Hotel Asia, non-stop

Publicat în Dilema Veche nr. 661 din 20-26 octombrie 2016
Hotel Asia, non stop jpeg

Nu știu mulți călători care au făcut din vizitarea camerelor de hotel un scop în sine al călătoriei, dar pentru mine ele au o însemnătate aparte, mai ales după anii sud-coreeni. Mult timp după terminarea unei călătorii, am constatat-o de foarte multe ori, imaginea camerei în care am locuit revine în amintire uneori chiar mai intens decît locurile vizitate. Dacă a călători înseamnă să-ți exersezi escapismul, deconectarea, suspendarea ritmului brutal și monocord al cotidianului, nefixarea într-o convenție existențială, atunci o cameră de hotel e un bun intermediar pentru aceasta.

O piesă de teatru văzută recent, în cadrul festivalului FESTin pe Bulevard, organizat de Teatrul Nottara, și anume Hotel PM de Andrea Gavriliu, pusă în scenă la Teatrul German de Stat din Timișoara, mi-a readus aminte de aceasta prin imaginea ei de la început: o femeie de serviciu care traversează scena, minute bune, făcând curățenie în mod oarecum obstinat cu un aspirator, în timp ce într-un colț al scenei o altă actriță face un duș prelung. Cînd călătoresc, o cameră de hotel reprezintă pentru mine tocmai această bucurie temporară a „locuirii fără urme“, cum ar spune Walter Benjamin din „Stradă cu sens unic“, locuirea temporară într-un spațiu în care altcineva nu a lăsat nici o urmă a prezenței sale. Nu mi plac acele camere care refac, într-un mod cît mai plauzibil, intimitatea unei locuințe, care reconstruiesc un model habitațional. A călători înseamnă pentru mine și această terapie prin lipsa urmelor pe care o cameră de hotel ți-o oferă. Dar dacă a locui înseamnă să nu lași nici o urmă în mod programatic, așa cum se întîmplă, cred, astăzi în spațiul est-asiatic?

Îmi aduc aminte de camera dintr-un hotel din Vancouver. O cameră cu multe ferestre, sticlă și oțel, aflată la etajul 29, cu o panoramă largă asupra Golfului Englezesc. M-am îndrăgostit instantaneu de ea, de simplitatea aseptică cu care te întîmpina, de neutrul interiorului. Puteam astfel să văd mai bine orașul, nu doar grație poziționării camerei, ci tocmai prin lipsa de trecut pe care o aducea cu sine. Ajungeam acolo însă după experiența anilor asiatici, în care o cameră de hotel, mai ales cele destinate turismului local, refăceau cît mai plauzibil posibil intimitatea unei locuințe personale. E aici un mic paradox, o mică răsturnare a așteptărilor unui occidental, cel puțin. A locui în Coreea de Sud se aseamănă astăzi mult mai mult cu tranzitarea unui hotel decît cu efortul interior de a marca cît mai personal un spațiu. O cameră de hotel în Coreea de Sud, mai ales cele frecventate de turiștii locali, reface cît mai mult particularul, personalizarea, intimitatea unei locuințe: de la dispunerea mobilierului într-o cameră, care se aseamănă în cît mai particulare detalii cu un dormitor, la modul în care ferestrele sînt de cele mai multe ori duble sau triple, fără posibilitatea de a privi din exterior în interior. Am văzut foarte multe moteluri de oraș care aveau camere diferit aranjate, așa cum am văzut că în complexele imobiliare sud-coreene interioarele sînt cvasiidentice.

