Dragă domnule Andrei Cornea

Andrei VIERU
Publicat în Dilema Veche nr. 924 din 23 decembrie 2021 – 5 ianuarie 2022
Traducătorul orchestră – interviu cu Andrei VIERU jpeg

Răspuns domnului Andrei Cornea, urmare a articolului domniei-sale „Argumentul ontologic și totalitarism” (Dilema veche nr. 923/2021)

Dragă domnule Andrei Cornea,

Țin în primul rînd să vă mulțumesc pentru timpul pe care l-ați acordat lecturii cărții mele Elogiul frontierelor. Mic tratat de libertate (Humanitas, 2021). Mi se pare absolut firesc ca cititorul, oricare ar fi el, să fie de acord cu unele părți din text și în dezacord cu altele. Întrevăd și posibilitatea ca unele fragmente să facă obiectul unei amînări. Cînd citesc o carte, mi se întîmplă să nu știu dacă sînt sau nu de acord cu anumite pasaje și să-mi spun: „Mă mai gîndesc la asta; am să decid, poate, mai tîrziu!“. În orice caz, ceea ce mă interesează cînd citesc ceva e să nu resping teze sau afirmații doar pentru că nu-mi convin. Constat adesea că exact asta li se întîmplă celor mai mulți cititori.

Spuneți în articolul dvs. de săptămîna trecută: Nu e locul aici de a face critica acestei cărți, cu care de multe ori sînt de acord, dar de foarte multe ori, nu.

Prin urmare, vă sînt recunoscător că nu respingeți conținutul cărții mele în bloc. Deși nu-l prezentați ca atare, un frumos exemplu de acord  îl dați chiar dvs. la sfîrșitul articolului. Îl reproduc aici: deși e adevărat că totalitarismul politic anulează multe frontiere, el introduce și multe altele – politice, sociale, economice, legale, fizice.

Și, ceva mai încolo: Așadar, totalitarismul ar putea scrie și el un «elogiu al frontierelor».

E o temă serioasă, pe care o evoc și eu cît se poate de explicit în paginile cărții mele (la pp. 129-130 și 249-250).

Să trec acum la dezacorduri. În prima parte a textului dvs. faceți niște artificii care induc în eroare. Un artificiu clasic e citarea trunchiată: eliminați acele porțiuni de text din care cititorul ar putea concluziona că ideile mele au altă direcție decît cea pe care pretindeți dvs. că o au. Eu, de exemplu, nu spun deloc că morții și nenăscuții nu fac parte din umanitate, deși dvs. asta pretindeți că aș afirma. Dimpotrivă. Ce spun, de fapt, e că lucrurile sînt mai complicate. Dați-mi voie să restabilesc citatul în integralitatea sa: Visul internaționalist-globalist de tip marxist, bergsonian sau popperian presupune luarea în considerare, explicit sau implicit, nu doar a totalității ființelor omenești aflate în viață la un moment dat (din punct de vedere politic un asemenea concept n-ar avea sens). Acest vis are în vedere întreaga umanitate – trecută, prezentă și viitoare –, cea care îi cuprinde și pe morți, și pe nenăscuți, și pe oamenii obișnuiți, și, deopotrivă, pe eventualii mutanți. Altfel spus, conceptul politic de umanitate cuprinde nu doar oameni în carne și oase, ci și idei de oameni. Mai mult: cuprinde și eventuale idei despre eventuali oameni. Cu alte cuvinte, include totul și orice. De aici, drumul pînă la ideologii incoerente și pînă la realități totalitare nu e prea lung. Pentru Durkheim, acesta trece prin anomie: „Internaționalismul este prea ades pur și simplu negarea oricărei societăți organizate“), spune el.

Un om despre care nu sîntem siguri că a existat vreodată – de exemplu, Arjuna din Bhagavad-Gita – face parte din umanitate sau nu? Nu avem de ce să-l excludem, poate că a existat. Tocmai de aceea, la p. 162, îmi aduc ideea într-o formă și mai explicită (și mi se pare că accentele de pamflet nu-i diminuează cu nimic valoarea de adevăr): Umanitatea însăși, în calitate de concept politic, este un miraj, o pseudo-idee. Tocmai fiindcă, așa cum deja am arătat, ea poate cuprinde absolut orice, inclusiv eventuale idei despre eventuali oameni, inclusiv personaje din romane încă nescrise, ca și din nuvele sau piese de teatru ce nu numai că nu vor fi scrise niciodată, dar pe care nici măcar nu și‑a pus nimeni problema să le scrie.

