Cu spitalul la clinică

E tot mai greu să urmăreşti evoluţia dosarelor de corupţie. Nu neapărat din cauză că sînt tot mai multe, tot mai bubuitoare şi cu protagonişti sus-puşi. Ci pentru că, foarte adesea, cazurile sînt complicate. Ele nu mai pot fi reduse la un mituitor şi un mituit. Sînt grupuri tot mai largi cu încrengături perverse. Ca să le dibuieşti, e nevoie de fler şi de intuiţie lingvistică. Da, aţi citit bine, anchetatorii trebuie de-acum să facă analize pe text, să identifice metafore, să evalueze hiperbole şi să ghicească sensul epitetelor.

Unul dintre dosarele grele pe rol zilele astea e cel al retrocedărilor ilegale de teren forestier. În 2013, în baza unor decizii ilegale ale unor judecători şi cu implicarea unor parlamentari s-au retrocedat 43.000 de hectare de pădure. Inculpaţi în dosar: Viorel Hrebenciuc, Ioan Adam, Paltin Sturza, Dan Costin Bengescu. N-o să reiau acum toată toată povestea. Mult mai interesante mi se pare cele cîteva piese din dosar care au fost date publicităţii de către DNA, şi anume transcrierea unor convorbiri telefonice între protagonişti. Aceste dialoguri sînt de neînţeles pentru un cititor de rînd: e un dialog absurd între nişte personaje ciudate.

Pe baza declaraţiei unuia dintre inculpaţi, dar şi a consultării agendei acestuia, anchetatorii au putut descifra sensul convorbirii (o găsiţi aici):

„Spitalul” = Viorel Hrebenciuc
„Plăcinte” = dosare
„Clinici” = instanţe
„Internări” = aranjamente judiciare

Curios lucru, nu reiese de nicăieri dacă inculpaţilor le-a trecut vreodată prin cap că ar putea să ajungă la închisoare – sau, mă rog, ca să folosesc limbajul lor, în salon. E clar însă că şi-au dat seama că sînt bolnavi.