Fragilitatea e un tatuaj în pielea oraşelor

Publicat în Dilema Veche nr. 693 din 1-7 iunie 2017
Fragilitatea e un tatuaj în pielea oraşelor jpeg

Am ajuns anul acesta, pentru prima oară de cînd se organizează în București, la Noaptea Muzeelor. Am ales să începem cu două muzee vecine pe care le nu le vizitaserăm niciodată. Trecuserăm de foarte multe ori pe lîngă locul respectiv în drum spre nordul orașului, spre aeroport sau munte, știam că acolo se mai realizau și niște emi-siuni culturale, dar de vizitat nu îl vizitaserăm niciodată. Muzeul de Artă Populară „Nicolae Minovici“ și fratele său, Muzeul de Artă Veche Apuseană „Ing. Dumitru Furnică-Minovici“, sînt despărțite de un gard mic de piatră și au în curtea lor două -mici grădini splendide ale Bucureștiului, puțin știute, care se disting cu greu din traficul străzii adiacente.

Poate pentru că știam că la Muzeul de Artă Veche Apuseană urma să fie expus, pentru prima oară după foarte multă vreme, Cap de copil de Brâncuși, din perioada lui rodiniană de la începutul secolulului trecut, poate pentru curiozitatea de a vedea un loc greu vizitabil, aflat în afara rutelor comode ale traseelor urban-culturale locale, ne simțeam, eu și prietena cu care venisem acolo, destul de nerăbdători. Dar oricum, nu merseserăm acolo cu o țintă culturală precisă. Am ajuns destul de tîrziu, la poarta muzeului de artă populară era deja o coadă destul de consistentă, care, atît cît aveam să rămînem acolo, se tot refăcea. Cît timp am stat la coadă, cîțiva actori ai teatrului Masca, alt loc aflat din păcate într-o zonă non-fly a geografiei artistice locale, au întrețesut banalul cozii cu cîteva momente frumoase, o statuie vivantă cu un înger și un dans amuzant. Așa începea un tur, foarte atent și profesionist organizat de către Muzeul Municipiului București, cel care are în custodie cele două spații.

E greu să te oprești cu atenție asupra unor exponate atunci cînd sînt organizate astfel de tururi. E poate la fel de greu să le vezi cu adevărat, ca atunci cînd încerci să te uiți cu atenție la cărțile dintr-un tîrg de carte. Aceeași amețeală, același fugitiv care-ți ocupă fără rest ochii. Pentru mine, cam așa stau lucrurile. Și atunci mă las purtat de ceea ce lasă locul să arate involuntar, de mini-ascunzișurile sale, de acel involuntar care nu se lasă prea ușor muzeificat. Retina mea reține mai ales blurul sonor al unor momente care fac legături de sens mult mai subțiri și mai tîrzii, ca o pînză de păianjen pe care se așază „elefanții“ vizibili și invizibili ai locului. Așa cum erau, în aceste muzee, diplomele de studii ale fraților Minovici, hărți ale unei epoci în care bucuria educației însemna ceva, colecția de tatuaje, micile obiecte personale, tabachere de argint încrustate, bastoane sculptate, ace de cravată de un rafinament baroc, pardoseli mozaicate. Sau, dincolo, la muzeul în stil Tudor, vitraliile delicate prin care puteai vedea flori care în lumina nopții și în reflexia culorilor păreau albastre. Grădinile din jurul caselor – anunțate în prealabil de o mini-expoziție despre grădinile pierdute ale Bucureștiului de altădată care te făcea să îți reamintești că orice oraș e o o adunare de grădini, personale sau publice, pe care nu trebuie să uiți să le cultivi – sînt un miraj cum nu te poți lesne gîndi că ar putea fi în București. Mai ales prin așezarea lor în vecinătate, în firescul unei legături est-vest pe care acei oameni cultivați o redesenaseră, prin artă și generozitate, în tot calmul ei. Mica grădină de la casa Dumitru Minovici, cu statuetă, lac și nuferi, cald prerafaelită. Grădina ușor terasată, cu coloane și sculpturi, a casei Nicolae Minovici, care găzduiește o sală de spectacole și unde, în acea seară, am putut asculta un minunat concert peste care nu mă așteptam să dau. Expoziția de fractali din jurul concertului.

Mi-a rămas în minte scrisoarea unui frate Minovici, din casa în stil românesc, în care acesta scria că a construit-o cît mai departe de centrul orașului, în pădurea Băneasa, în admirația pentru acel miraj al detașării și suspendării, al fragilităților întrebătoare pe care nordul le aduce cu sine. Un loc, așadar, al firescului, al europenității naturale, pe care nu îl poți vedea ca atare decît dacă te rupi de vîlvătaia cotidianului și călătorești spre el. Cînd, mai tîrziu în acea seară, am ajuns pe Calea Victoriei, mai plină ca oricînd în miez de noapte de oameni mergînd febril de la un muzeu la altul, m-am gîndit că scopul acelei scrisori fusese atins acolo, în centrul orașului. Centru luminat, atunci, de mulțimea de oameni, de revizitarea acestui tatuaj fragil care este dintotdeauna istoria unui oraș și pe care îl purtăm cu noi uneori sub prea multe, inutile straturi de haine.

