După şapte ani
- argument -
Festivalul Internaţional de Literatură Bucureşti (FILB) a împlinit şapte ani. E primul festival literar de mare impact public şi unul dintre cele mai interesante din România. Ediţia recent încheiată le-a întrecut pe toate celelalte. Nu doar în ceea ce priveşte numărul invitaţilor, cît şi în ceea ce priveşte calitatea dezbaterilor. Organizatorii acestui festival au propus încă de la prima ediţie un slogan care să dea forţă şi direcţie: „Re-writing the map of Europe“, adică „a rescrie harta Europei“. Un slogan care n-a rămas doar o vorbă goală, căci festivalul urmăreşte, cu fler şi într-un format bine articulat, nu atît vîrfurile literaturii din Europa, nu vedetele sau tendinţele literare, cît discursul despre politică şi societate din literatură.
Că anul acesta hărţile Europei se rescriu şi cu autori invitaţi din afara continentului nu e o întîmplare şi nici un accident. Pe de o parte, ideea europeană depăşeşte cu mult graniţele politice ale Uniunii Europene. Pe de altă parte, literatura însăşi poate deveni un fel de empowerment european.
Şi această ediţie FILB a adus confirmări şi revelaţii literare, iar festivalul s-a transformat într-un soi de forum politico-literar. Probabil că multe dintre replicile rostite aici ar trebui consemnate într-o viitoare Istorie a literaturii europene. Avem nevoie de acest dialog şi mai ales de dezbateri cu autorii din ţările vecine (şi nu numai de acolo). Pentru că a rescrie harta Europei înseamnă, printre altele, şi a face accesibile aceste cărţi peste tot pe continent.
Anul acesta, cu sau fără voia celor patru curatori, mai toate contribuţiile autorilor invitaţi par să fi urmărit relaţia dintre literatură şi politică. Fiecare a vorbit, în felul său, despre contestare, despre rezistenţă, despre critică socială, despre poziţionări şi relaţionări. De unde şi ideea temei pe care v-o propunem în această ediţie a Dilemei vechi: „Literatura şi puterea“.
Ilustraţie de Ion BARBU
