⬆
literatura şi puterea
După şapte ani
Festivalul Internaţional de Literatură Bucureşti (FILB) a împlinit şapte ani. E primul festival literar de mare impact public şi unul dintre cele mai interesante din România. Ediţia recent încheiată le-a întrecut pe toate celelalte. Nu doar în ceea ce priveşte numărul invitaţilor, cît şi în ceea ce priveşte calitatea dezbaterilor.
Povestea lungă şi conflictuală a unui festival de buzunar
Ediţia acestui FILB s-a născut din cîteva eşecuri. Vize venite exact în ziua lecturii scriitorului, bilete de avion promise şi dispărute, sosiri neaşteptate, tastaturi trîntite, scriitori dispăruţi peste noapte plus un coşmar personal avut, cîndva, în timpul festivalului.
Axa FILB-FILTM
Povestea FILB-ului are o legătură strînsă cu povestea FILTM-ului, şi asta pentru că cele două festivaluri au aproape aceiaşi părinţi. FILB-ul s-a născut în 2008, la iniţiativa lui Bogdan-Alexandru Stănescu, Oana Boca şi Vasile Ernu, apoi li s-a alăturat Ioana Gruenwald. În 2012, Oana Boca, Ioana Gruenwald şi Robert Şerban au organizat prima ediţie a FILTM.
Soluţia lui Amos Oz
Am fost dintotdeauna sigur că sînt un scriitor atît de egomaniac, încît n-o să scriu niciodată despre politică & politic. Însă vara lui 2012 a fost una dementă, într-atît de dementă încît pînă şi un abulic ca mine a reacţionat – în săptămîna suspendării, între 3 şi 7 iulie, am scris texte reactive, de atitudine, aproape zilnic.
Poetul e un istoric - fragmente dintr-o seară la Bucureşti
„Ceea ce face ca un poet să fie bun e eşecul. Cînd ai eşecuri nenumărate în viaţă, sfîrşeşti prin a fi un poet bun. Cînd reuşeşti în alte domenii, e clar că nu poţi fi un bun poet. Eu am fost avocat. Colegii mei, care sînt acum buni avocaţi, sînt nişte scriitori slabi. Trebuie să dai multe rateuri ca să ajungi un bun poet."
„Nu vreau să pierd nimic din libertatea mea“ - interviu cu Marius Daniel POPESCU
"E mai uşor decît în dictatură, dar nu m-am integrat niciodată în chestii culturale, politice, nici acolo. Cantonul unde e Lausanne mi-a dat premiul cantonal de literatură, după ce am luat premiul „Robert Walser“ în 2008, ca să mă încurajeze, ca să mă stimuleze. La ei, e automat, trebuie să dea şi ei, dacă m-au văzut alţii."
Culorile rîndunicii - fragment
Era la începutul anilor optzeci, orchestra interpreta melodiile la modă, muzicanţii cîntau piese din Occident, tu erai responsabil cu băuturile la nunta căpitanului tău, n-aveai voie să-ţi părăseşti taburetul, nu puteai dansa, îi priveai pe camarazii tăi îmbrăcaţi civil care dansau printre ceilalţi invitaţi.
Şeful haitei
Data viitoare o să ne luăm un cîine care nu sare peste gard, i-am spus femeii. Prima oară am făcut o alegere greşită. Se mai întîmplă. Nu ştiam că toţi cîinii de la adăpost sînt cu nervi, sînt bolnavi la suflet. Unul fuge cu coada între picioare, altul îşi atacă stăpînul. Sau pleacă de acasă, aşa cum a făcut al nostru.
Faultul
Aşa, şi în casa de la mare a prietenului mamei nu există Internet. Nici cablu. Acasă la noi avem Internet şi cablu, dar nu prindem canalele pe care se difuzează campionatul de fotbal din Brazilia. Într-un an, am cerut de ziua mea un abonament pentru canalele pe care se difuzează campionatul brazilian, dar mama n-a vrut.
Războiul liniştit
În fiecare zi, băieţii se trezeau cînd se aprindeau luminile, la 06.00. Îşi făceau duş şi se îmbrăcau, îşi făceau paturile, lustruiau dormitorul şi erau supuşi inspecţiei unuia dintre lectorii lor. Micul dejun consta dintr-o bucată mare şi informă de terci de porumb şi un degetar de ceai verde.
„Aveam cartea în minte cu multă vreme înainte să mă apuc să scriu“ - interviu cu Immanuel MIFSUD
Este una dintre cele mai cunoscute voci ale literaturii contemporane din Malta. Poet, prozator, cercetător în domeniul teatrologiei, Immanuel Mifsud e un intelectual angajat şi un autor care a produs controverse încă de la primele publicaţii.
În numele Tatălui (şi al Fiului)
Trag aer în piept, adînc, încet. E adevărat, nu mai sînt copil. Sînt înalt şi lat în spate. Nu sînt o fetiţă. Sînt fiul, fiul soldatului care a primit medaliile, care nu se teme de nimeni, nici măcar de ministru. Sînt puternic. Doar un pumn şi le sparg dinţii, le zdrobesc nasurile, îi fac să plîngă, îi nimicesc, îi sfîşii.