În treacăt fie spus, noi nici măcar nu știm – sau ne prefacem că nu știm – ce este un om viu și ce este un om mort: cineva aflat în ventilație pulmonară artificială, dar intrat deja în moarte cerebrală, e mort sau viu? Japonia are în privința asta altă părere decît Occidentul. Și atunci cum stau lucrurile cu universalismul kantian? Citez, nu fără amuzament, din Nassim Taleb: Lasă-l baltă pe Kant, fiindcă devine prea complicat, iar lucrurile care se complică sînt problematice. Vom sări, așadar, peste formularea drastică a lui Kant, motivul principal fiind acesta: Comportamentul universal este minunat pe hîrtie și dezastruos în practică. (Cînd pielea ta e în joc, Editura Curtea Veche, 2018, p. 48).

Dacă mă va preocupa vreodată teologia, cred că voi sări peste Kant. Mă gîndesc să trec de la „argumentul ontologic” al Sfîntului Anselm din Canterbury direct la „demonstrația ontologică a lui Gödel”. Existența sau, respectiv, inexistența unor obiecte nu conferă același statut conceptelor sub care cad.

O singură ilustrare, să luăm conceptul de număr prim mai mare decît 2. Să-l subîmpărțim în două subconcepte: a) acela de număr prim impar mai mare decît 2 și b) acela de număr prim par mai mare decît 2. E evident că cele două categorii nu au nici același statut ontologic, nici același statut conceptual.

În fine, ca să închei, eu cred că toată problematica asta a statutului ontologic și conceptual nu are nici o legătură cu caracterul intrinsec contradictoriu și totodată nedefinit al conceptului politic de „umanitate”. Tocmai fiindcă în această „umanitate” se poate include absolut orice, totalitarismele inspirate din acest tip de universalism se văd nevoite, cum bine spuneți, să excludă din ea ființe pe criterii total arbitrare.

