„Nu vreau să pierd nimic din libertatea mea“ - interviu cu Marius Daniel POPESCU

Publicat în Dilema Veche nr. 567 din 24-30 decembrie 2014
„Nu vreau să pierd nimic din libertatea mea“   interviu cu Marius Daniel POPESCU jpeg

S-a format, în anii ’80, în grupul de la Braşov condus de Alexandru Muşina. A emigrat din dragoste pentru o elveţiancă, imediat după Revoluţie. De mai bine de douăzeci de ani, este şofer pentru transportul public din Lausanne. Marius Daniel Popescu a publicat poezie, în română şi în franceză, iar primele sale două romane scrise în limba franceză – Simfonia lupului şi Culorile rîndunicii – au fost bine primite de critică şi de public, obţinînd mai multe premii prestigioase. Marius Daniel Popescu a venit în România, la începutul lunii decembrie, pentru a participa la Festivalul Internaţional de Literatură de la Bucureşti (FILB) şi pentru un turneu de promovare a volumului Culorile rîndunicii.

În ce relaţii aţi fost cu puterea?

Puterea comunistă am detestat-o. Nu reuşeam niciodată să mă integrez. Mă simţeam liber şi neintegrat. Încă mă mai simt, dar nu regret. Cu comunismul am fost în conflict.

Cum se manifesta conflictul?

De exemplu, cînd am înfiinţat, cu Alexandru Muşina, cenaclul Alternative, la Braşov, comuniştii ne-au interzis.

În ce an?

Prin ’86, eram anul II la facultate, ne-au interzis cenaclul, m-a chemat o tovarăşă de la Cultură, mai erau şi alţi oameni pe acolo, uşile erau deschise, se vorbea tare, cum se face...  

Ce vă reproşau?

Ziceau: Ce înseamnă asta – alternative? Nu există alternative!

Îi încurca acest cuvînt, care presupune pluralitate.

Exact. Ştiam că sîntem în conflict cu puterea şi încercam să scăpăm, deşi ştiam că nu vom scăpa. Eu eram supravegheat. Am aflat după Revoluţie cine şi cum. Se duceau şi acasă la mine, la maică-mea, la bunică-mea, la fratele maică-mii, la unchiul meu. Unchiul meu, care era şofer, mi-a spus după Revoluţie, în lacrimi, cum se întîmpla şi ce rapoarte trebuia să dea despre mine. A fost un moment pe la sfîrşitul anilor ‘80. Am împrumutat o maşină de la un coleg de-al meu, o Skoda rablagită, şi am rămas în pană cu maşina, venind de la Braşov la Craiova. Am dat telefon, de pe stradă, să vină să mă depaneze unchiu-meu. A venit după trei ore, dar a venit şi cu un căpitan de miliţie, după el. Mă gîndeam: „Cum dracu’ de veni unchiul cu miliţianul?“ Am aflat după Revoluţie că acest căpitan de miliţie era însărcinat să mă urmărească pe mine, şi unchiul meu trebuia să-i dea raportul ce se întîmplă.

Aţi încălcat legea comunistă? Dacă voiau să vă prindă cu ceva, vă prindeau.

Pe timpurile alea, dacă voiau, puteau să prindă 90% dintre români cu ceva.

Tocmai. Dar nu v-au înscenat nimic.

Să nu uităm faptul că eu eram violent cu cei care nu mă respectau. Şi încă mai sînt. Eram capabil să omor pe cineva dacă nu mă respecta. Dacă-mi înscenau ceva care nu era adevărat, rezultau două posibilităţi: ori mă supuneam şi eram distrus psihologic şi cîştigau ei, ori deveneam un rebel adevărat şi le făceam rău la propriu şi la figurat.

Ei vă cunoşteau psihologia şi nu vă provocau.

Da. Cînd mă supăra un coleg, eu îl băteam. Şi ştiam că aveam dreptate.

Aţi bătut mulţi colegi?

Vreo zece, la liceu, în facultate şi în alte părţi.

Bătaie aţi luat?

Bineînţeles, nu se poate în viaţă fără.

Din cîte mi-aţi povestit, aţi avut o relaţie complicată şi cu alte forme de autoritate. Chiar şi din familie – cu bunica, cu unchiul...

Cu toate formele de autoritate am avut! Şi în şcoală... Eram singur în sensul bun al cuvîntului. Dar treaba asta îmi aducea şi neplăceri. Eram mai haiduc.

