Cufărul de dincolo de paravan

Publicat în Dilema Veche nr. 1002 din 22 iunie – 28 iunie 2023
Titian, Venus din Urbino © wikimedia commons
Titian, Venus din Urbino © wikimedia commons

Intimitatea este unul dintre cele mai vechi gînduri ale oamenilor literaturii. Nici în „noua noastră epocă, a anxietății”, după cum numește Alberto Manguel anii expunerii hiper-mediatice a sinelui în social media, intimitatea nu înseamnă altceva decît legătura foarte strînsă cu alții, puțini, doriți, și care îți împărtășesc la rîndul lor dorința. Sau legătura cu tine însuți, adică cu interioritatea, în formele ei cele mai personale. Literatura nu putea sta în afara acestei legături, nici acum, nici dintotdeauna. 

În primul roman al umanității – Cartea de la căpătîi, din anul 1002 – autoarea, curtezana imperială japoneză Sei Shonagon, descrie o scenă în care un bărbat se apropie strigînd de un grup de doamne care stăteau de vorbă „în spatele paravanelor”. Poate voia un moment de intimitate sau poate voia conversație? se întreabă naratoarea. Un dubiu justificat nu numai de uzanțele politeții, ultragiate de gest, dar și de natura dialogală a autoarei, cu sine și cu ceilalți, în această scriere profund intimă (romanul este, de fapt, o rețea textuală foarte personală de însemnări diaristice, descrieri de oameni și obiceiuri, poeme). Întrebarea care persistă în fundal este cum poate cineva să pretindă un moment de intimitate cînd dă buzna dincolo de paravane, adică de granița fermă între exterior și interior. Mai mult decît atît, aflăm din descrierea scenei, pare că nu se lasă dus mai repede. Servitorul său, ca extensie masculină a stăpînului, este imaginat ca dramatizînd și mai nefiresc momentul prin lamentația, vulgară și foarte intruzivă, cu care deplînge aparent interminabila durată a întîlnirii, nu modul în care se desfășoară gestul stăpînului său. Prilej de scurtă, dar fermă și definitivă meditație a autoarei: chiar dacă ai cele mai bune intenții, chiar dacă motivația ta este una pură, de dragoste care clocotește, este de neconceput să fii atît de intruziv, să dărîmi paravanul. Al altora, dar și al tău. „Stay seething deep below.” Ascunde-ți clocotul, arată-l doar dincolo de paravanul adîncurilor intimității. 

Nu e întîmplător că romanul, dintre toate formele literaturii, și încă de la prima sa încercare, pune sub lupă o problemă atît de intimă a omului, precum intimitatea. Cum îi va răspunde într-un fel Virginia Woolf surorii ei de scris din Japonia, multe secole și paravane ridicate sau căzute în tot acest timp, o femeie scriitoare are nevoie de o cameră doar a ei. Cu fiecare ușă după ușă care se închide blînd în spatele scriitoarei este păstrată astfel comoara puterii de a spune adevărul, cum numai ficțiunea romanescă, cu întinderea, nuanțele, detaliile și regia punctelor sale de vedere, o poate face. Adevărul, cum atît de just scrie Woolf, care contează mai mult decît faptele. 

Căci faptele intimității sînt multe, și toate au legătură cu trăitul împreună. În cursul său intitulat Cum să trăim împreună. Simulări romanești ale cîtorva spații cotidiene, ținut la Collège de France în 1976-1978, Roland Barthes analizează semiologic literar cîteva forme ale „traiului-împreună” al unor grupuri foarte restrînse, în spațiu tipic: camera solitară, vizuina, deșertul, hotelul, sanatoriul, clădirea burgheză. Trăitul împreună care presupune, spunea Barthes, „o etică (sau o fizică) a distanței dintre subiecții care coabitează”, ca regula cea mai intensivă a fețelor intimității. Dintre toate aceste locuri, camera este „locul total” al trăitului-împreună, al desfășurării plenare a intimității. Camera ca o casă, ca acasă, locul edenic inițial. Adam și Eva sînt creați ca să sporovăiască unul cu altul și cu Dumnezeu, „atunci cînd se plimbau prin grădină, în briza zilei”. Așadar, camera, arată Barthes, e locul intimității totale, în care nici ochiul divin nu intervine, nici măcar conversațional. E locul în care Adam și Eva sînt doar cu ei înșiși. Nu doar sexual, pentru că nu doar sexul presupune apropierea între indivizi, cît dorința de izolare amoroasă, a doi indivizi „legați printr-o relație, caldă, de pretenții reciproce, de seducție reciprocă”. Grădina edenică, cea îngrijită de cuplu,  exteriorul, e însă locul „contra-singurătății” totale. Chiar pentru divinitatea însăși, care apare doar conversațional, la promenada de seară a cuplului. 

Dar acest privilegiu al retragerii în care este hrănită legătura intimă are nevoie de un exercițiu foarte puternic și obligatoriu. Ca în poemul „Numărătoarea“ al lui Philip Larkin. Să gîndești în termeni de unul e ușor de făcut, spune poetul englez. „O cameră, un pat, un scaun / O singură persoană acolo / Poate avea un sens firesc. Un singur /set de dorințe împlinite. / Dar e mult mai dificil să numeri pînă la doi. / Căci unu trebuie negat / pînă să fie încercat.” 

