Nu mai repari, iei de nou!

Publicat în Dilema Veche nr. 871 din 17 - 23 decembrie 2020
Nu mai repari, iei de nou! jpeg

Pe Bucureștii Noi, colț cu oficiul poștal și à côté de Teatrul Masca, este o cizmărie. Din aia de pe vremuri, afacere care ori supraviețuiește prin transmiterea harului din tată în fiu, ori după nea cizmarul, potopul! Mi-am cumpărat acum cîteva luni o pereche de ghete. Am dat niște bani pentru că sînt de firmă, dar la colțuri, e greu să explic unde, se rup. Le-am schimbat o dată și mi-am luat aceeași pereche pe verde. Bineînțeles, încep din nou să se rupă, tot acolo, în colț, unde e greu să explic. E previzibil că voi trece prin aceeași situație, dar îmi plac prea mult. Cît or ține, arăt și eu cumva și, pentru că vreau să reziste cît mai mult, mă duc la cizmarul de pe Bucureștii Noi.

Entuziasmat că am găsit o soluție, îmi dau seama retrospectiv că am mai fost cu încălțăminte la nea cizmarul și n-am amintiri despre mari realizări. Adică nu mi-a reparat niciodată încălțările...

Scrie „cizmărie” cu litere de genul celor cu care este anunțată și astăzi pe unele străzi ale capitalei prezența magazinelor „Alimentara”. Cu geamuri mari și gratii albe în formă de romb, date cu vopsea veche de cînd se plimba Ceaușescu pe străzi, și ușa cu clopoțel. Înăuntru miroase a prenadez, piele veche și material textil. Un calendar cîș mă trimite înapoi în timp și cad pe gînduri în așteptarea omului: Ce făceam eu în mai 1998?!...

Pe masa grosolană din lemn vechi, acoperită cu geam gros, stau lipite bucăți de ziare, imagini cu femei dezbrăcate, icoane și o poză alb-negru îngălbenită de vreme, în care zîmbesc oameni aflați la prima tinerețe.

Apare cizmarul. E același. Peste mine trece timpul, peste el – deloc. Cu ochelarii înfipți pe vîrful nasului, și-au făcut deja un șanț în care stau prinși, e imposibil să alunece. Are pe cap o bonetă neagră de piele decojită de sub care ies vîrfurile netunse ale părului alb și cîrlionțat. Cu același halat vechi bleumarin decolorat, cu mîinile vîrîte în buzunarele adînci, mă pune să-i arăt cu ce-am venit printr-un gest scurt din cap.

– Încălțările astea îmi plac foarte mult. Dar se tot rup în partea asta și aș vrea să rezolvăm problema.

Scoate încălțările din pungă, le întoarce pe toate părțile și zice:

– Mhm!....

– Da, știți îmi plac foarte mult, continui, simțindu-mă nevoit să insist. Putem să le coasem cu o ață neagră, mai groasă. Și sînt tot negre, așa că....

– Lăsați-le, dar nu garantez pentru că, vedeți... Materialul ăsta se strînge dacă eu bag acul și strîng cu ață groasă, o să arate urît. Asta e o cîrpă mai groasă care face cute. Eu am ce-mi trebuie, uitați, dar vă zic... Nici n-aveți unde să mergeți în altă parte, că numai eu fac cizmărie aici!

– Vă rog, încercați, faceți cum știți dumneavoastră, că îmi plac foarte mult. Știți, eu am încălțări pe care le port de ani de zile, sînt atent.

Cizmarul nu îmi repara încălțările, dar argumenta. Veneam numai cu probleme. Sau cu încălțări proaste, din astea care se mai și rup. Oricum, plecam așteptîndu-mă la ce poate fi mai rău, așa cum pleacă orice client de la cele mai multe dintre service-uri. Nu-mi rămîne altceva de făcut decît să rîd de situația noastră:

– Adevărul este că și încălțările astea de acum, cu tehnologia de astăzi... Înainte mai umblai tu, te descurcai cu lipici, cu ață și un ac. Ca la Dacia 1300, cu o cheie imbus și-un elastic!

