Jeffrey Miller: "Inima e un quarter-pounder*"

Vineri, pe 29 iulie, am participat la o lectură de poezie în onoarea proaspăt publicatului volum al lui Jeffrey Miller, care la vîrsta de 29 de ani a pierit într-un accident de maşină chiar de ziua lui, pe 29 iulie 1977. Mai mulţi poeţi, care l-au cunoscut pe Jeffrey, au citit din versurile sale de pe o mică scenă ridicată în orăşelul Monte Rio, California, unde Jeffrey a trăit şi a murit. Poeţii erau bătrîni de-acum, cu bătaie spre 60, şi unul dintre ei chiar a avut nevoie de ajutor ca să se urce pe scena de pe care a dat citire, şovăielnic, unei pagini scrise cu litere de-o şchioapă, pentru că nici de văzut nu mai vedea prea bine. Apoi s-a pogorît vraja: versurile flamboaiante ale poetului de 29 de ani au răbufnit cu putere din chipurile acelea îmbătrînite, aducînd frumuseţe şi strălucire. Poezia a pus stăpînire pe toate trupurile bătucite de viaţă şi le-a transformat - pe ele şi publicul - într-un organism tînăr şi vibrant. Una dintre poetese, Gail King, a spus că poezia lui Jeffrey era "cu oameni", că, spre deosebire de alte opere artistice (cum ar fi fotografiile ei), care se concentrează pe peisaje, Jeffrey a pus în versurile sale oameni. Oameni de toate felurile găseşti în versurile lui: iubite, prieteni şi duşmani, dar şi personaje demne de milă sau de rîs, din acelea de care puteai găsi în California anilor '70. În distribuţia ciudaţilor apar autostopişti, Hell's Angels, vegetarieni fanatici, zombies duşi din cauza drogurilor, criminali în serie, Richard Nixon, Charles Manson şi Patti Hearst. Muzica din poezia lui Miller este punk-ul timpuriu, el a prevestit venirea lui Kurt Cobain. De-ar fi trăit şi-ar fi putut cînta, ar fi putut avea o carieră alături de Cobain şi s-ar fi alăturat unora dintre idolii lui culturali, precum Iggy Popp şi Lou Reed. Jeff n-a apucat să trăiască şi era poet, dar asta este, la urma urmei, ceea ce face experienţa ascultării mai densă în molecule de sensibilitate şi artă. Bătrînii săi prieteni, supravieţuitorii, au devenit, pentru o seară, măşti ale cuvintelor tînărului poet dispărut. Iată cîteva astfel de cuvinte: "aici pe opulenta Coastă de Vest unde pasiunea este o crimă împotriva naturii, tu ai scos limba & eu am simţit nemărginirea umplîndu-mi urechea ca un rock and roll". Coasta de Vest, pădurea californiană de sequoia potopită de vară năpădiseră Pegasus Hall, unde poeţii îmbătrîniţi în lupta împotriva mereu crescîndei lipse de pasiune citeau poeziile lui Jeff şi se lăsau purtaţi de nemărginirea rock and roll-ului din ele. Cît despre muza care "scosese limba", era şi ea acolo, în public. Fusese şi ea în maşina aceea, pe bancheta din spate, înghesuită între Jeff, care o plăcea, şi Glen. Tot în public era şi soţul ei, cel care condusese maşina în noaptea fatală. L-am întrebat dacă îşi mai aduce aminte ce se întîmplase. "Jeffrey se dădea la C. M-am întors să văd ce face." Chiar aşa. VW-ul decapotabil s-a zdrobit de un uriaş arbore sequoia. Jeff şi Glen au murit pe loc. Ceilalţi au supravieţuit. Nemărginirea îşi făcuse treaba atunci şi şi-o făcea şi acum, pe o scenă minusculă pe Russian River. Copacul cel rău a fost tăiat, anii au trecut cu zecile, Nixon, Patti Hearst şi autostopiştii sînt deja istorie, numai poezia arde mai strălucitor ca oricînd. Să nu-mi spuneţi mie că arta nu ajută. (Cartea lui Jeffrey Miller, The Heart is a Quarter-Pounder, a fost publicată la Farfalla Press şi este disponibilă prin Small Press Distribution, www.spdbooks.org) ____________ * Quarter-pounder - un hamburger sau cheeseburger care cîntăreşte un sfert de livră (circa 120 g) de carne.