Sînt foarte rari coreenii din Sud care să-și păstreze o locuință mai mult de cîțiva ani. Motivele sînt în principal economice, un apartament în proprietate personală costă foarte mult, și atunci sînt mulți cei care preferă varianta închirierii. Poate și de aceea, pentru a nu mai sublinia și mai mult melancolia lipsei apartenenței la un spațiu al tău, locuințele coreene de astăzi sînt foarte neutru-șablonarde, cu elemente de arhitectură interioară care să nu te oblige să regîndești, să recompui spațiul în urma preferințelor proprii. Se aseamănă atît de mult între ele încît, prin uniformizare și deschiderea spre exterior a geamurilor mari, par că induc detașarea, mobilitatea, neapăsarea temporală. Îmi aduc aminte surpriza cu care, într-o seară de vară, proaspăt mutat într-un astfel de complex, m-am uitat împreună cu o colegă europeană la camerele luminate ale unui bloc cu ferestre mari și am avut amîndoi un vertij: erau identice. Dacă pentru noi doi, veniți din cultura occidentală, identicul, nemarcarea spațiului într-un mod cît mai personal însemna un mic disconfort, pentru colegii noștri coreeni era un mod de viață nechestionabil, formă lejeră de a lupta cu apăsarea trecerii timpului. Am văzut-o și în modul în care se mută dintr-un loc în altul. Firmele care se ocupă de mutat o fac repede, „curat“, totul în cîteva ore, astfel încît cei care se mută în acel loc să aibă sentimentul clar al unui spațiu cu totul neutilizat înainte, fără o identitate marcată.

E în aceasta poate și o explicație pentru lejeriatea cu care est-asiaticii călătoresc atît de ușor în zilele noastre, după ce secole întregi au practicat, cultural și instituțional, o politică identitară a izolaționismului. „Spune-mi cum locuiești ca să știu cum călătorești“ se potrivește cel mai bine, cred, profilului unui sud-coreean sau al unui japonez recent. Și este, poate, rețeta lor pentru a îngădui mai bine oniricul pe care orice călătorie îl conține.

