd ele sînt pline ochi,
După Freud, a început nebunia identității. Sigur că și înaintea teribilului doctor neurolog oamenii se întrebaseră cine sîntem, de unde venim și unde ne ducem. Dar întrebările erau filozofice, se refereau la noi ca specie sau, mai ambiguu, ca ființe
„Contemporanii noştri sînt munciţi încontinuu de două pasiuni opuse: resimt nevoia de a fi conduşi şi dorinţa de a rămîne liberi. Neputînd să distrugă nici una dintre aceste două înclinaţii opuse, ei se străduiesc să le satisfacă pe amîndouă în acelaş
Ultimele șapte cuvinte ale lui Iisus de pe cruce sînt un amestec de omenesc și dumnezeire: „Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac“ (Luca; 23, 34), „Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu Mine în rai“ (Luca; 23, 43), „Femeie, iată fiul tău!“ și „Iată ma
În zilele de 3-7 aprilie a avut loc la Arad prima ediție a Conferințelor Dilema veche. Susținute de Primăria municipiului-gazdă și organizate de Festivalul de Științe Umaniste, Conferințele au adus în fața publicului arădean conferențiari unul și unul, reuniț
UE este importantă mai ales din perspectiva drepturilor lor religioase. Dar mie mi se pare că și pentru necredincioși recunoașterea acestei moșteniri este importantă. Și cei care nu cred în Iisus Christos, fiul lui Dumnezeu, au, totuși, respect pentru adevăr. Și acesta este un adevăr: Europa este o civilizație esențialmente creștină. E un adevăr că tot ce înseamnă UE azi, de la drepturile omului și statul de drept la eforturile de coeziune socială și de la bazele economiei soci
Evanghelia după Luca ne spune că femeile care s-au dus a treia zi după răstignire la mormînt s-au întîlnit cu îngerii și au văzut că mormîntul Lui e gol. Tulburate, au revenit în fața apo
În spiritul timpului, cînd bogatul dă, nu i se mulțumește – i se reproșează fie că n-a dat destul, fie că n-a dat unde trebuie, fie că n-a dat sincer, din inimă, fie că a agonisit vinovat ceea ce are și, prin urmare, ce dă nu dă de la el, ci de la cei mulți pe care necesarmente i-a furat cumva. Pînă acum, nu prea m-am prins că acesta e spiritul vremii. Dimpotrivă, credeam că trăim o eră a participării civice, a „implicării“, a „susținerii“ feluritor cauze.
V-ați întrebat vreodată de ce pe Facebook nu apare un fenomen de gen „lovers“, în care sute sau mii de oameni să se repeadă cu dragoste asupra cuiva, dar există fenomenul „haters“? Poate pentru că Facebook este instrumentul aflat la
Nu încape nici o îndoială că tot ceea ce spunea Savonarola de la amvon erau adevăruri dintre cele putrede și ascunse, dar știute de toată lumea. Biserica, dar și societatea florentină, trebuiau să se curețe. Între timp, călugărul a început să transfor
Am fost, ca foarte mulți alții, un spectator fascinat al lui Alexandru Paleologu. I-am citit cărțile și interviurile, am absorbit cu nesaț povești despre el de la cei care l-au cunoscut și mi-am lăsat, în unele privințe, gustul modelat de opțiunile lui.
Și dacă e adevărat, totuși, că actorii trebuie să fie „pe scîndură”, o să-i spun eu dlui Găitan, cu autoritatea mea de vechi spectator de teatru, că există actori care au darul de a duce „scîndura” oriunde sînt ei.
Richard 3, însă, mie îmi ridică întrebări esențiale precum „Ce rost are teatrul astăzi?“. O întrebare deloc teoretică, pentru că ea este imediat complementară întrebării „De ce mă mai duc eu la teatru? Ce mai caut eu acolo?“.
Lectura, ca exercițiu intelectual accesibil oricui, poate anihila efectul blocant al intensității veștilor rele. Și dacă lectura trece de stadiul simplului exercițiu intelectual și devine un exercițiu spiritual, atunci ea însăși aduce vești bune. Poți afla o sumede
Neîndoielnic, dl Dragnea și dna Bogdan sînt diferiți pentru că urăsc proprietatea privată din motive diferite. Primul o vrea desființată prin metodele pe care le-a deprins în colțișorul lui de lume, a doua o vrea pe toată transformată-n falanster, ceea
O să stea cineva să asculte ore în șir două conferințe, una după cealaltă? Mai au românii de azi atîta răbdare încît să urmărească un asemenea maraton al vorbelor? Unde mai pui că tema conferinței era dintre cele mai grele: „Despre adevăr“.
Am început cu un eveniment popular, mult discutat, dar și de mare succes la public – o semifinală Eurovision. Pentru restul anului, menținem ceea ce am început în anii trecuți, dorindu-ne să dezvoltăm aceste evenimente și să le mărim releva
Vasăzică, dl Mihai Șora a scris că un post de televiziune despre care domnia-sa crede că și-a trădat misiunea „merită să dispară“. Mușchii viguroșilor gardieni ai democrației noastre s-au încordat reflex. Inadmisibil! Cenzură! Stalin! Să mor
Nicușor Dan înțelege foarte bine cît de important va fi pentru alegerile care vin ca Alianța USR-PLUS să poată fi prezentă pe buletinele de vot și trece, pentru o zi, peste supărare.
Ludovic al XIV-lea, majestuos, îl privește pe Condé cum urcă încet-încet. Mai bine zis, șontîc-șontîc. Istoria a reținut așa: Condé era chinuit de o criză de gută și pășea cu dureri teribile. Regele, care bineînțeles că știa de suferința vărului său,
Ne exasperează incompetența acestor socialiști care administrează țara. Sînt sigur că nimeni nu contestă cuvîntul „incompetență“ în acest enunț, dar cred că unii cititori ar putea avea rezerve la cuvîntul „socialiști“. Totuși, eu cred că ceea ce avem acum
Dacă aș fi fost american, cel mai probabil aș fi fost înclinat să-l susțin, e drept, cu inima îndoită, pe Trump. Dacă aș fi fost britanic, cred că aș fi fost un brexiteer plin de dubii. De ce, totuși, dincolo de antipatia pe care o simt pentru stilul primitiv al președintelui american și dincolo de pro-europenismul meu aș fi avut aceste opțiuni? Pentru că detest activismul dirigențial al acestei stîngi globalizante, corectitudinea politică dusă la cote isterice și ideile de o simplitate imbecilă
