Partea plină a Facebook-ului

Publicat în Dilema Veche nr. 603 din 3-9 septembrie 2015
Partea plină a Facebook ului jpeg

Mă trezesc, caut telefonul sub pernă, descîlcesc căştile, deschid Facebook-ul şi, cu ochii pe jumătate închişi, mă uit la peisajul noii zile. Uciderea jurnaliştilor din Virginia, Mîndruţă despre imigranţi („oameni pentru care un război e doar o scuză pentru a forţa o graniţă în speranţa unei vieţi mai bune“, „Iar Europa are de ales între a se preda sau a începe să-i trimită pe aceşti oameni să-şi facă un drum în propria ţară. Aşa cum e şi normal.“), monopolul cultural al Amazon-ului, şapte căderi nervoase în filme, un poem de Şerban Foarţă, belgrădenii îi primesc pe refugiaţi cu braţele deschise, o poză cu o călugăriţă (insecta), anunţ cu masterul de antropologie de la SNSPA, 50 de ani de

al lui Dylan, album nou Zola Jesus, o pisică uitîndu-se pe geamul unei maşini, o prietenă transcriind o conversaţie cu un amic fără Facebook („Am văzut, mi-a zis el, că prietenii mei, cînd sîntem la o petrecere, îşi fac poze, dar nu pozele alea în sine îi entuziasmează, ci cînd hotărăsc să posteze pozele pe Facebook. Atunci li se luminează feţele.“), un amic cu barca pe Dunăre, Dan Perjovschi

-uind o fotografie cu o tabără de refugiaţi cehoslovaci din Austria, în 1968. Pe Facebook, evenimentele mici şi evenimentele mari fac fluxul personal de ştiri şi îngroaşă membrana vieţii digitale care ne leagă unii de alţii. Nu mă mai uit la televizor de ani de zile. L-am înlocuit cu Facebook.

Mă ridic din pat, îmi fac cafeaua, deschid laptop-ul. Fiecare

nou e un fir pe care-l desfac de pe Facebook. Acolo am adunată toată presa din lume care mă interesează, site-urile de muzică, film şi literatură, prietenii în ale căror recomandări am încredere. Citesc aproape două ore texte despre refugiaţi. Mă întristez, mă emoţionez, mă enervez. La o galerie foto din

îmi dau lacrimile. Turul de dimineaţă pe Facebook e felul meu, stîngaci şi imperfect, de a saluta lumea. Cu un secol în urmă, oamenii ieşeau la o plimbare prin satul sau oraşul lor. Schimbau două vorbe cu vecinii, verificau dacă au înflorit cireşii, călcau într-o băltoacă. Acum se plimbă pe Facebook. 

Într-un reportaj excelent din

Matthew Brunwasser scrie despre criza refugiaţilor din perspectiva rolului jucat de reţelele de socializare: „În această migraţie modernă, hărţile de pe smartphone, aplicaţiile de localizare,

şi WhatsApp-ul au devenit instrumente esenţiale. Imigranţii depind de ele ca să posteze actualizări în timp real despre rute, arestări, mişcările poliţiştilor de la graniţă, transport, cît şi despre locurile de cazare şi preţuri, ţinînd în acelaşi timp legătura cu familiile şi prietenii lor. Primul lucru pe care-l fac după ce trec cu bine apele dintre Turcia şi Grecia e să scoată telefonul şi să le trimită celor de-acasă un mesaj.“ 

Joi, 27 august, Mark Zuckerberg, şeful Facebook, anunţa triumfător: „Tocmai am atins un nou punct de referinţă. Pentru prima dată, un miliard de oameni au folosit Facebook într-o singură zi. Luni

1 din 7 oameni de pe Pămînt au folosit Facebook ca să comunice cu prietenii şi familia lor.“ Un miliard de oameni într-o singură zi, un miliard şi jumătate de utilizatori în fiecare lună (dintre care opt milioane sînt din România). Cam cît populaţia Chinei. Numai că Facebook e interzis în China din 2009, în urma revoltelor din Ürümqi, cînd guvernul chinez a vrut să împiedice activiştii pentru independenţa provinciei Xinjiang să-şi facă publice nemulţumirile. Reţelele de socializare (Facebook, Twitter, YouTube) sînt/au fost interzise definitiv sau blocate parţial în Bangladesh, China, Egipt (în timpul Primăverii Arabe), Iran, Coreea de Nord, Siria, Tadjikistan, Turcia. Oriunde guvernul vrea şi poate să controleze informaţia, taie accesul la reţelele sociale, ceea ce spune destul de mult despre legătura dintre democraţie şi

Reţelele sînt un instrument minunat pentru mişcările civice. Folosite cu cap, adună oameni, răspîndesc informaţia şi schimbă stări de fapt. Ca la protestele din toamna Roşiei Montane, de pildă. 

