Un road movie

Publicat în Dilema Veche nr. 948 din 9 – 15 iunie 2022
image

La trei luni de la declanşarea „operaţiunii speciale“ contra Ucrainei nu citeşti sau reciteşti cu aceiaşi ochi cartea Internat a lui Serhii Jadan. Periplul personajului central, Paşa, de-a lungul celor trei zile petrecute în căutarea nepotului său plasat într-un orfelinat în urma unor neînţelegeri familiale pe fondul mişcărilor eratice al „deplasaţilor temporal“ provocate de ofensiva miliţiilor separatiste asistate de Moscova apare ca un manifest premonitoriu şi totodată ca o cheie de lectură sui generis a evenimentelor care vor urma. Tradusă anul trecut de Maria Hoşciuc la Editura Cartier, cartea a apărut iniţial la o editură din Chernivtsi (Cernăuţi) în 2017. Acţiunea se petrece în ianuarie 2015, la mai puţin de un an după victoria Euromaidanului la Kiev. Ea debutează sub semnul incomprehensiunii şi al stuporii: „…dinspre sud, de la orizont, dinspre partea oraşului asediat, ca dintr-o groapă aeriană invizibilă, încep să apară siluete de bărbaţi. Cîte unul, cîte doi, în grupuri, ies cu greu de după linia orizontului şi se mişcă încoace în direcţia mulţimii care stă tăcută şi aşteaptă. Acolo, la orizont, sînt abia perceptibili, dar treptat se măresc precum umbra după amiază“. Confuzia este totală în a doua zi a periplului: „La gară era mai multă lume. În ciuda faptului că, pare-se, tocmai acest loc fusese bombardat. Cei care erau acolo de mai devreme se uitau cu suspiciune la cei care veniseră mai tîrziu. (…) Atmosfera de aici e tristă, ca într-o închisoare. Toţi înţeleg că împreună nu se vor salva, însă fiecare speră să se salveze singur“. Detalile privind mişcările de trupe care se succed sub ochii lui Paşa şi ai nepotul lui, literalmente tetanizaţi, trimit cititorul de azi la imaginile reluate în buclă de televiziunile din lumea întreagă după 24 februarie 2022.

Epilogul fericit al acestui road movie care se derulează într-o atmosferă de o rară violenţă e derutant la prima vedere: dorinţa bunicului de a reuni familia se împlineşte, Paşa se împacă cu nepotul său a cărui mamă se întoarce acasă… Asta o fi şi soarta Ucrainei? Nici autorul, nici Paşa nu o spun, însă profilul acestuia din urmă, aşa cum rezultă din acţiunile sale de-a lungul celor trei zile cît a durat periplul, dar şi din evoluţia lui în confruntarea cu celelalte personaje, o sugerează. El este o persoană oarecare din toate punctele de vedere: profesor, predă ucraineana şi se bucură de o situaţie cît de cît stabilă, „ar păcătui dacă s-ar plînge, este totuşi bugetar“, este ataşat de locurile unde s-a născut şi trăieşte; de o discreţie exemplară, el votează, dar nu-şi aduce aminte cu cine, nu se uită la ştiri, evită discuţiile în contradictoriu, este scutit de mobilizare fiind handicapat la o mînă… Nimic nu-l predispune la un comportament eroic. Privit prin prisma felului în care se comportă cu femeile, copiii şi bătrînii întîlniţi în cursa pentru a scăpa teferi din situaţiile dramatice pe care le traversează, el apare ca un adevărat honnête homme.

Într-o lume împărţită între „ai noştri“ şi „ăia“, „ai voştri“, în care „nimeni nu are nevoie de nimeni“ şi „nimeni nu are milă“, o asemenea atitudine decentă, în sensul orwellian al cuvîntului, semnifică emergenţa la persoane oarecare ca el a unei conştientizări, a unui spirit de rezistenţă cu consecinţe neaşteptate cărora puţini le-au acordat atenţie. În aceasta constă poate aspectul premonitoriu cel mai captivant al cărţii lui Serhii Jadan dacă ne gîndim la rezistenţa opusă recent de atîţia ucraineni din toate colţurile ţării armatei ruse, la felul în care ei au zădărnicit planurile Federaţiei Ruse care conta pe o victorie incontestabilă încă din primele trei zile ale ofensivei. Această intuiţie este cu atît mai meritorie cu cît cartea lui Serhii Jadan, „roman de război“ unic în felul ei, descrie în termeni de o rară justeţe oroarea războiului din Donbas şi destructurarea pe cît de violentă, pe cît de insidioasă a societăţii. O asemenea dublă performaţă rezultă în bună parte din demersul original al scriitorului, nativ din regiunea Luhansk, mîndru de oraşul său Harkiv în care actualmente este voluntar în apărarea teritorială. El deplasează centrul de gravitate al problemei ucrainene de la vestul mai occidental, aşa-zis mai ucrainean, către un est mai degrabă rusofon, sovietic, apropiat de Rusia. Comportamentul populaţiei Harkivului şi a celorlalte oraşe din zonă pare să-i fi dat dreptate.