Autoritatea vă îngrădea libertatea?

Cuvîntul autoritate... Eu am învăţat demult ce înseamnă, şi îmi dau seama, în toate mediile, şi în România şi în Elveţia, că s-a pierdut sensul acestui cuvînt. Autoritatea în sensul adevărat înseamnă „cel care te face să creşti“.

Are grijă de dumneavoastră.

Da, autorităţile judiciare, şcolare, familiale. Autoritatea nu trebuie să fie represivă, nu e bastonul sau ţipătul. Te face să creşti. Eu acceptam această autoritate unde mă făceau să cresc.

Unde nu acceptaţi?

La un moment dat, se întîmpla un lucru pe care îl resimţeam ca fiind un abuz. La Liceul Forestier m-au pus şef de clasă, că eram bun la matematică, încercau să mă integreze. Niciodată n-am reuşit să mă adaptez cu totul, n-am făcut UTC, Partid, politică... Nu mergea, nu mergea. Le spuneam lucrurilor în faţă, eram prea direct, nu acceptam de la nici o persoană să mă întoarcă. Ziceam „Nu e aşa, şi gata!“ Mă eliminau tot timpul dintre ei, dar mă lăsau să-mi fac parcursul, supravegheat. Societatea ajunsese într-o criză aşa de mare că 99% dintre studenţi făceau ceva. La Braşov, la noi, la Silvicultură, studenţii vindeau bere, dădeau filme porno prin cămine, era interzis să te duci la fete în cameră, dar te duceai, na.

În Elveţia ce relaţie aţi avut cu puterea?

E mai uşor decît în dictatură, dar nu m-am integrat niciodată în chestii culturale, politice, nici acolo. Cantonul unde e Lausanne mi-a dat premiul cantonal de literatură, după ce am luat premiul „Robert Walser“ în 2008, ca să mă încurajeze, ca să mă stimuleze. La ei, e automat, trebuie să dea şi ei, dacă m-au văzut alţii. Premiul „Robert Walser“ era de la alt canton. M-am îmbrăcat la costum, s-a dat o recepţie, am făcut discursul, şi în discursul meu le-am mulţumit sincer, dar am avut o frază – vă iubesc, vă respect şi pot să vă înjur. Ce înseamnă asta?

Că aţi acceptat premiul, dar era şi un avertisment că nu o să renunţi la tine însuţi.

Categoric. Nu vreau să pierd nimic din libertatea mea. 

a consemnat Andrei CRĂCIUN 

Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet
p 13 foto Alex Galmeanu jpg
image png
Despre dinozauri şi mamifere conectate (şi tatuate)
De pe margine, cei care privesc melancolic şi neputincios sînt doar dinozaurii.
image png
30 de ani mai tîrziu
Mă atrag tîrgurile cu vechituri într-un fel de neînțeles.
WhatsApp Image 2023 11 22 at 10 28 30 jpeg
Ceea ce nu poate reda o fotografie
Și cît de greu ar fi azi să-ți imaginezi încarnarea unei legături printr-un tom de hîrtie?
image png
image png
Schiță pentru o etică a recunoștinței
Gratitudinea e o recunoaștere a felului misterios în care ni se întîmplă binele.
image png
Recunoștința, darul „învățăceilor”
Ceea ce primesc eu de la „învațăceii” mei este extrem de prețios.

Adevarul.ro

image
Imagini spectaculoase de pe Transapuseana, cel mai scump drum din ţară. Primul tronson este aproape gata VIDEO
Primul tronson din drumul de 78 de kilometri, care face legătura între Aiud (Autostrada A10) şi zona Bucium – Abrud (DN 74), va fi recepționat în decembrie.
image
Schimbarea la față a Bisericii Ortodoxe Române: Aprobarea Sfintei Mucenițe Anticorupția
Sfântul Sinod a făcut publice măsurile pe care le ia pentru a combate corupția din cadrul Bisericii Ortodoxe. Preoții nu vor mai putea solicita și primi donații decât dacă acestea sunt de un real folos unităţilor bisericeşti, iar cei care vor fi prinși cu mită riscă excluderea din BOR.
image
Cât se pierde dintr-un porc viu după tăiere: Prețul real al unui kilogram de carne
Porcii „în viu” se vând cu prețuri cuprinse între 15 și chiar 25 lei/kg, însă puțini știu că după tăiere se pierde un procent uriaș din greutate, ceea ce face ca prețul să fie mult mai mare.

HIstoria.ro

image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.