Nea Grigore şi pensia
Poştaşul nu suna doar de două ori, ci de cîte ori era nevoie. Uneori, dacă stăpînul casei era la lucru prin fundul curţii, mai şi striga sau fluiera ca să i se deschidă.
Intra în bucătărie, sărumîna, am venit cu pensia, şi-şi dădea jos chipiul cu cozoroc ros. Dacă-l punea pe masă, era imediat apostrofat de bunica – ia-ţi şi tu mizeria asta de pe masă, tu nu vezi că fac prăjituri? Bunicu îl poftea să se aşeze pe un scăunel mic, lîngă chiuvetă, şi acolo, pe lada mare de lemne, nea Grigore îşi proptea geanta lui grea de piele maronie. Nu vrei o ţuică, Nea Grigore? Nu vreau, că am multe de lucru, îţi dai seama, zi de pensie, am de mers pînă la capătul oraşului, de abia am început. Dar, poate, după... Nea Grigore mirosea mai mereu a cerneală tipografică, a piele tăbăcită, a transpiraţie şi a ţuică. Şi deschidea geanta. Uite apa. Uite şi ziarul. Apoi scotea o pungă de plastic în care erau împachetate zeci de teancuri cu bancnote. Scotea două, pe care scria, cu pastă albastră, numele bunicilor mei. Şi începeau să numere banii: hîrtii albăstrui sau verzui sau cenuşii de zece, douăzeci şi cinci, cincizeci, o sută de lei. Exact, perfect, zicea bunicu, în timp nea Grigore număra banii. Şi, după ce mai numărau o dată banii din ambele pachete, ca să se asigure că e exact, perfect, îl îmbia din nou: da’ nu vrei şi tu una mică? Nu vrea, că e zi de pensie, are omul treabă, zicea bunica. Dar nea Grigore voia: una mică, doar una, ca să nu te refuz. Bună ţuica matale, nea Ion, întotdeauna mi-ai dat din a bună. După încă una mică, nea Grigore se pornea la drum. Bunicu îl conducea pînă la poartă şi se uita după el cum se îndepărta, clădinîndu-se, pe bicicletă, pînă dispărea în zare. N-are nici pe dracu', geanta aia grea îl trage într-o parte...
Apoi, încuia uşa şi se ducea cu cele două teancuri de bani în camera mare. Lua un caiet pe care nota data şi sumele exacte, apoi cheltuielile previzibile, imediate: apa, butelia, avansul pentru o săptămînă la băi – Herculane sau Buziaş.
Mi-am amintit de Nea Grigore şi de pensia bunicilor recent, cînd am aflat că tot mai mulţi români preferă să li se transfere pensia direct pe card.
