Întotdeauna ai nevoie de un porc

23 iunie 2015
Ai sărit ca boul din Louis Vuitton jpeg

Acum vreo zece ani, cînd citeam cîte un roman sau un reportaj excelent, mă întrebam mereu cum fac autorii ca să găsească povești atît de bune. Eram în primul an de facultate, la Cluj, stăteam mult pe la BCU și mă trezeam uitînd total să citesc ce-aveam de citit și gîndindu-mă cum aș putea și eu să găsesc povești așa de bune. Îmi imaginam că există un fel de depozit universal al poveștilor și că autorii cei mai tari scotocesc după ele așa cum căutătorii de trufe fac expediții prin pădure însoțiți de porci. Pe scurt, că scriitorul și jurnalistul sînt ca domnul Chaume cu porcul Nini. Mă tot gîndeam cum să fac și eu rost de un porc, de un nas fin, de un simț special. Anul trecut, am găsit o poveste ieșită din comun și am început s-o documentez prudent, de frică să n-o stric cu vreun pas greșit sau un text prea slab. De-atunci, tot găsesc povești. Subiecte tari, cum zic jurnaliștii, prea multe ca să le pot face singură. 

Nu știu cum am reușit să intru în liga căutătorilor profesioniști de povești, bănuiesc că are legătură cu practica susținută a curiozității și a răbdării. Istoria cu porcul căutător de trufe de-acum zece ani s-a întîlnit în mod bizar cu alibiul personajul despre care am scris, „Bărbatul care a dat foc comunismului”. De fiecare dată cînd voia să scape de bănuielile colegilor sau ale securistului șef din unitate sau ale anchetatorilor, Valentin Hurduc dădea vina pe porci. Așa și-a construit o mașină artizanală cu care a tipărit manifeste anti-comuniste, pe care le-a împrăștiat vreme de doi ani de zile prin locurile publice din București, a dat foc statuii lui Lenin din Piața Scînteii și a scăpat printre degetele Securității.

Povestea lui Valentin Hurduc începe așa: 

Într-o vineri după-masă, un bărbat din Otopeni se urcă la volanul Daciei lui roșii și pornește spre București. Pe bancheta din spate are cinci bombe.  E îmbrăcat ca un muncitor: are caschetă de șantierist, un halat jegos și pantalonii mîzgăliți de var. Oprește la Amzei, iese din mașină cu două bombe și se-ndreaptă spre piață. Nu-l bagă nimeni în seamă, lumea face cumpărături pentru 1 Mai. Lasă o bombă în fața pieței și alta la măcelărie. Numără pașii în gînd, unu, doi, trei, patru, cinci… încet, nu se grăbește. Aude doar a doua bufnitură și mulțimea vociferînd. În aer se-mprăștie miros de carbid.

Dacia pleacă încetișor și se oprește apoi la Gara de Nord. Acolo se repetă schema. Doar că bomba nu stă bine și cade. El se-ntoarce calm și o așază la loc. Pleacă; unu, doi, trei, patru, cinci… la al cincizecilea pas, bomba explodează. Bărbatul întoarce capul și vede hîrtiile plutind pe deasupra călătorilor ca o zăpadă ușoară. Trei milițieni răsar din pămînt și se cațără pe acoperișul gării ca să vadă de unde vin manifestele.

În următoarea jumătate de oră, bărbatul mai pune o bombă la Piața Matache, în remorca unui camion, și una la intersecția Ștefan cel Mare – Calea Dorobanților, lîngă Ambasada Turciei.  În următorul an și jumătate, pînă la Revoluția din decembrie 1989, bărbatul împînzește Bucureștiul de ziare-manifest: 10 numere a cîte 2000-3000 de exemplare, lansate în aer de bombe cu carbid sau aruncate peste gardul curților de o mînă dibace, puse pe torpedoul mașinilor seara, la apus, sau pe treptele instituțiilor publice dimineața devreme, trimise prin poștă la ambasade și presă, strecurate drept în inima orașului. După prima difuzare de vineri, 29 aprilie 1988, Securitatea intră în alertă și demarează Operațiunea „Petarda”.

Împrăștierea manifestelor a șubrezit și mai mult mașinăria stricată a comunismului, pregătind terenul pentru Revoluție. Se spune că Ceaușescu însuși ar fi cerut ca în maximum șase luni vinovații să fie prinși. N-au fost prinși niciodată, iar povestea bărbatului cu Dacia roșie și a complicilor lui n-a ajuns mai departe de curțile din Otopeni, un roman publicat în ‘91 de un scriitor în serie, o carte de memorii scrisă la Jilava cu un os de pește înmuiat în cerneală făcută din zaț de cafea, cîțiva istorici, Casa Scînteii și Ion Iliescu.

Restul poveștii o puteți citi pe

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Alegeri fără zvîc. Pariem?
Poate că și pandemia a făcut ca alegerile parlamentare din acest an să fie un eveniment mai degrabă șters.
O scrisoare deschisă    Spre cine? jpeg
O scrisoare deschisă... Spre cine?
În compoziţia credinţei de tip ÎPS Teodosie nu intră nici fir de grijă faţă de semenii care nu i se alătură.
Trump vs Biden – va recunoaște cineva? jpeg
Trump vs Biden – va recunoaște cineva?
Una dintre cele mai importante tradiții ale democrației americane este în pericol: recunoașterea înfrîngerii.
„Luați l acasă” jpeg
Oglinzi
Mie îmi rămîne agățat de creier cuvîntul „doamnă”, pe care el îl spune într-un fel apăsat și solemn.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
Cred că s-au săturat și ei...
Ruptura în societatea americană este atît de mare încît cele două triburi nici măcar asupra condamnării violențelor de stradă nu au mai căzut de acord.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
USL, un zombi care încă bîntuie
Lăsați USL în pace! E o amintire urîtă, o greșeală pe care foarte puțini au evitat-o.
„Luați l acasă” jpeg
Seinfeld Forever
Aș recomanda o cură de Seinfeld oricui simte că se ia prea în serios.
„Luați l acasă” jpeg
Să fii în gîndul cuiva
E greu de primit acest dar nesperat ca cineva să ne placă exact pentru ceea ce sîntem: cu eșecurile, fricile, nesiguranțele noastre.

Adevarul.ro

image
Accesul turiştilor, interzis în Thassos. Pe ce plaje nu se mai poate ajunge
Mai multe restricţii sunt în vigoare pentru turiştii care ajung în Grecia, începând cu data de luni, 8 august. Autorităţile au interzis accesul din cauza riscului de incendiu.
image
Bătaie în tren între un controlor şi un călător fără bilet. Agresorul este căutat de oamenii legii VIDEO
Un controlor de bilete a fost lovit de un pasager fără bilet care a devenit nervos în momentul în care a fost depistat. Totul s-a petrecut într-un tren care circula pe ruta Mangalia - Sibiu.
image
Primele imagini cu muniţia românească  primită de soldaţii ucraineni VIDEO
Site-ul specializat Ukraine Weapons Tracker au prezentat imagini cu ceea ce par a fi obuze de calibrul 122 milimetri fabricate în România de Romarm în 2022.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.