Cu situaţia lingvistică complexă a regiunii, care exasperează principalii actori politici doritori de o rapidă „clarificare“, Serhii Jadan cultivă o surprinzătoare relaţie de empatie realistă, refuzînd orice dramatizare. Romanul abundă în remarci maliţioase uneori, cel mai adesea binevoitoare pe această temă. Deseori, limba poate constitui un indiciu periculos: „Paşa nu poate nicidecum să-şi dea seama în ce limbă vorbeşte acesta – soldatul care tocmai îl interpelase. Din gura lui cuvintele ies atît de brusc şi tocit încît nu au nici o intonaţie, sînt nişte strigăte de parcă ar tuşi răcit. Ar trebui să vorbească în limba ţării, se panică Paşa, în limba ţării, acum o lună se aflau aici nişte soldaţi de undeva din Jîtomîr, care rîdeau de el că trecea de la o limbă la alta“.

Oricîtă satisfacţie am putea resimţi realizînd confirmarea pe frontul ruso-ucrainean a spiritului de rezistenţă intuit de Serhii Jadan cu ani înainte, rămîne o întrebare la care nu e uşor să răspunzi. De ce, în numele cui rezistă azi ucrainenii? A priori, în numele democraţiei, al drepturilor omului. Or acestea erau departe de a fi respectate în mod exemplar în ajunul invaziei, Serhii Jadan compusese de altfel un cîntec în care îl ironiza pe Zelenski. (L-a scos de pe YouTube imediat după invazie, salutînd atitudinea curajoasă a acestuia.)

Pentru a încerca să răspund la întrebarea formulată mai sus, aş propune o scurtă incursiune în istorie. Mă refer la road movie-ul prcedent al lui Serhii Jadan, Anarchy in UKR (2005), în care îl evoca pe Mahno, eroul epopeii ţărăneşti din zona Zaporojie care lupta pentru „soviete fără bolşevici“. Într-un articol din presa acestei mişcări datat din 1920, autorul anonim explica de ce o armată revoluţionară poate eventual pune capăt unui regim scelerat sau răspunde unei agresiuni exterioare, nu însă şi realiza idealurile de libertate şi egalitate anarhiste, ea rămînînd o armată… Un secol mai tîrziu, acest avertisment este valabil şi în ceea ce priveşte democraţia şi drepturile omului. Tentativa brutală a Moscovei de reconstituire a unui imperiu poate fi stopată, dar aceasta nu ne pune la adăpost de surprize nedorite în materie de democraţie și drepturi ale omului. În persoane precum Serhii Jadan, şi nu numai în ele, putem în schimb să avem încredere!

Nicolas Trifon este istoric. Împreună cu Matei Cazacu, este autorul volumului Republica Moldova, un stat în căutarea naţiunii (Editura Cartier, 2017).

Foto: Serhii Jadan (wikimedia commons)