– Păi, așa și e dom’le, continuă cizmarul, privind pe geam afară. Bunicul meu a fost croitor. Peticea încălțări, lipea tălpi cu prenadez de nu se mai dezlipeau niciodată. Jucam fotbal toată săptămîna cu ghetele de biserică. Lustruia tataie cu niște cremă și străluceau ca în raion. Acum, te uiți la încălțăminte ca la motorul mașinilor străine. Ca prostul!

Incursiunea noastră temporală este întreruptă de soneria enervantă a telefonului mobil cu taste și lumină portocalie. Nu știu ce mai aștept, dar trebuie să închei discuția cu sentimentul că am făcut tot ce se putea face pentru reușita demersului meu. Aștept încheierea conversației deschizînd fermoare, în căutarea portofelului. Omul îmi face semn că nu-i nevoie să plătesc și, cu telefonul apăsat pe piept, îmi spune:

– Veniți marți, dacă o să pot face ceva ne socotim atunci. Hai, că asta e vorbă lungă, ne știm de cînd lucram amîndoi la fabrică. Pe marți!

În timp ce ieșeam din atmosfera unor vremuri surprinse în poveștile bunicilor și părinților mei, clopoțelul de deasupra ușii mă avertiza că aveam să intru într-o altă dimensiune.

Foto: flickr.com

1025 21 Iamandi jpg
Business as usual
Poate că britanicii, spre deosebire de alte nații mai versatile, mai cameleonice, au exercițiul normalului.
VJ jpg
La aniversară. Valeriu Jereghi în spațiul filmului european
Creator a 19 filme ca regizor, 21 și ca scenarist, opt ca director de imagine și unul ca producător, a fost și actor în patru filme.
1014 23 jpg
„Probabil cel mai aşteptat album rap din ultimii zece ani” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu PHUNK B –
Prima mea casetă de hip-hop românesc a fost Familiarizează-te de la La Familia, în 2001, septembrie, de ziua mea, la 7 ani.
p 21 WC jpg
Digital și analogic
Dincolo de sensul intrinsec al unui cuvînt sau al unei expresii, mai există unul, extrinsec, care rezultă din relația acestora cu contextul.
1013 23 Miru fotosoto jpg
„De ce iubim femeile MCs” (II) – G.P. VOLCEANOV în dialog cu MIRU
„Mi-ar plăcea măcar la Conservator, fiind de specialitate, să fie o materie legată de rap.”
image png
Trasul de șireturi
Dar nici cel din urmă nu se oprește vreodată din citit. Nu va declara niciodată că nu mai are nevoie de cărți.
1010 22 coperta jpg
image png
Hoțul de timp
Ei se fortifică în interiorul iluziei de a „avea în mînă accelerarea sau încetinirea călătoriilor la graniță, nu cea geografică, ci cea a veșniciei”
image png
Solidaritatea de aparență
Grație coincidenței onomastice, își însușise fără jenă „faptele de vitejie” ale acestui fotbalist sîrb; și-i mersese de minune pînă să fie descoperit.
image png
Iarna pe uliță
Psihic, însă... mi se pare că e invers.
image png
Privirea ca formă de gîndire în arta lui Marin Gherasim
Preocupările teoretice ale pictorului se manifestă de timpuriu.
p 21 Heinrich B”ll jpg
Dragostea tăiată la montaj. Heinrich Böll despre doliul Germaniei
Dar nu la asta se gîndea Heinrich acum: el se gîndea la speranța care luminase o clipă chipul mamei, numai o singură clipă, dar știa că o clipă înseamnă mult.
index jpeg 7 webp
Ce a căzut, de fapt, în 1989?
Ce nu știm este dacă această situație va dura. Experiența ne arată că omul nu poate trăi fără narative și că istoria la un moment dat se repetă.
pata umana jpg
Pata umană. Despre intoleranță și mizantropie
„Ignoranța nu este un vid, este un preaplin de scenarii și de certitudini.”
p 23 jpg
p 22 Dimitrie Cantemir WC jpg
Cantemir – confluenţe culturale şi aculturaţie
Cel care făcea această observaţie vorbea în bună cunoştință de cauză, sugerînd una din componentele procesului de aculturaţie.
p 22 jpg
Întotdeauna tu, niciodată eu sau despre violența invizibilă
Termenul de „violență psihologică” este intrat de puțini ani în vocabularul colectiv și conștientizat ca fenomen care se petrece și la care am fost și sîntem expuși fără a ne da seama.
987 23 Volceanov jpg
„De ce iubim femeile MCs” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu GANI (partea I) –
Cel mai important e să fii true şi pasionat pînă la capăt.
982 22 Lepenies jpg
Muncă intelectuală
Munca intelectuală a lui Martus/Spoerhase e o carte foarte interesantă și plină de învățăminte.
p 23 jpg
În aerul firav al Globului
Ce lecție transfiguratoare despre puterea teatrului este acest spectacol! Și totuși, care Ioana? Ioana pitit/ă în fiecare din noi, care-și dorește să fie ascultat/ă, recunoscut/ă și acceptat/ă. Nimic mai simplu.
980 21 Badescu jpeg
Copel Moscu și jocul de-a realitatea
Filmele lui Moscu sînt documentare ale unei lumi ascunse, a unei alter-realități adevărate, care există, dar nu este într-un mod de la sine înțeles, adică prin însuși faptul de a fi, observată și băgată în seamă.
index jpeg 4 webp
Pe scurt, despre iluzia schimbării
Cădem de acord că aceste vremuri trecute erau frumoase atît pentru fete, cît și pentru băieți.
index jpeg 2 webp
Cu iubirea în minte, cu mintea în iubire
Cînd, la rîndul nostru, iubim o anumită persoană, această iubire se poate extinde la un obiect care i-a fost drag, poate deveni o colecție de obiecte iubite de acel om sau o pasiune pentru un anumit domeniu.
Robert Harron and Gertrude Norman in The Tender Hearted Boy (1913) (cropped) jpg
Iubire "all inclusive” sau prietenie?
Ceilalți, care își investesc energia în mai multe relații, în mai multe preocupări, au de-a face cu limitele, distanța, absența și iubirea neîmpărtășită toată viața.

