Vecinătatea satului blue

Publicat în Dilema Veche nr. 649 din 28 iulie - 3 august 2016
Vecinătatea satului blue jpeg

Știm bine cum arată fețele căldurii în București. Cum se scurg una-n­tr-alta, cum își sprijină laturile scurse de copaci. Nu ești bucureștean complet dacă nu ai simțit-o intrînd adînc sub asfaltul de la 1 Decembrie cu Rebreanu sau în treptele în soare de la metroul de la Unirii, ori în staticul sepia de pe vreo bancă dintr-o stație RATB din Drumul Taberei, în inerția irespirabilă a blocajele auto din pasaje, în fețele golite de oboseală, în pungile de plastic ale doamnelor care se întorc de la muncă. Pe maiourile băieților de cartier cu mușchi lucrați de vară la sală și blazați de vipie, în pîlcul de muncitori care schimbă a n-a oară vreo bordură sau astupă vreo proverbială groapă care cere apă și cauciucuri sparte, în micile focuri nervoase din jurul redempționalei bălți Văcărești ori în zarea în straturi arhitecturale blurate văzută de pe podul de la Grozăvești. Pe gulerele albe ieșite la țigară lîngă metalicul Sky Tower, pe lîngă banda de bicicliști de pe Victoriei, în lanțul cățeilor scoși la plimbare pe sub sălciile Biedermeier din Tineretului. În ultimele redute de răcoare ale ramelor de plastic funk colorate care-ți trec pe la coada înroșită de praf a ochiului. În lentoarea frînelor autocarelor cu turiști de la piața regală. Le știm. Fețele căldurii din București sînt, în pur stil levantin, lente și spectaculare. 

Într-o astfel de amiază am zis să merg la Viscri. Am trecut mai întîi prin Brașov, nu-l mai văzusem de ceva vreme. Brașovul are o culoare care se intensifică, în căldura Pieței Sfatului, ca amestecul bine temperat dintr-o căldare. Poate asta, poate oboseala unei călătorii de vacanță îi făcea pe cei cîțiva marines americani cu un puternic accent sudist să înjure tandru căldura neașteptată într-un oraș de munte, ori pe cele două coreence care erau în fața mea la o tonetă de înghețată să ceară cu voce stinsă, topite de căldură, și să se bucure ca niște copii de verdele răcoros al unei arome de kiwi. Piața Sfatului e atît de cunoscută, că nu te-ai mai aștepta să vezi cît e de proaspătă în niște mici unghiuri, ca acela de lîngă un copac vecin cu o ciocolaterie, Filarmonică și teatrul Arlechin; cu un vînzător de fondante, foarte chipeș și amabil cu doamnele care-i treceau pragul, luat direct dintr-o cartolină cu lavandă și eros parizian. Ori în arcadele aurii, ușor ascunse ale Bisericii Negre, ori în pernuța colorată curcubeu de la o fereastră veche, uitată de astă-iarnă. În întîlnirile tonice și întîmplătoare, chiar dacă uneori doar de la distanță, cu colegi pe care nu te-ai aștepta, cu toată vara, să-i vezi fix în acel moment acolo. 

La Viscri ajungi de la intersecția cu cetatea Rupea a șoselei Brașov-Sighișoara. În mijlocul platoului, Rupea are un distinct aer scoțian, cum poate i s-a părut lui Charles, adus de contele Kalnoky. Ajungi apoi în satul Dacia și, dacă nu ai norocul să întîlnești vreo biciclistă de magazin local sau vreun tractorist amabil, șansele sînt foarte mari să ratezi intrarea spre satul săsesc, aflată între un gard de sîrmă și o tentativă de colină, într-o margine a drumului principal. Urmează vreo 7-8 kilometri de drum greu, pietruit recent, printre arbori masivi și dealuri ondulate perfect, exact ca-n Blaga (nu te-ai aștepta, aerul nemțesc – sau așteptarea lui – se simte de la distanță, cu toate remorcile cu baloți și praful care-l lasă în urmă, cu toate SUV-urile turiștilor recenți, ieșiți într-un acces cultural dintre cimenturi). 

În Viscri intri după o buclă spectaculos de lină, nu înainte de a trece pe lîngă casa sărăcăcioasă a unui porcar, cu porci negri lăsați liberi, ca lîngă cottage-urile de altădată. Prima casă săsească renovată din micuțul sat e vopsită într-un verde blînd și are Union Jack-ul, steagul britanic, la intrare. Cred că e o pensiune recentă, după numărul mare de mașini parcate în față. Am ajuns exact după referendum și melancolicul Brexit, așa că steagul, acolo, în lumina amiezei, avea ceva foarte tonic. E firesc și european să-l vezi acolo. Nu departe e intersecția din mijlocul satului, unde e și „casa lui Charles“. În față, un custode, o doamnă corpolentă și sigură ca un gardian al dulceților de cămară, ne zice că putem să o vizităm. E, ca și alte case din sat, renovată în culori blue-verde, e un loc răcoros unde turiști (mai ales străini, locul e destul de scump) stau și lucrează în hambarul transformat în idilică sală de mese și de reflecție. E un sat albastru, judecînd după culorile celor mai multe case, după nuanțele delicate ale extraordinarei biserici fortificate, după întinderea care se vede din turnul său. Albastru însorit, mediteranean, mi se părea, „albastru austriac“, după cum îmi zicea recent, la conferința ALGCR despre aventură, un fin cunoscător al tradițiilor germanice cum este profesorul Till Kunhle. 

Ceea ce au făcut prințul Charles și fundația sa „Mihai Eminescu“ în acel loc e absolut minunat. E tonic și călduros să întîlnești o profesoară din Anglia explicîndu-le altor două turiste, în turnul vechi, prăfuit și încă neîngrijit cum trebuie, cum vine vară de vară cu studenții și discută despre satele transilvane; sau tineri cercetători de la Arte din Spania fotografiind interesați cîte un colț de arhitectură. Sau cînd ajungi în curtea unei cafenele recente, modestă și primitoare, de unde poți lua dulceață de rabarbăr de la un mic comerciant apărut odată cu turismul recent, cu punerea satului, altfel sărac și uitat, pe o hartă sustenabilă. E minunat să vezi renașterea înceată, dar sigură a vecinătății, o tradiție microcomunitară din Viscri, chiar și în această formă.

Cînd am ajuns seara în Sighișoara și în calmul ei multicultural, la o terasă de unde se vedea o lumină groasă și calmă, oranj, pe sub două arcade, nu m-am putut decît bucura de forma această de căldură. O mai văzusem, într-un fel, în renașterea micilor comunități, uitate de istorie în vipia Laosului, în toridul postrăzboi al Cambodgiei, în seninul revitalizării postmusonice din fiecare octombrie colorat în speranță și voie bună al sud-coreenilor. E tonic să fii martor la acestea, tonic ca un vînticel de vară.

Foto: wikimedia commons

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.