Foto: B. Tănase

999 16 coperta jpg
Reducția retoricii
În Eșarfe în cer (2012), Dumitru Crudu scrie despre moarte pornind de la o situație concretă, de fapt persistînd în situația concretă.
p 17 2 jpg
Celălalt pe care-l adoram
Cu toate acestea, Marx può aspettare rămîne un film găurit, incapabil să se închidă rotund.
999 17 PBreazu jpg
Un tunel creativ
Vocea lui Del Rey rămîne centrală și omniprezentă, la fel ca în operele precedente.
999 21 jpg
Delirul realității
Poate că o explicație ar fi că din trunchiul memorialisticii naziste a ieșit un trunchi mai mare, al memorialisticii Holocaustului.
Catre mine afiș spectacol jpg
Spectacolul „Către mine” de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” închide ediția a șasea a atelierelor de scris pentru adolescenți organizate de Control N
Asociația Culturală Control N și elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” (Trupa As) vă invită la spectacolul de teatru „Către mine“.
featured image (5) jpg
Povestea ascunsă a Palatului Versailles: De la o cabană de vînătoare la un obiectiv turistic impresionant
Pornind de la o cabană de vînătoare, Palatul Versailles s-a transformat în unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Franța.
poster Dry Cleaning 31 05 jpg
Curățătoria punk
Post-punkerii britanici Dry Cleaning (left-field art rockers sau spoken-word punkers, cum au fost ei descriși de presa muzicală) vor concerta în premieră la București, miercuri, 31 mai, după ora 20:00, la Control Club.
998 16 coperta 1 jpeg
Nebănuite sînt căile prozatorului – de la experimentul burlesc la policier –
Dacă şi-a propus să angajeze energii cinegetic-detectivistice, atunci Femeia de marţipan e un roman detectivistic ratat, în opinia mea.
p 17 jpg
Pîntecul lumii
Cu un ochi la spiritualitate și celălalt la cinema
998 17 audio cover jpg
Levant la Gărîna
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy
comunicat institutul cervantes omagiu mircea cartarescu jpg
Mircea Cărtărescu, omagiat la Institutul Cervantes din București
Cu prilejul decernării Premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ediția 2022, în cadrul celei de-a 36-a ediții a celui mai mare tîrg de limbă spaniolă.
Apa lacului nu e niciodata dulce jpg
Apa lacului nu e niciodată dulce - fragment
Acel împreună mă înghite ca o închisoare, e un noi în care nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să locuiesc.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Ultimele zile de înscrieri la New Draft, rezidența în care îți scrii propriul scenariu de lungmetraj și lucrezi cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana
”Prezența producătorilor Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana este cadoul nostru de mijloc de drum pentru participanți.
997 16 Bilete de sinucigas jpg
Groaznica sinucidere din strada Micsandrelor
Aș fi preferat ca Bilete de sinucigaș să fi avut pur și simplu paginile albe
p 17 2 jpg
Puncte de vedere
Între David Cronenberg și Michael Mann, acest thriller turcesc sună prea adevărat
997 17 Breazu jpg
După 29 de ani
Fuse, noul album al duo-ului britanic, merită o inimioară roșie – „What is left to lose? / Nothing left to lose”.
997 21 Iamandi jpg
Evadările de la Auschwitz
Jonathan Freedland sugerează că Rudolf Vrba și Alfréd Wetzler au fost primii evrei care au reușit să evadeze de la Auschwitz.
Book cover jpg
copertă Murmur jpg
Dincolo de bine și de rău
Bun, în tot cazul, ușor melancolic, ușor retro, noul roman al lui Mircea Pricăjan e o meditație la sensurile încurcate ale istoriei.
996 17 Eroine jpg
Cîteva ipostaze feminine în teatrul recent
O mutație subtilă s-a produs în teatrul românesc în ultima vreme: perspectiva feminină este integrată tot mai des în spectacole și recunoscută subliminal ca parte din standardul scenic.
p 23 2 jpg
Daniel Spoerri – Noul Realism, EAT ART și „tablourile-capcană“
În acest an, între 19 și 28 mai, are loc la Romaero Băneasa un nou tîrg internațional de artă contemporană, MoBU.
GR Headshot   Credit Andrew Macpherson jpg
Actorul Geoffrey Rush vine la TIFF.22
Strălucire va avea o proiecție specială la TIFF, în prezența actorului.
Mostenitorii 13mai landscape 1080 jpg
“Moștenitorii României muzicale”: recital-eveniment susținut de pianistul George Todică, laureat al Concursului internațional “George Enescu”
George Todică va interpreta un program cu opusuri celebre semnate de Enescu, Ravel, Rahmaninov și Chopin.
995 16 coperta1 jpg
Kituri de supraviețuire
Toate cele trei poete înțeleg poezia ca pe o formă subtilă de diversiune.

Adevarul.ro

image
„Secretul japonez pentru o viață lungă și fericită“. Cei mai longevivi oameni au aceste două trăsături de personalitate
Cei mai mulți centenari au trăsături de personalitate similare, care contribuie la creșterea duratei de viață, potrivit unui studiu.
image
Cum s-a transformat satul Viscri sub influența Regelui Charles. Localnic: „Era sărăcie mare” FOTO
Potrivit localnicilor, înainte de venirea lui Charles, la Viscri era „mare sărăcie”. Acum sunt multe pensiuni, puncte Gastro Local, afaceri, astfel că fiecare familie are măcar un angajat
image
Ce l-a ruinat pe Irinel Columbeanu și care a fost începutul sfârșitului: „A generat tocarea întregii mele averi”
Fostul miliardar de la Izvorani nu s-a sfiit să vorbească în ultimii ani despre declinul său. Irinel Columbeanu a povestit deschis despre ce l-a ruinat și cum a ajuns să piardă toată averea pe care a deținut-o.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.