Interioritatea ca registru al intimității este, în literatură, continuu încercată – și în sensul de exersată, și în cel de asaltată – de la Baudelaire pînă în stricta contemporaneitate. Individul asaltat de masa amorfă a orașului, metamorfozat salvator într-un hoinar, care alunecă printre intruziunile celorlalți, care-și dresează anonimitatea și singurătatea ca forme de apărare, căutare și revenire la căldura pierdută a spațiului intim. Ca în romanul recent al Sașei Zare – neîntîmplător, poate, intitulat Dezrădăcinare –, o complexă rețea narativă a dialogului empatic cu alteritatea, ca formă de exprimare a intimității. 

În tabloul lui Tițian, Venus din Urbino de la Galeriile Uffizi din Florența, Venus este reprezentată goală și relaxată pe o canapea a unei camere renascentiste („ca Marilyn Monroe pe cearceaful de satin roșu”, „imagine reprodusă în toate cabinele camionagiilor și în atelierele mecanicilor auto”, cum comentează Daniel Arasse în Nu vedeți nimic). Despărțită de o perdea-paravan, semi-trasă, în spatele lui Venus, spre logia din exteriorul camerei, se zărește o fată, pictată în genunchi și cu spatele la privitor, căutînd într-un cufăr mare. Acolo, în acel cufăr răscolit, se află multe dintre fețele intimității. Uneori trebuie deschis, alteori nu, dar întotdeauna trebuie să îl avem cu noi. Literatura are una dintre marile lui chei.  

Bogdan Tănase este lector universitar doctor la Facultatea de Litere, Universitatea București, unde predă teoria literaturii.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Obezitate
Primul Centru al obezității, deschis într-un spital de stat. Cum putem beneficia de tratament gratuit
Premieră în România! În cadrul Spitalului Județean de Urgență Timișoara s-a deschis primul centru integrat de management al obezității dintr-un spital de stat. Iar la nici 24 de ore de când funcționează, recepția unității medicale aproape nu mai face față telefoanelor venite din partea pacienților.
bere pahare istock jpg
Cât alcool rămâne în sânge dacă bei patru beri fără să mănânci nimic
Un incident rutier recent a adus în prim-plan o întrebare frecventă: „Cât alcool rămâne în sânge dacă bei bere fără să mănânci nimic?”.
batran tanar maini
Pensia, în funcție de generație: adolescenții vor bitcoin, în timp ce adulții se tem că nu vor mai fi bani deloc
Finanțarea anilor de bătrânețe, când oamenii nu mai pot munci și ies la pensie, este văzută diferit, în funcție de generație, adolescenții dorindu-și să fie plătiți în bitcoin, în timp ce persoanele care mai au câțiva ani până la pensionare mizează tot mai mult pe banii strânși la Pilonul 2.
gandaci de bucatarie jpeg
Cele 5 mirosuri pe care gândacii de bucătărie le urăsc și care îi vor face să nu mai pătrundă niciodată în bucătăria ta
Gândacii de bucătărie sunt una dintre cele mai persistente și neplăcute invazii în gospodării, în special în bucătărie, acolo unde găsesc hrană. Deși există numeroase produse chimice destinate eliminării acestora, mulți oameni preferă soluții naturale și mai puțin agresive pentru sănătate și mediu.
mircea toma
Declarațiile membrului CNA Mircea Toma provoacă dezbateri aprinse: „Ai sesizat instituțiile statului atunci, bre nea Toma?”
„De ce nu a făcut CNA-ul nimic” – se întreabă românii pe o platformă online pe marginea interviului acordat de Mircea Toma, membru CNA, în care dezvăluie că atacul hibrid a fost declanșat în urmă cu 8 ani, odată cu primele campanii pentru produse pseudo-ştiinţifice.
5 lidia fecioru jpg jpeg
Ingredientul care încetinește îmbătrânirea cu 25% și ține inima sănătoasă. Lidia Fecioru: „Ajută la refacerea colagenului”
Lidia Fecioru oferă „leacul” împotriva îmbătrânirii și care ajută la o sănătate a inimii mult mai bună. Ingredientul de care avem nevoie pentru a fi sănătoși și a arăta bine se regăsește în aproape orice bucătărie.
aeroport foto pixabay jpg
Pățania unei românce care și-a luat bilete de avion de la o companie aeriană rusească
Presiunile și sancțiunile asupra Rusiei, țară care a invadat Ucraina și a provocat un război la granița cu România, fac și victime colaterale. Iar printre cei care sunt afectați se numără și cetățeni români.
Cropat Radu Theodoru la o intalnire a gruparii Vlad Tepes in februarie 2025 FOTO Facebook jpg
Ce li se pregătea românilor prin proiectul „Geția”: „Se va confisca tot. Se va naționaliza tot. Va fi jihad” STENOGRAME
Robertin-Adrian Dinu, liderul Comandamentului Vlad Țepeș, organizație care funcționa ca un sistem paramilitar, paralel cu instituțiile statului român, ai cărei membrii sperau să schimbe constituția și numele țării cu ajutorul rușilor, explica ce va urma după demararea proiectului Geția.
Cheile Cibului  Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (79) JPG
Fenomenele stranii petrecute în Cheile Cibului. Toți oamenii din sat și-au împodobit casele cu cruci și icoane
Cheile Cibului, un sat izolat din Munții Apuseni, a fost în trecut locul unor evenimente tulburătoare. Acum își întâmpină oaspeții într-o înfățișare pitorească, cu gospodării împodobite de cruci, icoane și monumente religioase.