Cum să ucizi un nazist (și să scrii un roman)

„

a lui Laurent Binet e despre planul de a-l asasina pe cel mai periculos om din cabinetul lui Hitler. Cel mai bun roman pe care l-am citit în ultima vreme”, exclamă pe Twitter hiper-acidul Bret Easton Ellis (întîmplător, scriitorul contemporan preferat al lui Binet). Numai că romanul nu e doar despre asta și nu e doar roman.

e un straniu animal literar, un roman certat cu tradiția romanului, care reconstituie, cu obsesia adevărului istoric plutind mereu peste peisajul lipsit de griji al ficțiunii, atmosfera Europei de la finalul anilor '30 și începutul anilor '40. Dacă ar fi să închidem această atmosferă într-o singură frază, atunci probabil c-ar trebui s-o împrumutăm de la Joseph Roth: „Ce forfotă în lumea asta, cu o oră înainte de sfîrșitul ei!” (1934). Forfota dinaintea sfîrșitului, foșgăiala de interese naționale și orgolii personale, agitația bolnăvicioasă care pregătește intrarea în cel de-al doilea Război Mondial, ascensiunea nazismului, punerea în mișcare a unui mecanism birocratic al atrocității, dezumanizarea unei lumi – toate acestea constituie contextul subiectului central al cărții, asasinarea lui Reinhard Heyndrich, comandată de rezistența cehoslovacă și serviciile secrete din Marea Britanie și realizată pe 27 mai 1942 de un ceh și un slovac parașutați în Cehia sub ocupație. 

Heydrich era prototipul nazistului ideal, un individ pentru care se pare că însuși Hitler avea un respect ieșit din comun, adjunct al lui Himmler (

- acronim de la Himmlers Hirn heißt Heydrich / Creierul lui Himmler e Heydrich - e titlul original al romanului), șef al Securității celui de-al treilea Reich, responsabil de activitatea funebrelor Einsatzgruppen, Protector al Reich-ului în Boemia și Moravia, a prezidat Conferința de la Wannsee, din 20 ianuarie 1942, cînd s-au stabilit detaliile economice, tehnice și administrative ale Soluției Finale, exterminarea tuturor evreilor din Europa. Așadar, îl avem pe de o parte pe Heydrich, această mașinărie nazistă perfectă, supranumit Măcelarul din Praga, Călăul, Bestia Blondă, și de cealaltă doi membri ai Rezistenței, slovacul Jozef Gabčík și cehul Jan Kubiš. Acestea sunt faptele, acesta este materialul istoric. În funcție de propriile opinii despre ficțiune, adevăr, responsabilitate, un scriitor alege felul în care să spună povestea. La fel alege și Binet, doar că nu se mulțumește să opteze pentru o variantă anume, ci o problematizează, o întoarce pe toate părțile, astfel încît miza devine dublă: desfacerea mecanismului istoriei și dinamitarea conveniențelor romanului istoric. 

Construit în viniete, anti-romanul lui Binet alternează fragmente de ficțiune cu reflecții ale naratorului, identificat cu autorul acestei cărți, asupra ficțiunii pe care o scrie: în ce măsură ai voie să inventezi personaje care nu au existat în realitate (n-ai voie, zice Binet, e ca și cum ai falsifica dovezile unei crime), cum construiești dialogurile între actori ai istoriei, ce responsabilitate ai față de acești oameni pe care îi așezi într-o carte, dar nu vrei, totuși, să-i transformi în personaje, cît de legitim e să te pui în pielea lor și să-ți imaginezi ce gîndeau, care sunt libertățile și limitările ficțiunii în raport cu istoria pe care încearcă s-o transmită cît mai fidel, cum poți ajunge la adevărul istoric, cum renunți la tentațiile literaturizării și rămîi cît mai aproape de fapte. Binet își încurajează cititorul să nu adere prea ușor la pactul ficțional și să practice scepticismul față de ceea ce i se livrează sub haina ficțiunii, ca nu cumva să ia de bune detalii care nu au legătură cu adevărul istoric. Postmodern în formă,

rămîne, de fapt, suprinzător de clasic în esență, tocmai prin credința autorului că există un singur adevăr istoric și că el poate fi reconstituit exact așa cum s-a întîmplat. Tensiunea aceasta permanentă între formă și esență, între ficțiune și istorie, între narațiune și adevăr reușește să facă din

o rescriere vie, polemică, memorabilă a unui episod esențial din istoria Europei secolului XX.

fragment din prefața pe care-am scris-o pentru traducerea în limba română a romanului lui Binet: Operațiunea Anthropoid. Povestea asasinării lui Heydrich , trad. de Mihaela Stan, Editura Corint, 2015

citiți aici un pasaj din carte (în care e vorba despre un „meci al morții” legendar, între echipa de fotbal a Ucrainei și echipa Luftwaffe)