Angela Merkel încearcă în continuare să-l aducă pe Vladimir Putin la masa negocierilor şi pe Barack Obama să nu accepte să furnizeze Ucrainei arme letale pentru a se apăra. De altfel, şi la conferinţa de securitate de la München, de weekend-ul trecut, Merkel a insistat pe găsirea unei soluţii paşnice.
Cozile interminabile din faţa ambasadelor României reprezintă, cred, momentul de vîrf al unui an electoral tensionat şi emoţional. Mii de români n-au putut să-şi exercite un drept fundamental din cauza unor reorganizări ale votului din diaspora adoptate neglijent sau ticălos.
Preşedintele Obama e tot mai nerăbdător să găsească o soluţie însă e puţin probabil să ia o hotărîre în timpul vizitei cancelarei Merkel la Washington.
Separatiştii proruşi din estul Ucrainei primesc ajutor militar şi logistic din partea Moscovei. Tratativele de încetare a focului nu par să depăşească etapa formală: în regiune se duc în continuare lupte grele, iar armata ucraineană pare să fie depăşită de puterea de foc a atacatorilor.
Victoria partidului Syriza la recentele alegeri parlamentare din Grecia e un fenomen. Şi asta din cel puţin două perspective. Întîi de toate, este prima victorie categorică a unui partid considerat alternativ: partidele istorice, cum ar fi conservatorii de la Noua Republică sau socialiştii de la Pasok au obţinut doar scoruri modeste.
Şase ani de recesiune, cote de şomaj nemaiîntîlnite în Uniunea Europeană, o datorie externă exorbitantă. Grecia e în impas. Şi – din cîte se pare – va avea un prim ministru hotărît să negocieze dur şi riscant cu Europa.
Autorităţile germane au interzis mitingul programat luni, la Dresda, de PEGIDA (Patrioţi Europeni împotriva Islamizării Occidentului). Şeful organizaţiei ar fi în pericol iminent şi concret – spun reprezentanţii poliţiei, care ar fi primit informaţii în legătură cu o posibilă ameninţare.
Săptămînalul satiric francez are o istorie tumultuoasă şi o relaţie specială cu justiţia şi cu principiile jurnalismului din Franţa. 48 de procese au fost intentate redacţiei în ultimii 22 de ani: pentru defăimare, pentru injurie, pentru incitare etc. În nouă dintre cazuri li s-a dat cîştig de cauză reclamanţilor.
Mark Zuckerberg citeşte. Sau, mă rog, vrea să se apuce de citit. Într-o postare recentă pe pagina personală din reţeaua de socializare pe care tot el a inventat-o, Facebook, Zuckerberg a anunţat că marea provocare pentru 2015 e să citească mai mult şi să înveţe lucruri noi despre diverse culturi, credinţe, istorie.
Cred că nu greşesc dacă spun că 2014 a fost anul grevelor mai mici sau mai mari. Am văzut de toate: festivaluri în pericol de a nu mai începe, ca urmare a protestelor artiştilor, trenuri oprite în gări şi avioane oprite la sol din cauza conflictelor de muncă, proteste masive împotriva unor legi absurde.
O organizaţie umanitară a finanţat o trupă critică la adresa regimului de la Havana, pentru a sprijini, astfel, opoziţia. Ştirea difuzată iniţial de Associated Press a fost preluată rapid de ziarele din SUA şi din Cuba. E un dezastru de imagine atît pentru membrii formaţiei muzicale, cît şi pentru organizaţia americană.
Festivalul Internaţional de Literatură Bucureşti (FILB) a împlinit şapte ani. E primul festival literar de mare impact public şi unul dintre cele mai interesante din România. Ediţia recent încheiată le-a întrecut pe toate celelalte. Nu doar în ceea ce priveşte numărul invitaţilor, cît şi în ceea ce priveşte calitatea dezbaterilor.
Poate că pentru oamenii regimului această apropiere de SUA e convenabilă: la fel ca în România, în anii 90, tocmai foştii nomenclaturişti au fost şi primii capitalişti. Dar cum se vor adapta noilor condiţii?
Opt miniştri ai Culturii în doi ani şi jumătate. Din mai 2012 pînă la jumătatea lunii decembrie 2014 s-au perindat pe la Ministerul Culturii: Kelemen Hunor, Mircea Diaconu, Puiu Haşotti, Daniel Barbu, Gigel Sorinel Ştirbu, Kelemen Hunor (bis), Csilla Hegedüs. Un nou ministru al Culturii urmează să fie numit în scurt timp.