Foto: B. Tănase, motel din Seul

Rețeaua Jane, r  Phyllis Nagy jpg
O poveste despre femei care au schimbat lumea deschide TIFF 2022: „Rețeaua Jane”
„Rețeaua Jane”, o poveste curajoasă despre drepturile femeilor, inspirată din realitățile Americii de la finalul anilor ’60, deschide cea de-a 21-a ediție TIFF, cu o proiecție de Gală organizată vineri, pe 17 iunie, de la ora 20:45, în Piața Unirii din Cluj-Napoca.
MRM 9iun landscape 1920x1080 png
„Moștenitorii României muzicale”. Recital susținut de pianistul Cristian Sandrin
Un eveniment la Sala Radio: Variațiunile Goldberg de Johann Sebastian Bach, interpretate de pianistul Cristian Sandrin, în cadrul proiectului „Moștenitorii României muzicale”, organizat de Radio România Muzical și Rotary Club Pipera, joi, 9 iunie, ora 19.00.
Utama, r  Alejandro Loayza Grisi jpg
12 „ficțiuni despre viață” în Competiția Oficială TIFF 2022
12 producții din toată lumea, printre care și două filme românești, intră în cursa pentru Trofeul Transilvania la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania.
QT Headshot   Photo Credit is art streiber JPG
„A fost odată la Hollywood”, debutul literar al marelui regizor Quentin Tarantino, cartea-eveniment în luna mai la Humanitas Fiction
Cartea va fi lansată miercuri, 25 mai, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (bd. Regina Elisabeta nr.38) și sîmbătă, 4 iunie, ora 12.00, în cadrul Salonului Internațional de Carte Bookfest (Romexpo, Pavilion B2, standul Editurii Humanitas).
Clipboard01 jpg
Actrița Maia Morgenstern, Premiul de Excelență la TIFF 2022
Actrița Maia Morgenstern va fi omagiată la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca).
945 16 sus Romila jpg
Combinagii și vieți paralele
În „Șoferul din Oz” se asociază fericit umorul, ironia, tandrețea, caracterele hiperbolizate și inevitabila tentație a parabolei socio-politice cu priză imediată.
945 16 jos Iamandi jpg
Insațiabila nemulțumire a lui Stalin
Bolșevismul a fost exportabil și a produs rezultate „cvasiidentice” peste tot.
p 17 2 jpg
Dulce provincie
Găsim orășelul mic și netulburat în care toată lumea se cunoaște cu toată lumea, găsim jocul de putere aparent blajin între localnici și intrușii „de la centru”, găsim briza ușoară de nefericire care traversează, din direcții diferite.
945 17 Biro jpg
Aniversar
Gărîna. În materie de legende care eludează genurile, concertul Soft Machine s-ar putea să fie cel mai important concert al vremurilor recente pe teritoriul nostru.
TIFF 2022 Make Films Not War jpg
Îndemn la pace în campania de imagine TIFF 2022: Make Films, Not War!
Campania vizuală a celei de-a 21-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca) transmite un mesaj lipsit de orice urmă de echivoc: Make Films, Not War!
Afis Sala Radio 20 mai 2022 jpg
Violonistul Gabriel Croitoru interpretează unul dintre cele mai frumoase concerte de vioară compuse vreodată
Bruch se temea de succesul a ceea ce avea curînd să devină unul dintre cele mai des cîntate concerte de vioară compuse vreodată: Concertul nr. 1 în sol minor pentru vioară și orchestră.
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe! jpeg
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe!
Între 1 și 12 iunie 2022, la București şi în alte zece oraşe din ţară – Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Brăila, Brașov, Constanța, Sfîntu Gheorghe, Sibiu, Suceava şi Tîrgu Mureș – cinefilii sînt invitați la întîlnirea anuală cu cele mai recente și remarcabile filme franceze.
Koba înainte de moarte jpeg
Koba înainte de moarte
Romanul poate fi citit chiar așa: stalinismul explicat copiilor de 10 ani.
Metonimiile biograficului jpeg
Metonimiile biograficului
Poezia Laurei Francisca Pavel pare un construct format din prefabricate dispuse într-un flux bine controlat. Important, textele nu sună deloc fals, nimic nu pare artificial, nelalocul lui.
Poate fi România „acasă” pentru migranți? jpeg
Poate fi România „acasă” pentru migranți?
Corpurile sînt grele, teama, deznădejdea, dar și mîngîierea însoțesc un drum care pornește dintr-un acasă spre nu se știe unde.
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“ jpeg
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“
„L-am văzut pe Picasso asamblînd obiecte aparent neînsemnate și aceste obiecte, odată așezate de către el într-o anumită ordine, capătă viață.”
Vocea: ţipete sau şoapte jpeg
Rîs și surîs
Degradarea rîsului se produce atunci cînd spectacolele îl cultivă sistematic.
Viață de cuplu jpeg
Viață de cuplu
Filmului îi reușesc mult mai bine scenele de criză, cele în care intensitatea e dată pe minus, iar cadrul se lasă măturat de un crivăț emoțional.
Hardcore jpeg
Hardcore
Melanjul acela brizant de muzică și politică este transplantat de cei doi Vylani și pe cel mai nou album al lor.
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS jpeg
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS
Vineri, 6 mai, începînd cu ora 16:00, la sediul instituției din strada Matei Voievod 75-77
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)” jpeg
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)”
Între 29 aprilie și 28 mai, în Piața Regelui Mihai din București, va putea fi vizitată expoziția Stop the War (in Ukraine), prin care opt artiști români și o serie de artiști ucraineni continuă să ia atitudine împotriva războiului din Ucraina și să militeze pentru pace, folosindu-se de arta lor pentru a mișca, a motiva și a împinge la acțiune.
Căsătoria lui Teofil jpeg
Căsătoria lui Teofil
La fel ca Irina, Maria și Teofana înaintea ei, Teodora s-a văzut transformată din „nimeni” în cel mai de seamă personaj feminin din imperiu.
O cineastă de redescoperit jpeg
O cineastă de redescoperit
Filmele Lanei Gogoberidze par să articuleze o preocupare pentru mutațiile istorice, pe care le altoiește cu o privire feminină, mereu dispusă la autoreflexivitate subtilă.
Exotic & orchestral jpeg
Exotic & orchestral
Danezii Efterklang se aventurează prin părțile noastre să-și prezinte cel mai recent album, cu adevărat unul de primăvară, încărcat de candoare și speranță, în contrasensul mersului mondial al lucrurilor.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.