Engine lathe work LOC 25423838163 jpg
Stimată redacție Dilema veche,
La articolul „Șaiba” (Dilema veche, nr. 951/ 30 iunie – 6 iulie 2022) să-i fie îngăduit unui vechi „meseriaș” o mică adăugire, utilă, zic eu, înțelegerii derivatelor semantice ale acestui cuvînt.
p 22 Ken Loach WC jpg
Ken Loach. Iluzia working class hero
Cineastul britanic, cu o carieră onorabilă și consecventă, reușește în continuare să surprindă și să evoce niște pasaje ce descriu atît de palpabil o realitate, de altfel evidentă.
p 8 IMG 20220707 WA0031 jpg
In memoriam: Simona Cioculescu
Avea darul ca, prin prezența ei luminoasă și tonică, să creeze în jurul soțului ei o aură de veghe și de atenție iubitoare care îl înflorea permanent, în chip miraculos.
1024px Sulina 4 jpg
Vacanță la marginea frontului
Sulina complet schimbată față de alți ani. Peste drum de Ucraina. Peste drum de oroarea absolută a ultimului an.
p 23 InterviuBoca&Infinitu' CatalinSoto 1 jpg
Definiția underground-ului – G.P. VOLCEANOV în dialog cu CHAKRA 7
Rap-ul românesc nu a trebuit niciodată să fie resuscitat. A fost mereu într-o continuă ascensiune, depinde pe cine asculţi şi pe cine cauţi.
948 22 jpg
Viața bate filmu’
„The Third Man” e un film clasic, în alb-negru, o producție a anului 1949, premiată în același an la Festivalul de la Cannes, ce poate fi vizionată și astăzi în cinematografele din Viena, bineînțeles restaurată digital.
42098322520 249c2ee734 c jpg
Imnurile noastre… toate
Căci chestiunea momentelor cvasi-solemne, ca izvor al unor „așa-zise” probleme, legate de ținuturi ori țări și cîntecele lor emblematice, de identitatea unor comunități, fie ele chiar și etnice, a revenit cu o fervoare nebănuită în prim-planul discursului public autohton.
627x0 jpg
Repetabilitatea trecutului
Începînd cu luna noiembrie a anului 2020 există însă o lege prin care proprietarii sînt obligați să-și repare casele, să-și întrețină fațadele și să-și spele ferestrele de la stradă.
p 22 WC jpg
De-sine-mișcător(i)ul Dacia, de la Pitești
În română avem „Superman” american și „Supraom” nietzschean.
Week end în patru puncte principale și multe alte divagații jpeg
Week-end în patru puncte principale și multe alte divagații
Pe undeva, este și o dulce și tîrzie răzbunare a noastră, cu toate că întregul patrimoniu moștenit după 1918 aparține statului român, indiferent de stăpînitori, supuși și complicatele raporturi care au existat în trecut între ei.
Scrisoare către Leonida Neamțu jpeg
Scrisoare către Leonida Neamțu
Îți scriu, pentru că recent s-a reeditat una dintre cărțile tale.
Despre singurătatea din noi – nu i așa că îți place de mine? jpeg
Despre singurătatea din noi – nu-i așa că îți place de mine?
Este demonstrată științific legătura dintre creier, corp, mediu și vulnerabilitatea genetică.
Viețile netrăite jpeg
La ora prînzului
E o atenție pentru lumea mică, nevăzută, în mișcare, din jurul nostru, pentru care parcă n-am avut ochi pînă acum.
La stînga sau la dreapta? jpeg
La stînga sau la dreapta?
Gîndirea binară – natură versus cultură – este prea rigidă ca să explice complexitatea comportamentului verbal, care în mod clar e o combinație între cele două.
Sfîrșitul competenței: inamicul nevăzut al democrației?  – o discuție pe marginea cărții lui Tom Nichols jpeg
Sfîrșitul competenței: inamicul nevăzut al democrației? – o discuție pe marginea cărții lui Tom Nichols
Ceea ce suscită interesul „diagnosticianului” sînt atitudinile tot mai multor oameni. În primul rînd, legătura invers proporțională între „lipsa de informații” și „opiniile ferme”.
Gînduri pașnice „în vreme de război”, pentru ortodocși și nu numai jpeg
Gînduri pașnice „în vreme de război”, pentru ortodocși și nu numai
Sîntem într-o altă etapă a unui război surd pînă acum, într-o nouă formulă, „reloaded”, dar tot hîdă, de a ne raporta la alteritate.
Procese de onirință jpeg
Procese de onirință
Niciodată nu știi ce conduce la vis, pe cînd ce vine după aceea e mai limpede: rememorarea, reluarea lui în gînd pînă la dispariție.
Din jurnalul unui om cu „o mic” jpeg
Din jurnalul unui om cu „o mic”
Respectul diferă de politețe, atît în categoriile etice, cît și la locul de muncă.
O dilemă morală a fiecărei zile jpeg
O dilemă morală a fiecărei zile
La nivelul societății noastre întîlnim mulți oameni care funcționează în rol de victimă, e mai simplu să plasăm responsabilitatea în exteriorul nostru decît să ne asumăm alegerile.
Vise la feminin jpeg
Vise la feminin
Hélène Cixous reordonează material dintr-un jurnal de vise imens, mărturisind că n-a modificat nimic din eboșa inițială.
Sovietizarea selectivă a capitalismului american jpeg
Sovietizarea selectivă a capitalismului american
Tesla și alte afaceri „nou îmbogățite“ se bazează adesea pe finanțări externe, nu pe profituri.
Adaptați pentru viitor  Etica și estetica fericirii postmoderne jpeg
Adaptați pentru viitor. Etica și estetica fericirii postmoderne
Fericirea ne arată cum să devenim eroi ai propriei noastre vieți, ce înseamnă și cum să fim cu adevărat niște eroi buni și frumoși.
Traducătorul orchestră – interviu cu Andrei VIERU jpeg
Dragă domnule Andrei Cornea
Un om despre care nu sîntem siguri că a existat vreodată – de exemplu, Arjuna din Bhagavad-Gita – face parte din umanitate sau nu?
„Unde ni s entuziaștii, visătorii“ jpeg
„Unde ni-s entuziaștii, visătorii“
Oniriștii nu pornesc de la visele lor nocturne, inventînd hiperlucid altele, diurne.

Adevarul.ro

 Mobilizare partiala - rusi trimisi la razboi FOTO Profimedia
Mobilizarea forțată a lui Putin, premisele unei „rețete pentru măcel”. Un general explică cum sunt instruiți recruții ruși
Generalul în rezervă Mark Hertling a explicat într-un editorial apărut în Washington Post de ce mobilizarea decretată de Putin are toate premisele unei „rețete pentru măcel”.
Varujan Pambuccian / FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
Creșterea lefurilor pentru aleșii locali: noian de justificări bizare
Reprezentanții Puterii s-au întrecut în justificări pe tema creșterii lefurilor aleșilor locali, fiind puși pe același palier cu persoanele vulnerabile sau prezentați ca actori esențiali în fața instaurării unei dictaturi.
spymaster serial foto HBO Max jpg
HBO Max face un serial despre spioni și Ceaușescu. Cine interpretează rolurile principale
„Spy/Master“ este un serial-dramă a cărui acțiune se desfășoară în timpul Războiului Rece și spune povestea unui spion dublu, mâna dreaptă a dictatorului Nicolae Ceaușescu.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.