„Aveam cartea în minte cu multă vreme înainte să mă apuc să scriu“ - interviu cu Immanuel MIFSUD

Publicat în Dilema Veche nr. 567 din 24-30 decembrie 2014
„Aveam cartea în minte cu multă vreme înainte să mă apuc să scriu“   interviu cu Immanuel MIFSUD jpeg

Este una dintre cele mai cunoscute voci ale literaturii contemporane din Malta. Poet, prozator, cercetător în domeniul teatrologiei, Immanuel Mifsud e un intelectual angajat şi un autor care a produs controverse încă de la primele publicaţii. Romanul În numele Tatălui (şi al Fiului) i-a adus, printre altele, Premiul naţional de literatură.

Una dintre mizele acestei cărţi, o carte pe care ezit s-o numesc roman, este tocmai că e atît de ancorată în realitate. E o carte parţial autobiografică, dar în mare măsură e biografică, pentru că vorbesc despre tatăl meu, despre relaţia noastră. Ezit să mă gîndesc dacă în această poveste există şi un strat de ficţiune. Sînt imagini care mi-au rămas, amintiri, gînduri; în fine, scriu acolo despre ce s-a întîmplat şi despre ce s-ar fi putut întîmpla. Dar încerc să reflectez şi asupra a ceea ce s-ar putea întîmpla în viitor. Cartea are forma unui roman, ca să zic aşa, pentru că spune o poveste. Dar – dacă-mi acceptaţi această figură de stil – e o poveste adevărată.

O poveste adevărată pe care o scrieţi, în cea mai mare parte, la persoana a doua...

E o carte ciudată chiar şi pentru mine, căci am încălcat convenţiile pe care le-am dezvoltat pentru mine însumi. N-am premeditat nimic. Ca să fiu poetic – dacă îmi permiteţi să fiu poetic în timpul acestui interviu –, aş spune că această carte s-a scris singură, ceea ce, evident, nu e adevărat. Am simţit o energie specială, era ceva diferit de ceea ce obişnuiesc să simt cînd îmi scriu textele obişnuite. Cu siguranţă, toate emoţiile din carte, toate gîndurile, toate imaginile erau în mine de multă vreme. A venit momentul cînd s-au mutat în literatură. Dar aveam cartea în minte, cu multă vreme înainte să mă apuc să scriu.

Cartea evocă şi perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Care a fost rolul Maltei?

A fost o perioadă de mare suferinţă. Căci Malta era singurul petec de pămînt din Mediterană care nu aparţinea fasciştilor sau naziştilor. O insulă necucerită înconjurată de mare şi de Italia sau de altele, deja ocupate de Germania nazistă. Convoaiele cu mărfuri destinate Maltei, transporturi de hrană, de lucruri de primă necesitate, provenind din Marea Britanie, erau interceptate de Marina militară a ţărilor respective. Oamenii erau în pragul înfometării. Asta era cea mai mică dintre probleme. Malta era bombardată zi şi noapte, ba de aviaţia italiană, ba de Luftwaffe. Dincolo de pierderile de vieţi omeneşti şi de pagubele materiale importante, aceste bombardamente au produs şi sute, mii de refugiaţi. Oamenii se deplasau din sudul Maltei, atacat puternic – căci acolo se aflau obiectivele militare strategice, porturile, docurile, depozitele de muniţii şi arsenalul – către nord sau către insula vecină Gozo, zone subdezvoltate şi neinteresante pentru atacatori. După ce s-a predat Italia, au scăzut şi atacurile Germaniei. În ’52, convoiul Santa Maria a reuşit să spargă blocada şi să ajungă în Malta.

În ce măsură moştenirea celui de-al Doilea Război Mondial e încă prezentă în discursul public?

