Grexit
Şase ani de recesiune, cote de şomaj nemaiîntîlnite în Uniunea Europeană, o datorie externă exorbitantă. Grecia e în impas. Şi – din cîte se pare – va avea un prim ministru hotărît să negocieze dur şi riscant cu Europa.
De-acum e clar: partidul Syriza al lui Alexis Tsipras ar putea ajunge la guvernare. Primele estimări ale alegerilor de duminică plasează partidul său radical de stînga, la distanţă apreciabilă, în fruntea clasamentului. Syriza ar putea obţine între 146 şi 158 de mandate în Parlament (majoritatea absolută e de 151). Partidul Noua Democraţie condus de Antonis Samaras ar obţine cam jumătate din scorul Syriza. Partidul centrist pro-europran To Potami nu ar obţine decît în jur de 6-8% iar socialiştii doar în jur de 5%.
Syriza n-a promis şi n-a promovat ieşirea Greciei din zona euro. Însă renunţarea la moneda unică europeană ar fi o consecinţă a programului de guvernare propus de Tsipras. Acesta prevede renegocierea politicilor de austeritate, renunţarea la reformele impuse de FMI, de Banca Centrală Europeană şi de Comisia Europeană. Liderul Syriza vrea să relanseze economia greacă prin crearea de noi locuri de muncă, stabilirea unui prag mai mare pentru salariul minim garantat, atragerea de noi investitori. Dar, mai presus de toate, Tsipras vrea să renegocieze (mai precis: să revizuiască în scădere) datoria externă. Dacă prima parte a propunerilor sale ar putea fi, la o adică, discutate, cea de-a doua şi esenţială pentru viitorul premier e ne-negociabilă. Ieşirea din zona euro ar fi singura opţiune pentru Grecia în caz că refuză să-şi plătească creanţele.
Dar cum se poate ieşi din zona euro? Tratatele nu prevăd nicăieri această posibilitate. Încă de la începutul acestei luni, Comisia Europeană a atras atenţia că apartenenţa la zona euro e „irevocabilă”. Un stat membru nu poate renunţa, pur şi simplu, la moneda unică. O cale legală ar fi ieşirea din Uniune, apoi lansarea unor negocieri de aderare cu un plan care prevede exceptarea ţării de la zona euro. O altă modalitate ar fi adoptarea de către cele 28 de state membre a unei clauze de ieşire din zona euro – o procedură complicată şi de durată, cu puţine şanse de a întruni unanimitatea.
Orice ar fi, liderii europeni vor trebui să se aştepte la negocieri dure cu Tsipras. În ceea ce-l priveşte pe viitorul premier, acesta ştie că fără ajutor din partea Europei, ţara sa e insolvabilă – deci nu va trebui să fie rezonabil. Dar e greu de spus ce e „rezonabil” pentru un extremist de stînga. Pînă unde ar s-ar putea întinde cu pretenţiile? Ce e acceptabil şi ce nu e acceptabil pentru Bruxelles?
