60 de ani, ca un dublu CD

Publicat în Dilema Veche nr. 630 din 17-23 martie 2016
60 de ani, ca un dublu CD jpeg

Singura dată cînd am ajuns în Japonia, într-un fel, a fost cu ocazia unei escale de cîteva ore, în drum spre Canada. Nici nu se poate numi că am fost. Mult timp nici nu mi-am pus problema de ce nu mă tenta să iau un avion și să merg în China sau Japonia. Poate pentru că erau atît de la îndemînă, îmi ziceam, poate pentru că nu aveam cu cine – toți prietenii mei din Coreea merseseră deja sau erau tentați de alte destinații. Oricum, nu-mi venea să merg singur în aceste țări, deși despre ele știam mult mai multe lucruri decît am știut despre Coreea de Sud înainte să ajung acolo. Poate și după. Deși mă simțeam mult mai apropiat cultural de ele, deși harta semnelor interioare ale grădinii Zen japoneze sau liniile impresioniste ale filmelor lui Wong Kar Wai făceau cu totul parte din frumusețea excursiilor imaginare la care mă dedam în momente de nostalgie fără nume.

Și totuși, în Coreea de Sud am stat șase ani. Niciodată nu am fost tentat fundamental să mă sui într-un avion și să mă duc. Nici măcar atunci cînd nu mă mai simțeam deloc bine acolo. Poate pentru că uitasem cum era să visez la întinderea caligrafică a deșertului Gobi, în nisipul căruia aș fi scrijelit cu un băț în vreo după-amiază de octombrie un mic desen, sau la tumultul solitar al Hong Kong-ului, sau la amestecul de biți moderni și vechi ai Shanghai-ului sau la culorile stampate în blur ale Japoniei, pe care le-aș fi văzut, cu siguranță, din fuga unui tren.

Nu am fost. Abia acum, la ani buni după aceea, cred că știu de ce. Oarecum, atît cît este omenește posibil, atît cît știu că firea umană este la fel de egal răspîndită sub soare. Am ajuns în Coreea de Sud, în 2006, pentru că am vrut să fug cît mai departe de România. Nu m-a tentat atunci nici un oraș european, nici un lectorat cu pedigree, singurele opțiuni imaginate în mintea-mi confuză de atunci erau, vag și cultural, Americile. Mi se mai propusese o dată, prin 2004, să merg în Coreea, dar m-am folosit de o neglijență birocratică drept pretext să nu mă duc. Nu eram pregătit. Eram foarte îndrăgostit încă, prins într-o relație care nu devenise de tot nocivă, eram încă foarte genuin în așteptările mele față de țara mea și de oamenii din imediata mea vecinătate, cu care eram prieten, cu cei cu care lucram. Franjurile cenușii ale anilor ’90 ocupau însă un loc destul de vizibil în societatea românească, iar inelegantele lor forme încă bîntuiau coridoarele și mentalitățile.

Așa că am ajuns în Coreea, la Seul. Am mai scris despre asta, am mai povestit, nu mi-am format o impresie prea repede despre loc. Chiar greu. Vreo șase-șapte luni am fost pe un mic autopilot depresiv, însingurat. Mi se părea un loc rece, c-un frig de-a dreptul insidios, care-ți făcea oasele să tremure ca niște popice de plută. Mergeam strict pe traseele obligatorii: acasă-facultate, cu autobuzul, în afara orașului – birou – sala de cursuri – magazinele din imediata vecinătate. Foarte rar am mers în afara zonei de confort. Dormeam, citeam, vorbeam scurt cu colegii de la departamentele est-europene și mă întîlneam zilnic cu cel mai solar om de atunci, colegul meu de birou, profesorul de la greacă. Un solar de interior, răbdării și înțelepciunii căruia le port și acum o recunoștință dincolo cu mult de micile mele cuvinte.

Abia după o vacanță în Grecia (nu am venit în România în prima mea vacanță) de vreo șase săptămîni am reușit să văd Coreea, în toamna acelui an. Tot cu ajutorul mediteraneenilor mei prieteni. Laura, draga de Laura, profesoara de catalană și spaniolă, care m-a luat de mînă pe cînd stăteam solitar și mormăind sub un umbrar frumos desenat de crengi și mi a zis să merg cu ea, în autobuz, să vorbim, să-i cunosc și pe ceilalți. Așa erau toți colegii mediteraneeni, cu care am legat cele mai calde relații acolo. Atunci am descoperit Coreea bucuriei. A studenților inimoși și eleganți în relația lor cu universitatea, a colegilor coreeni, a entuziasmului lin cotidian. O lume foarte caldă, foarte vie, fără nimic din cărți sau imaginații, o lume cu oameni buni. Au fost anii în care ne deschideam unii față de ceilați, în care ne ascultam bucuroși poveștile, în care ne bucuram de fiecare zi. A fost atît de intens, încît nu-mi trebuia să știu nici limba – nu știam din coreeană mai mult decît apetența pentru o limbă străină. Cuvinte de uz cotidian. În rest, foloseam româna cu colegii, engleza, vorbită larg în Coreea de Sud, franceza cu nativii sau francofonii. Despre asta o să scriu, însă, altădată.

