Cum poţi să vezi ce nu se vede – patru zile la Bienala de la Veneţia

M-am întors de la Veneţia cu 461 de poze în telefon. 461 de încercări de a pune stăpînire pe un oraş care pare al tuturor, deşi nu e, de fapt, al nimănui, 461 de încercări de a fi curatorul propriei memorii vizuale, deşi memoria nu se lasă îmblînzită de un smartphone. 

Ah, vacanţele de vară!

Întotdeauna ai nevoie de un porc

Acum vreo zece ani, cînd citeam cîte un roman sau un reportaj excelent, mă întrebam mereu cum fac autorii ca să găsească povești atît de bune. 

„Cînd încep un proiect, mă uit la un film de Cassavetes“ – interviu cu actriţa Nina HOSS

„Documentarea mi se pare o etapă absolut necesară în înţelegerea unui personaj. Fără asta, n-aş şti de unde să încep. Nu joci viaţa ta, joci viaţa altcuiva, chiar dacă e ceva închipuit, nu real. Şi trebuie să-i dai cît mai multă profunzime şi bogăţie interioară.“

Abuzuri la UNATC

Comisiei de etică a UNATC i s-a părut mult mai important să pedepsească lezarea imaginii Universității decît să investigheze criticile aduse de Andrei Rus și Andrei Gorzo și să ceară o anchetă internă.

Cafea cu Bradbury, Wallace, Sendak și alții

De aproape un an, urmăresc serialul PBS Blank on Blank, proiectul de recuperare a unor interviuri rare cu oameni extraordinari. M-am abonat la YouTube-ul lor și primesc o dată la cîteva săptămîni o animație nouă.

Error.dll

Calculatoare blocate, documente pierdute inexplicabil, Windows-uri blege, fotografii dispărute în gaura neagră a unui recovery pe iTunes, înregistrări nesalvate ș.a.

Godot a fost aici

Plănuiam un dosar despre absurd încă din 2013, cînd a apărut la Humanitas cartea profesorului Ştefan Afloroaei, Privind altfel lumea celor absurde. De atunci au trecut doi ani, au venit peste noi Roşia Montană, depresia, noile dileme morale, atacurile de la Paris şi libertatea de expresie. 

„Nimic din cele absurde nu este străin omului“ - interviu cu Ştefan AFLOROAEI

„Mi-ar fi plăcut să fiu un cartograf senin al celor „absurde“, asemeni călătorilor prin ţinuturi exotice sau pustii, dar nu sînt. Am constatat, totuşi, că noi operăm cel mai adesea cu accepţiuni obişnuite şi negative ale termenului: absurde ar fi tocmai cele inepte, aberante, contradictorii, ilogice, incoerente, nebuneşti.”

Cum să ucizi un nazist (și să scrii un roman)

Operațiunea Anthropoid e un straniu animal literar, un roman certat cu tradiția romanului, care reconstituie, cu obsesia adevărului istoric plutind mereu peste peisajul lipsit de griji al ficțiunii, atmosfera Europei de la finalul anilor '30 și începutul anilor '40.