În timp ce noi dormim, liniştiţi, se întîmplă chestii tot mai neliniştitoare. La marginea spaţiului aerian european zboară, tot mai des, avioane de luptă ruseşti. E un joc aproape cotidian: de cîţiva ani, aviaţia militară rusă face incursiuni la limita sau chiar în spaţiul aerian al statelor riverane Mării Baltice.
Orice se poate spune despre Jeff Koons, dar e imposibil să-l ignori. Artistul insolit sau şarlatan, guru al artei pop sau sculptor lipsit de imaginaţie, creator de geniu sau artizan al kitschului – toate aceste calificative i se potrivesc, pe rînd sau împreună.
La Tîrgul de Carte Gaudeamus s-au înregistrat 117.000 de vizitatori, un record absolut. Asta e o mică mare victorie. Cifra de vizitare e o dovadă că măcar cei care mai citesc şi mai cumpără cărţi sînt, în continuare, interesaţi de lectură.
Vi se pare că miroase a teoria conspiraţiei? De data asta, lucrurile încep să se lege. Un partid anti-european, care face lobby puternic împotriva sancţiunilor economice aplicate Rusiei de UE, e finanţat de o companie rusească.
Turnul Triunghi provoacă mare agitaţie la Paris. Proiectul, lansat în 2010, trenează. Consiliul municipal a încuviinţat construirea, dar apoi n-a mai dat diversele aprobări necesare. Printre altele pentru că parizienii – în special locuitorii zonei respective – s-au mobilizat masiv şi au protestat împotriva edificiului.
Criza financiară globală e şi... europeană. Statele au reacţionat diferit, s-a simţit nevoia unor măsuri comune, dar au existat numeroase disensiuni între guvernele statelor membre UE. Pe de altă parte, moneda unică europeană nu e încă unica monedă din Europa. Cît contează economia euro în algoritmul unităţii?
Nu prea îţi vine să te cerţi cu vecinii, pe palier, în lift, sau pe alee, în legătură cu cine pe cine a votat. Pentru că primarul, deputatul sau preşedintele mai pleacă, pe cînd vecinul îţi rămîne mereu vecin.
În fiecare an, de ziua naţională a Germaniei (Ziua Unităţii, 3 octombrie), dar şi la celebrarea căderii Zidului (9 noiembrie), apar tot felul de cercetări şi sondaje despre cît de uniţi sînt germanii. Sentimentul unităţii, sau, mai precis, aspiraţia unităţii atinge întotdeauna procente foarte mari.
Zeci de mii de oameni au protestat săptămîna trecută împotriva unei iniţiative a guvernului ungar, considerată nedreaptă şi aberantă, de a impune o taxă nouă. O taxă pe Internet. Ungaria e prima ţară din lume care a conceput o asemenea lege. Legea a rămas în faza de proiect.
De cîteva luni bune, Germania e paralizată de grevele succesive ale mecanicilor de locomotivă şi ale însoţitorilor de tren. Cînd nu fac grevă unii, încetează ceilalţi lucrul. Parcă s-au înţeles: să facem totul ca să blocăm circulaţia.
La sfîrşitul săptămînii trecute, marina suedeză a intrat în alertă după ce radarele ar fi interceptat ceva ce părea a fi o transmisiune, pe o frecvenţă de urgenţă, a unui submarin. Un submarin rusesc – aşa se bănuieşte –, intrat voit sau din greşeală în apele teritoriale ale Suediei.
A fost o surpriză pentru toată lumea, căci numele său nu figura printre favoriţi. O surpriză atît de mare, încît chiar şi publicaţii serioase, precum The Guardian, i-au transcris numele greşit, botezîndu-l „Mondiano“. Era un fel de wishful thinking: toată lumea şi-ar fi dorit Nobel pentru un scriitor cu adevărat mondial. N-a fost să fie.
Intra în bucătărie, sărumîna, am venit cu pensia, şi-şi dădea jos chipiul cu cozoroc ros. Dacă-l punea pe masă, era imediat apostrofat de bunica – ia-ţi şi tu mizeria asta de pe masă, tu nu vezi că fac prăjituri?
S-a vorbit mult la Filit Iaşi despre relaţia dintre autobiografie şi ficţiune, despre cum se naşte o carte. Scriitorul David Lodge a atins şi el această temă în dezbaterea de la Teatrul Naţional. Pentru el, „scrisul e o formă de aroganţă“. A spus-o cu siguranţa celui care cunoaşte literatura ca scriitor, ca cititor şi ca teoretician.
Ideea europeană s-a construit prin întîlnirea culturilor greacă, ebraică şi creştină. La răscrucea acestor culturi, care stau la bază şi care continuă să se rafineze, se regăseşte identitatea sub formă de întrebare. Aceasta este, rezumată, redusă la esenţial, teoria Juliei Kristeva despre Europa şi omul european.