În toate ţările prin care am trecut şi care participaseră într-un fel sau altul la al Doilea Război Mondial, în Polonia, de pildă, sau în statele din fosta Iugoslavie, am simţit că memoria războiului e încă foarte vie. În Malta, se petrece un fenomen sociologic interesant. În generaţia celor care au luptat în acest război – cea a tatălui meu –, cei foarte puţini care sînt încă în viaţă vorbesc adesea despre asta; s-au scris şi cîteva cărţi despre război, cele mai multe de memorii. În mod bizar, ca să nu spun de-a dreptul nefiresc, nu există un sentiment de ranchiună cu privire la puterile care ne-au atacat. În Malta, oamenii se simt foarte legaţi, cultural, de Italia, şi această legătură nu a fost ruptă după război, oricît de mult s-au străduit britanicii să ne separe. Nu avem nici o problemă nici cu germanii. Nu e o chestiune de iertare, e o chestiune de uitare. Asta şi pentru că în Malta am avut mereu senzaţia că ăsta nu e războiul nostru. În schimb, în anii ‘60, partidul socialist a reuşit să insufle un sentiment antibritanic puternic. N-am rezolvat încă relaţia cu trecutul.

Care credeţi că e rolul scriitorului în tratarea acestei relaţii?

Cărţile despre război sînt în primul rînd memorii, jurnale, interviuri cu supravieţuitori şi cu veterani. Cît despre cărţi de ficţiune, de abia dacă găseşti unul sau două titluri. Dar nici acestea n-au fost scrise de autori maltezi, ci de scriitori britanici care au trecut prin Malta. Găseşti sute de romane mai bune sau mai proaste despre Ordinul Sfîntului Ioan (Ordinul Ospitalierilor), dar sînt doar două cărţi de ficţiune din al Doilea Război Mondial. Eu însumi nu mi-am propus să scriu un roman despre război, dar am vrut să privesc războiul din perspectiva unui veteran (care a fost tatăl meu) şi al celui născut după război (cum am fost eu). E o carte foarte personală, dar fundalul e politic, e vorba de cum integrăm acest trecut şi de ce ne leagă de cei care au trecut prin război.  

a consemnat Matei MARTIN  

Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet
p 13 foto Alex Galmeanu jpg
image png
Despre dinozauri şi mamifere conectate (şi tatuate)
De pe margine, cei care privesc melancolic şi neputincios sînt doar dinozaurii.
image png
30 de ani mai tîrziu
Mă atrag tîrgurile cu vechituri într-un fel de neînțeles.
WhatsApp Image 2023 11 22 at 10 28 30 jpeg
Ceea ce nu poate reda o fotografie
Și cît de greu ar fi azi să-ți imaginezi încarnarea unei legături printr-un tom de hîrtie?
image png
image png
Schiță pentru o etică a recunoștinței
Gratitudinea e o recunoaștere a felului misterios în care ni se întîmplă binele.
image png
Recunoștința, darul „învățăceilor”
Ceea ce primesc eu de la „învațăceii” mei este extrem de prețios.

Adevarul.ro

image
Iphone-ul care l-a băgat la închisoare pe Cherecheș. „Ți-ai vândut sufletul diavolului... Eu sunt ăla”
Una dintre probele principale ale acuzării în cazul lui Cătălin Cherecheș a fost seria de 47 de înregistrări audio realizate cu un Iphone S 5. Instanțele au analizat expertize și contra-expertize pentru a răspunde acuzațiilor primarului conform cărora înregistrările au fost trunchiate.
image
Dezvăluiri tulburătoare în cazul doctoriței de 31 de ani ucise în Franța. Cine este principalul suspect și ce spune logodnicul ei
Apar noi detalii în cazul Doinei Jurcă, tânăra doctoriță de 31 de ani din Galați, care a fost găsită înjunghiată într-un apartament din Franța. Logodnicul Doinei spune că principalul suspect este un francez, care ar fi fost reținut
image
Scenă de coșmar la Suceava. Un om de afaceri și-a ucis mama și apoi a început să strige cu o cruce în mână
O femeie în vârstă de 78 de ani, din comuna Dumbrăveni, județul Suceava, a fost găsită moartă, cu numeroase urme de agresiune pe corp, în locuința fiului ei. Anchetatorii au descoperit o scenă de groază la fața locului

HIstoria.ro

image
Cine este și de unde vine Moş Nicolae?
În noaptea de 5 spre 6 decembrie tradiţia spune că Moş Nicolae vine la geamuri şi vede copiii care sunt cuminţi, lăsându-le în cizmuliţe dulcuri şi alte daruri. Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu se arată niciodată iar copiii care au fost cuminţi vor găsi în ghetuţe diverse cadouri.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.