Culorile rîndunicii - fragment

Urci cu căpitanul în sala mare a cantinei unde se va desfăşura nunta sa, vezi mesele aliniate pe trei rînduri lungi şi acoperite cu feţe de masă albe, îi vezi pe membrii orchestrei întinzîndu-şi firele electrice, vezi instrumentele lor aşezate pe scaune, lîngă estradă, îi vezi pe camarazii din compania ta aranjînd scaunele şi spălînd pe jos; căpitanul te-a luat de braţ, te conduce spre colţul sălii care se află în apropierea uşii de la bucătărie, îţi arată un bazin de zinc de circa cinci metri pe patru şi înalt de vreo treizeci de centimetri şi îţi spune: „Vor pune înăuntru toate sticlele de băutură şi bucăţi mari de gheaţă deasupra! Tu trebuie mai întîi să recepţionezi băuturile, să le numeri şi să notezi cifra într-un carnet! Înainte de masă, păzeşti băuturile, ai grijă să nu se fure vreo sticlă de vin sau altceva! În timpul mesei, dai sticlele numai la trei ospătari, notezi toate sticlele pe care le dai, nu vreau să rămînem fără băutură din cauza unora care şterpelesc sticle!“ A scos un carnet mic din buzunar şi ţi l-a dat. „Te descurci singur să faci rost de un pix!“ Şi l-ai văzut plecînd, l-ai văzut luînd-o spre scări, ai spus: „Da, tovarăşe căpitan!“ şi ai plecat să ceri un pix la bucătărie. Mai multe ajutoare de bucătar tăiau telemeaua felii şi le aranjau pe farfurii pentru aperitiv, trei militari în civil spălau tacîmurile, le ştergeau şi le dădeau unui ospătar care le ducea la mese, două femei tăiau roşiile în două şi curăţau castraveţi, împătureau şerveţelele din hîrtie albă. Ai cerut un pix, ai spus „cine are un pix ca să notez băuturile în carnet?!“, ai auzit o voce de femeie spunîndu-ţi „uite aici un pix, mi-l dai înapoi la sfîrşitul petrecerii!“, te-ai întors spre ea, ai văzut că purta un şorţ pe deasupra unei rochii lungi albastre, se ridicase de pe scaun şi aşeza măsline negre pe farfurii, lîngă telemea, şi-a deschis poşeta pusă pe un alt scaun şi a scos un pix roşu şi ai văzut braţul ei gol care îţi întindea acel obiect. Ai luat pixul şi i-ai mulţumit, ai cerut o bucăţică de telemea, ai mîncat-o şi ai ieşit din bucătărie, te-ai dus să-ţi ocupi locul de responsabil cu băuturile. Erau deja nişte lăzi cu vin roşu şi alb îngrămădite lîngă bazinul de zinc, ai început să numeri sticlele din fiecare ladă, ai început să notezi numărul lăzilor şi numărul sticlelor în carnet, militari în civil soseau cu alte lăzi pline de băuturi, alţi militari în civil aduceau în mîinile goale bucăţi mari de gheaţă şi le puneau peste sticlele pe care unul dintre camarazii tăi le aşeza în bazinul mare de zinc. Ai cerut un taburet unuia dintre ospătari, ţi-a adus un taburet de la bucătărie, ai pus taburetul lîngă un stîlp din cantină, erai aşezat la doi metri de bazinul mare, înregistrai sticlele de băuturi în carnetul tău.

Ai văzut că aduseseră mai multe lăzi de coniac şi ai deschis o sticlă de coniac pentru tine şi camarazii tăi care munceau pentru nunta căpitanului tău, în vreme ce pregătirile pentru petrecere se încheiau, turnai coniac în paharele camarazilor tăi de arme, aţi golit repede prima sticlă de coniac, căpitanul tău a văzut că serveai coniac celorlalţi militari îmbrăcaţi civil, ţi-a spus „nu e decît pentru militari, civilii vor fi serviţi la masă, notează sticlele care pleacă de la tine!“, invitaţii începeau să intre în sala cantinei liceului, tu notai sticlele care părăseau bazinul de zinc, beai coniac şi te uitai la muzicanţii care cîntau pe estradă şi te uitai la oamenii care începeau să danseze. Era la începutul anilor optzeci, orchestra interpreta melodiile la modă, muzicanţii cîntau piese din Occident, tu erai responsabil cu băuturile la nunta căpitanului tău, n-aveai voie să-ţi părăseşti taburetul, nu puteai dansa, îi priveai pe camarazii tăi îmbrăcaţi civil care dansau printre ceilalţi invitaţi. Ai deschis a patra sticlă de coniac şi ai băut direct din sticlă, alcoolul era tare şi rece şi ai luat o înghiţitură lungă, fredonai melodiile pe care le ascultai în cantină, din cînd în cînd deschideai carnetul pe care îl ţineai pe genunchi şi notai pe pagină: patru sticle vin roşu, două sticle vin alb, o sticlă coniac, opt sticle apă minerală. Voiai să te distrezi şi tu împreună cu ceilalţi militari îmbrăcaţi civil, voiai să trăieşti din plin nunta căpitanului tău, nu-ţi puteai părăsi taburetul, aveai sticla de coniac deschisă şi aşezată pe marginea bazinului de zinc. 

Romanul Culorile rîndunicii de Marius Daniel Popescu a apărut la Polirom în traducerea Simonei Modreanu.