p 23 jpg
În aerul firav al Globului
Ce lecție transfiguratoare despre puterea teatrului este acest spectacol! Și totuși, care Ioana? Ioana pitit/ă în fiecare din noi, care-și dorește să fie ascultat/ă, recunoscut/ă și acceptat/ă. Nimic mai simplu.
980 21 Badescu jpeg
Copel Moscu și jocul de-a realitatea
Filmele lui Moscu sînt documentare ale unei lumi ascunse, a unei alter-realități adevărate, care există, dar nu este într-un mod de la sine înțeles, adică prin însuși faptul de a fi, observată și băgată în seamă.
index jpeg 4 webp
Pe scurt, despre iluzia schimbării
Cădem de acord că aceste vremuri trecute erau frumoase atît pentru fete, cît și pentru băieți.
index jpeg 2 webp
Cu iubirea în minte, cu mintea în iubire
Cînd, la rîndul nostru, iubim o anumită persoană, această iubire se poate extinde la un obiect care i-a fost drag, poate deveni o colecție de obiecte iubite de acel om sau o pasiune pentru un anumit domeniu.
Robert Harron and Gertrude Norman in The Tender Hearted Boy (1913) (cropped) jpg
Iubire "all inclusive” sau prietenie?
Ceilalți, care își investesc energia în mai multe relații, în mai multe preocupări, au de-a face cu limitele, distanța, absența și iubirea neîmpărtășită toată viața.
p 21 WC jpg
Orwell, petrolul și qatarezii
n vremea lui Rebreanu și a lui Camil Petrescu, reprezentanta României sub proaspătul încoronat Carol al II-lea pornea lungul și năucitorul drum spre Lumea Nouă.
640px Minister Luns opent de NATO conferentie te Den Haag jpg
Iarăși pe marginea prăpastiei?
În schimb, nimeni nu poate da de cap naționalismului imperialist rusesc. Singurii care o pot face sînt rușii înșiși.
316953588 506193938209801 1661483905740624086 n jpg
Daniel Vighi a plecat
Dilema veche transmite condoleanțe familiei și tuturor prietenilor săi! Dumnezeu să-l odihnească!
Engine lathe work LOC 25423838163 jpg
Stimată redacție Dilema veche,
La articolul „Șaiba” (Dilema veche, nr. 951/ 30 iunie – 6 iulie 2022) să-i fie îngăduit unui vechi „meseriaș” o mică adăugire, utilă, zic eu, înțelegerii derivatelor semantice ale acestui cuvînt.
p 22 Ken Loach WC jpg
Ken Loach. Iluzia working class hero
Cineastul britanic, cu o carieră onorabilă și consecventă, reușește în continuare să surprindă și să evoce niște pasaje ce descriu atît de palpabil o realitate, de altfel evidentă.
p 8 IMG 20220707 WA0031 jpg
In memoriam: Simona Cioculescu
Avea darul ca, prin prezența ei luminoasă și tonică, să creeze în jurul soțului ei o aură de veghe și de atenție iubitoare care îl înflorea permanent, în chip miraculos.
1024px Sulina 4 jpg
Vacanță la marginea frontului
Sulina complet schimbată față de alți ani. Peste drum de Ucraina. Peste drum de oroarea absolută a ultimului an.
p 23 InterviuBoca&Infinitu' CatalinSoto 1 jpg
Definiția underground-ului – G.P. VOLCEANOV în dialog cu CHAKRA 7
Rap-ul românesc nu a trebuit niciodată să fie resuscitat. A fost mereu într-o continuă ascensiune, depinde pe cine asculţi şi pe cine cauţi.
948 22 jpg
Viața bate filmu’
„The Third Man” e un film clasic, în alb-negru, o producție a anului 1949, premiată în același an la Festivalul de la Cannes, ce poate fi vizionată și astăzi în cinematografele din Viena, bineînțeles restaurată digital.
900px Serhiy Zhadan Toronto 2019 jpg
Un road movie
Tentativa brutală a Moscovei de reconstituire a unui imperiu poate fi stopată, dar aceasta nu ne pune la adăpost de surprize nedorite în materie de democraţie și drepturi ale omului.
42098322520 249c2ee734 c jpg
Imnurile noastre… toate
Căci chestiunea momentelor cvasi-solemne, ca izvor al unor „așa-zise” probleme, legate de ținuturi ori țări și cîntecele lor emblematice, de identitatea unor comunități, fie ele chiar și etnice, a revenit cu o fervoare nebănuită în prim-planul discursului public autohton.
627x0 jpg
Repetabilitatea trecutului
Începînd cu luna noiembrie a anului 2020 există însă o lege prin care proprietarii sînt obligați să-și repare casele, să-și întrețină fațadele și să-și spele ferestrele de la stradă.
p 22 WC jpg
De-sine-mișcător(i)ul Dacia, de la Pitești
În română avem „Superman” american și „Supraom” nietzschean.
Week end în patru puncte principale și multe alte divagații jpeg
Week-end în patru puncte principale și multe alte divagații
Pe undeva, este și o dulce și tîrzie răzbunare a noastră, cu toate că întregul patrimoniu moștenit după 1918 aparține statului român, indiferent de stăpînitori, supuși și complicatele raporturi care au existat în trecut între ei.
Scrisoare către Leonida Neamțu jpeg
Scrisoare către Leonida Neamțu
Îți scriu, pentru că recent s-a reeditat una dintre cărțile tale.
Despre singurătatea din noi – nu i așa că îți place de mine? jpeg
Despre singurătatea din noi – nu-i așa că îți place de mine?
Este demonstrată științific legătura dintre creier, corp, mediu și vulnerabilitatea genetică.
Viețile netrăite jpeg
La ora prînzului
E o atenție pentru lumea mică, nevăzută, în mișcare, din jurul nostru, pentru care parcă n-am avut ochi pînă acum.
La stînga sau la dreapta? jpeg
La stînga sau la dreapta?
Gîndirea binară – natură versus cultură – este prea rigidă ca să explice complexitatea comportamentului verbal, care în mod clar e o combinație între cele două.
Sfîrșitul competenței: inamicul nevăzut al democrației?  – o discuție pe marginea cărții lui Tom Nichols jpeg
Sfîrșitul competenței: inamicul nevăzut al democrației? – o discuție pe marginea cărții lui Tom Nichols
Ceea ce suscită interesul „diagnosticianului” sînt atitudinile tot mai multor oameni. În primul rînd, legătura invers proporțională între „lipsa de informații” și „opiniile ferme”.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.
image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.