În martie 2015, am luat o pauză de Facebook. Trebuia să fie o pauză scurtă, de o săptămînă, dar s-a transformat într-una de două luni. Două luni de linişte, dezintoxicare şi eliberare de presiunea de a şti mereu totul şi de a povesti fiecare prostioară (sau, vorba lui Charles Baxter, pe care l-am şi citat pe Facebook cu aceste versuri: „A fi liber de situaţii, / A trăi de la o zi la alta fără evenimente // Şi a fi liber de nevoia de a le povesti.“). Mă săturasem de pactul ficţional al vieţilor cosmetizate (trebuie să crezi că X e fericit doar pentru că X postează o poză în care pare fericit), de zgomotul notificărilor şi al actualizărilor continue, de disponibilitatea infinită pe care o ai (îţi poate scrie oricine oricînd), de felul nefiltrat în care circulă informaţia (link-uri neverificate, psihoze rapide, comentarii furtunoase), de politica foarte alunecoasă de colectare a datelor personale. Pe scurt, de tot baletul. Mi-a folosit pauza asta, intenţionez s-o transform într-un obicei anual. E bine să fii greu de găsit, e bine să nu ştie nimeni nimic despre tine şi nici tu despre alţii. Decît dacă vrei neapărat – şi atunci pui mîna pe telefon şi suni. După ce m-am întors (adică mi-am reactivat contul), am început să fac curat:

-uri masive oricui posta excesiv sau plictisitor sau militant. Dacă nu uiţi că Facebook-ul e doar un instrument şi că tu deţii controlul, e-n regulă, îl poţi folosi în avantajul tău. Dacă uiţi, e ca un stilou care-ţi umple din cînd în cînd geanta de cerneală. 

Pînă una-alta, pe Facebook am găsit un exemplar din Lyotard de care aveam nevoie pentru o traducere, tot acolo am început nişte prietenii şi tot acolo îmi organizez agenţia mea privată de ştiri (despre legătura dintre reţelele de socializare/Internet şi supravieţuirea presei va fi vorba, poate, într-un alt text). Pe Facebook am carnetul de bal (evenimentele la care vreau să merg), prietenii de departe (odată am ratat o nuntă pentru că o prietenă foarte bună din Franţa mi-a trimis invitaţia pe un mail mai vechi şi nu pe Facebook), jurnalul (aplicaţia On This Day îţi arată ce prostii postai în aceeaşi zi, cu X ani în urmă), scriitorii preferaţi, trupele, filmele etc. De la începutul acestui articol şi pînă acum, m-am oprit de peste o sută de ori ca să văd „ce mai e“ pe Facebook. De la începutul acestui articol, un coleg jurnalist a postat link-ul unui reportaj mai vechi din

în care Mîndruţă apare dormind pe un pat de campanie, în Herăstrău, simulînd situaţia unui refugiat („Dacă vrei să fii ajutat la un moment dat – Doamne fereşte să avem şi noi vreun necaz! –, trebuie să-i ajuţi şi tu pe alţii“, declara Mîndruţă în 2010; uneori e bine că Internetul nu uită), o prietenă a decis să adopte un cîine fără stăpîn (care fusese dat spre adopţie tot pe Facebook), eu am aflat că Houellebecq pregăteşte o expoziţie la anul, la Palais de Tokyo, şi am trimis link-ul fanilor H. pe care-i am în listă, am stabilit o întîlnire la film pentru diseară, am dat vreo zece

-uri, am ascultat nişte piese noi, am decis soarta motanului negru care tot apare în curte şi am trimis

-e pentru nişte texte care urmează să apară săptămîna viitoare în

Parcă nu-i chiar aşa de rău.  

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Oradea – mai ambițioși ca de obicei
Marile drame prin care ne trece destinul, fie el personal sau colectiv, nu pot fi înțelese și nici respectate dacă uităm că tragedia merge de braț cu comedia prin lumea oamenilor.
Daniel David jpg
Oricine poate să aibă umor
În ţările cu colectivism puternic şi concentrare a puterii, cum este țara noastră, umorul bine reprezentat este cel legat de autoironie.
Adriana Babeti jpg
Să rîzi? Să plîngi? Despre rîsu’-plînsu’ lumii noastre
Rîsul poate fi socotit drept un fel de soluţie terapeutică pentru a ieşi din marile şi micile nevroze ori din complexe (de inferioritate sau de superioritate).
Marcel Iures, Sever Voinescu, George Banu jpg
Caragiale cel lucid, Creangă cel afectuos
După spectacole, pe scena frumosului Teatru „Regina Maria“ din Oradea au urcat dnii George Banu și Marcel Iureș pentru a discuta despre umorul celor doi clasici.
1024px David   The Death of SocratesFXD jpg
Socrate a fost o pisică
„Toate pisicile sînt muritoare. Socrate e muritor. Deci Socrate e pisică”.
p 1 jpg
Ce înseamnă rîsul?
Nu există comic în afara a ceea ce este cu adevărat omenesc.
Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?