Bogdan TĂNASE
Cartea memoriei, lectură în fragmente
Bogdan TĂNASEDacă Augustin îl îndemna pe Petrarca să depășească anxietatea lumii prin singularitatea memoriei lecturii afective, bine stocată în computerul minții proprii, ce îndemn ne-ar putea motiva astăzi, cînd, cum observă acut Manguel în altă carte
» Citește tot
Slobozia, partea de mijloc
Bogdan TĂNASE„Destinul“, afirmă el, „ca și caracterul, nu poate fi deslușit într-o privire de ansamblu decît prin semne, și nu în sine, deoarece dacă cutare sau cutare trăsătură de caracter, cutare sau cutare înlănțuire a destinului se oferă nemijlocit privirii, semnificația acestor concepte este totuși un ansamblu coerent care nu este «la fața locului» decît în semne, din cauză că se situează dincolo de ceea ce se poate vedea nemijlocit.“
» Citește tot
Pante ondulate
Bogdan TĂNASEÎmi improvizase mamaia dintr-un ibric ruginit un soi de cădelniță, în care-mi punea puțin jar și toată ziua sau cît mă ținea cheful cădelnițam firele de ceapă pe pămîntul reavăn de primăvară sau florile sau găinile.
» Citește tot
Bora
Bogdan TĂNASEO luam pe drumușorul pentru mașini, nepietruit, de glod cu iarbă, spre panta mormîntului bunicului meu.
» Citește tot
Slobozia. Estul
Bogdan TĂNASEAcum, trebuie să vă spun că eram foarte obișnuit să ascult sau să citesc povești, basme, de foarte mic.
» Citește tot
Slobozia
Bogdan TĂNASEAm fost, mulți ani, copil de altar la Mănăstirea „Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil“ din localitatea mea natală, Slobozia, județul Ialomița. Cred că pînă în vara dintre a șaptea spre a opta.
» Citește tot
Oraşele mici, ca un fuior
Bogdan TĂNASEMult timp nu am înțeles prea bine frumusețea orașelor mici, cele care nu sînt consacrate turistic.
» Citește tot
Reţeaua Şeherezadei
Bogdan TĂNASECălătoresc fără să aibă măcar un minim plan, fără să se gîndească la vreo piață istorică, la o anume plajă sau vreun restaurant cu nu știu ce mîncare specială. Se urcă pur și simplu în mașină, în vreun tren sau își rezervă un bilet de avion.
» Citește tot
Oraşe adormite
Bogdan TĂNASESe îndreptau – așa cum spunea minunata poetă Svetlana Cârstean în seara din vara aceasta pe acoperișul unui oraș retrezit, „cine nu e mîngîiat nu există“ – spre forma de afecțiune pe care adormitul lor oraș o oferea. Spre adierea proaspătă de acolo.
» Citește tot
Tapetul cu Martinica
Bogdan TĂNASENici părinții noștri nu călătoreau prea des. În blocul de pe Aleea Rondă, ei nu se deosebeau deloc de majoritatea contemporanilor lor de la sfîrșitul comunismului.
» Citește tot