Adevarul.ro

image
Podul peste Dunăre de la Brăila arată jalnic. Asfaltul a crăpat și s-au format șanțuri ca pe „arătură”, spun șoferii VIDEO
Șoferii care trec pe podul peste Dunăre de la Brăila sunt revoltați. Deși a fost dat în folosință în urmă cu un an, podul arată deplorabil. Asfaltul a crăpat și s-au format numeroase șanțuri, exact ca pe un drum abandonat.
image
Surse: Dani Mocanu a rămas fără permis după ce a fost prins „zburând” pe A2. Ce viteză avea manelistul
Polițiștii au amendat sâmbătă, 13 iulie, șoferul unei mașini marca BMW, care circula cu o viteza uimitoare pe A2. Potrivit unor surse, la volan s-ar fi aflat manelistul Dani Mocanu.
image
Turiștii, terorizați de marea de alge de pe litoral. „Acolo unde au curățat, valurile aduc din nou cantități mari de alge” VIDEO
Zeci de mii de turiști goniți de caniculă în stațiunile de pe Litoral au parte, în aceste zile, de o surpriză mai puțin plăcută: apele Mării Negre au devenit verzi din cauza tonelor de alge aduse la mal și care miros a hazna.

HIstoria.ro

image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.
image
Războiului din Pacific: decriptarea codului japonez JN-25b
Un salt major pentru SUA în domeniul informațiilor a avut loc în februarie 1942, când criptanaliștii US Navy au început decriptarea mesajelor japoneze trimise cu ajutorul codului naval standard JN-25b.