„Şi dacă Europa eşuează?“ Sub acest titlu provocator s-a desfăşurat la New Europe College din Bucureşti o serie de conferinţe despre proiectul european, despre obiectivele şi riscurile sale. Invitaţi: intelectuali angajaţi, universitari, politologi, scriitori din zece ţări europene.
Se vinde Cuminţenia Pămîntului. E una dintre ultimele lucrări de mare valoare ale lui Constantin Brâncuşi, rămase în România. Statuia aflată în grija Muzeului Cotroceni a fost retrocedată proprietarilor, care doresc acum s-o valorifice.
Acum şase ani, Jérôme Kerviel era trader la Société Générale. Banca încheiase anul 2007 cu rezultate bune. 2008 se anunţa un an profitabil. N-a fost să fie, pînă la urmă. Banca avea să înregistreze una dintre cele mai importante pierderi din istoria sa.
Construcţia europeană n-a fost o întreprindere uşoară. Starea de spirit în Europa a fost, şi ea, fluctuantă. Entuziasmul celor care au pus bazele CECO şi, apoi, ale CEE a fost urmat de căutările febrile pentru armonizarea politică în vederea unei adevărate Uniuni
Aţi văzut filmul Goodbye Lenin? E o poveste emoţionantă despre despărţirea de tătucul sovietic şi de comunism, în general. O tragi-comedie romantică. Acum zece ani, cînd a apărut filmul, eram convins că Germania într-adevăr şi-a luat rămas bun definitiv de la Lenin, că el a fost evacuat cu totul din viaţa publică.
Conflictul ruso-ucrainean se poartă acum şi în Europa occidentală. Mai precis, într-un muzeu. O expoziţie cu şi despre comorile crimeei a produs o gîlceavă între ministerele Culturii de la Moscova şi de la Kiev.
Studiile arată că francezii citesc în jur de 11 cărţi pe an. Nu sînt chiar cei mai mari cititori ai Europei, dar, oricum, depăşesc binişor media. Multiplicaţi această sumă de 11 cărţi pe an cu cîteva zeci de milioane – cît reprezintă populaţia activă a Franţei – şi veţi avea o perspectivă asupra dimensiunilor pieţei de carte.
Muzeul de Artă al Palestinei îşi propune să adune cele mai valoroase contribuţii ale artiştilor din ţară şi din diaspora şi să lege tradiţia de modernitate. E aproape un proiect de ţară. Principalul „produs“ ce urmează să fie generat aici printr-un proces subtil de racordare la Occident e identitatea naţională.
Acum cîteva luni, cînd a preluat funcția de ministru al apărării, a fost ironizată de presa germană. O ”ministreasă” într-un astfel de post? Pe deasupra, și foarte tînără? În plus, și frumoasă?
Opera din Paris trece prin restructurări la nivelul conducerii. După plecarea anticipată a directorului Nicolas Joël, conducerea prestigioasei instituţii a fost preluată, de la 1 august, de fostul director al Scalei din Milano, Stéphane Lissner.
Tot mai mulţi autori şi editori serioşi se coalizează şi încearcă – deocamdată, fără succes – o mişcare de rezistenţă împotriva Amazon. Proiectată iniţial ca o platformă online de difuzare a cărţii, compania s-a dezvoltat rapid datorită unor politici concurenţiale agresive.
Germania este pe cale să liberalizeze accesul la drogurile uşoare. Deocamdată, permiţînd pacienţilor cu boli incurabile să folosească în scop terapeutic canabisul. E o măsură controversată, adoptată după numeroase complicaţii juridico-administrative. Dar e o decizie care creează precedent.
La a şasea ediţie, Festivalul de Poezie şi Muzică de Cameră de la Bistriţa a arătat că poezia nu e doar în cărţi sau pe scenă sau în saloanele literare, ci peste tot şi, mai ales, tot timpul. Această ubicuitate şi permanenţă a poeziei la Bistriţa e o surpriză mai ales pentru cei care frecventează festivalurile de literatură.
Cam asta e promisiunea. Argumentul e că Finlanda e ţara invitată. Sloganul finlandezilor e format dintr-un singur cuvînt: Cool. Pînă la un punct, are legătură cu clima nordică şi, poate, cu clişeele pe care le avem noi, europenii din Sud, despre temperamentul finlandezilor.
Cum? Nu vă plac blocurile din anii ’70-’80? N-aţi înţeles nimic din modernitate. Şi nici nu vă pricepeţi la economie. Aşa ne învaţă o arhitectă din Franţa, care se ocupă de multă vreme cu reamenajarea şi reconfigurarea coloşilor de beton.
