⬆
depresia
Încă un lucru despre care nu vorbim
Doi dintre cei mai apropiaţi oameni din viaţa mea au avut episoade depresive grave. Amîndoi le-au depăşit cu medicaţia potrivită şi vizite la psihiatru şi/sau psihoterapeut. Amîndoi preferă să nu se ştie prin ce-au trecut, în afara unui cerc restrîns de prieteni şi membri ai familiei, să nu afle colegii de la serviciu, să nu fie priviţi altfel.
Dacă?
Îmi cobor talpa pe prima treaptă a bazinului, apa îmi depăşeşte cu puţin gleznele. Ca întotdeauna, simt că nu mai pot să fac încă un pas înainte sau că o să mă arunc cu totul în apă. Înot de cînd aveam cinci ani şi încă nu am învăţat cum (altfel) intri în apă. De data asta, însă, nu voi mai face nici un pas.
Boala celor invizibili
Depresivii sînt invizibili – suferă în tăcere şi rareori vorbesc despre suferinţa lor. De regulă, nu ne sfiim să vorbim despre bolile noastre. Există chiar o voluptate în a ne văita celorlalţi, cerşind, inconştient, îngăduinţa sau afecţiunea. Două tipuri de boli sînt, însă, învăluite în tăcere: bolile venerice şi cele psihice.
Trei ţigări
Mă simt rău. M-am simţit rău şi ieri, şi săptămîna trecută, mă voi simţi rău şi mîine. Stelian termină ţigara, o stinse de pervaz şi zvîrli chiştocul de la etajul şapte. O să-mi mai aprind una. Ultima pe seara asta, apoi închidem şi geamurile. Uite, o să vină ploaia.
Să înoţi prin unt de arahide
E ca şi cum ai merge fără oprire prin apă, epuizat, dar fără posibilitatea de a te opri, incapabil să-ţi dai seama spre ce direcţie să te întorci ca să vezi malul. Dacă măcar ai putea renunţa… Dar nu există renunţare. Cînd renunţi, nu se schimbă nimic.
O boală revelatoare - dialog cu Andrew SOLOMON
"Am vrut să privesc depresia într-un alt context decît cel vestic, am cercetat depresia la inuiţi, am trecut prin ritualul tribal împotriva depresiei din Senegal, am avut o întîlnire extraordinară cu cineva care lucrează cu persoanele din Cambodgia care au suferit de depresie în urma războiului khmerilor roşii."
„Ne este greu să recunoaştem că avem nevoie de ajutor“ - interviu cu Adriana PANAITESCU
"La copii, problema depistării şi a adresării părinţilor sau a celor care îi au în grijă către un specialist este şi mai îngrijorătoare. Trebuie să treacă mult timp, să se întîmple ceva la nivel funcţional, adaptativ, foarte sever, ca aceştia să se adreseze unui psihiatru."
Despre ce vorbim cînd vorbim despre depresie
Ne întîlnim des cu oameni care din două-trei replici îţi spun că sînt „deprimaţi“, e atît de comun să auzi ceva de genul „n-am mai făcut nimic în ultima vreme, am fost cam deprimat“ şi mai ales oameni care în cafenele se declară deprimaţi şi rămîn cu privirea în gol, în timp ce îşi sorb cafeaua.