Peter Greenaway într-o "ţară invizibilă"
"Eu merg la festival pentru Greenaway!", mărturiseşte un jurnalist, cu ochii cîrpiţi de somn, căci nu dormise o noapte întreagă, pentru a-şi face bine "temele", pe puntea vaporului ce se îndrepta spre Sfîntu Gheorghe. "Presupun că nu voi avea şansa să-i iau un interviu, dar aş vrea măcar să văd cum arată!". Vă spun eu cum arată: destul de british, de sobru şi de ţeapăn într-un costum negru şi fără semne particulare "de regizor", căci altfel l-ar fi recunoscut mai multă lume la ora 1 noaptea, în camping, stînd la o masă, cu o porţie de cartofi prăjiţi în faţă, în timp ce pe ecran se derula filmul său, partea a doua din Valizele lui Tulse Luper. Era linişte, ţînţarii se mai potoliseră, cîţiva cinefili beţi se cărau unii pe alţii spre corturi, o parte dintre spectatorii rămaşi la film aţipiseră, se aşteptau poate la altceva, ceva mai
