"Propagandă, domle"
La mine în cartier lumea e împărţită. S-a votat masiv pentru Piedone, la locale, s-a votat şi pentru Voiculescu, la alegerile parlamentare. În turul întîi al prezidenţialelor, pare să fi învins opoziţia – adică ceilalţi, nu Ponta. N-are rost să împărţim lumea pe categorii: pensionarii şi tinerii, oamenii şcoliţi şi cei cu nivel mediu, funcţionari sau angajaţi la privat – cu toţii ne întîlnim, periodic, în secţia de votare. Şi nu prea îţi vine să te cerţi cu vecinii, pe palier, în lift, sau pe alee, în legătură cu cine pe cine a votat. Pentru că primarul, deputatul sau preşedintele mai pleacă, pe cînd vecinul îţi rămîne mereu vecin. Aşa că de fiecare dată cînd ne întîlnim pe culoarul Liceului Gheorghe Şincai, acolo unde e secţia de votare, ne privim temători, ne salutăm timid şi încercăm să ghicim cu cine votează celălalt.
De data asta m-am întîlnit cu nenea Ion. Locuieşte în blocul de alături, îl ştie toată lumea pentru că încasează întreţinerea şi repară cam tot ce se poate strica într-un bloc. E mereu amabil, glumeţ şi, mai ales, un om cinstit. Cum era ceva coadă la secţie (de fapt, o „codiţă” de cîteva persoane, n-a durat mai mult de-un sfert de oră) am început să vorbim. Zice: „uite, domle, că se poate. Nu e coadă, nu e înghesuială. Pace şi ordine.” Îi răspund că da, dar noi sîntem mai norocoşi, că sîntem înscrişi pe listele permanente şi nu-s probleme, ca la ambasadele noastre din Occident. „Eh”, răspunde el, „lume fel de fel. De ce nu se duc şi ei de dimineaţă la votare, ca mine şi ca dumneata?” Se duc, îi explic, dar degeaba: sînt proceduri prea anevoioase, ştampile prea puţine, oricît de devreme s-ar duce, tot n-apucă să voteze cu toţii. Şi stau cu orele la coadă, doar ca să voteze. „Ei, asta-i! Propagandă, domle!”, îmi răspunde el. Nenea Ion e foarte sigur pe el. Sigur n-are cont de facebook şi, probabil, nu se uită la televizor. Sau, dacă se uită, alege un post de televiziune care nu arată toată realitatea. Îndrăznesc să-l mai tulbur cu o întrebare: „Cum adică, nenea Ion, propagandă? Adică ăia care stau la coadă nu există? Sau cum?”. Nenea Ion dă din mînă a lehamite şi face o grimasă plină de înţeles. Ar mai vrea să spună ceva, dar se abţine. Mă abţin şi eu. Nu poţi să te cerţi cu vecinii.