În Coreea, aniversarea vîrstei de 60 de ani, în bună tradiție budistă, e cea mai importantă. E considerată vîrsta renașterii, a înțelepciunii line. E sărbătorită cu mult drag în familie și cu prietenii. E aniversarea caldului, a interiorului bun și vesel, a speranței. E vîrsta respectului absolut. Firește că e o ceremonie, firește că anxietățile aniversatului, egal răspîndite – iar – în lume, nu se schimbă peste noapte. Dar nu e un moment cu puțin mai frumos și, mai ales, util. E o reamintire că viața, așa cum zice titlul unui bun și înțelept poet, e uneori un dublu CD. Contează să știi să le mai schimbi din cînd în cînd, să știi momentul sau să-i asculți pe cei dragi cînd nu mai știi s-o faci tu singur.

Deși m-am simțit mult mai bătrîn cînd am ajuns și matusalemic de-a dreptul cînd am plecat, nu am cum să nu fiu bucuros că am văzut în Coreea, mai mult decît orice poveste de tip Benjamin Button, această formă de înțelepciune. Atît cît am putut.

Foto: B. Tănase

983 16 coperta cioaba jpg
Anamneze și alte întîmplări de călătorie
„Dacă există un numitor comun al lucrurilor din această carte“, afirmă el, „ăsta e un fel de planare cu picioarele, după cum te duce vîntul“.
p 17 jpg
Răzbunarea e a mea
Cei care – sacrilegiu! – nu văzuserăm pînă acum Oldboy aveam senzația că, dacă închidem ochii, putem să îi dibuim, totuși, imaginile.
p 17 jos jpg
O stea pop nepoliticoasă și indocilă
O voce cam dezabuzată, un beat atît de plin de sine, o poveste cît un clișeu, dar narată cum trebuie.
983 21 coperta Iamandi jpeg
O recuperare miraculoasă
Este adevărat însă că, pe de altă parte, Krjijanovski nu s-a cenzurat în nici un fel, chiar dacă tema îl expunea interpretărilor cenzurii.
Afis 15 febr 2023 jpg
DIRIJORUL GERMAN RALF SOCHACZEWSKY: de la barocul francez la clasicismul austriac, concert la Sala Radio
RALF SOCHACZEWSKY a primit primele lecţii de dirijat în Berlin (oraşul său natal), la Universitatea de Muzică (UdK) și, ulterior, a devenit student la Universitatea de muzică Hanns Eisler, unde a frecventat cursul de dirijat-orchestră şi pe cel de dirijat-cor.
news Cimpeanu Cruciada împotriva lui Stefan cel Mare Cismigiu jpg
Dezbatere – Cruciadă împotriva lui Ștefan cel Mare: Codrii Cosminului 1497 de Liviu Cîmpeanu
Joi, 9 februarie, de la ora 19.00, Editura Humanitas vă invită la Librăria Humanitas de la Cișmigiu la o dezbatere cu istoricii Liviu Cîmpeanu
Afis 9 febr 2023 Sala Radio jpg
TROMPETISTUL DE TALIE INTERNAȚIONALĂ ALEX SIPIAGIN VA CÎNTA CU BIG BAND-UL RADIO ROMÂNIA!
Pentru acest concert de jazz contemporan, Big Band-ul Radio îi are ca invitați și pe pianistul și aranjorul MISHA TSIGANOV, contrabasistul MAKAR NOVIKOV și pe bateristul SASHA MACHIN.
Publishing & TPS1 jpg
1 milion de lei pentru traducerea cărților românești în străinătate
Sesiunea 2023 a programelor Translation and Publication Support (TPS) și PUBLISHING ROMANIA, la start
982 16 sus coperta jpg
O bere cu Dave Grohl
Pe mulți dintre noi izolarea din timpul pandemiei ne-a făcut să ne aplecăm spre tot soiul de hobby-uri mai mult sau mai puțin bizare (și de multe ori nu neapărat utile).
p 17 jpg
Teatru de război
Narvik e despre acest cuplu – ea, „soție și mamă”; el, soldat chiar pe frontul din fața casei – care trebuie să le facă față nemților, „separat, dar împreună”.
982 17 coperta1 jpg
Familia Wakeman
Nu doar Steven Wilson a avut un an intens, ci și celălalt Wilson esențial al prog-rock-ului britanic, Damian Wilson.
George Banu jpg
George Banu – un portret pur subiectiv
Biţă folosea des expresia entre‐deux, inclusiv în Povestirile lui Horatio, una dintre ultimele lui cărți.
landscape 1 febr jpg
UN TRIO DE COMPOZITORI, UN TRIO DE MUZICIENI și UN FLAUT DE AUR
Primul concert al lunii februarie (miercuri, 1 februarie 2023) la Sala Radio propune publicului un trio de mari compozitori – MOZART, BACH și MENDELSSOHN – alături de un trio de apreciați muzicieni români.
p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.

Adevarul.ro

image
14 ani fără uriașul Marian Cozma: Povestea crimei și ce s-a întâmplat cu ucigașii de etnie rromă
Un handbalist uriaș, la propriu și la figurat, s-a stins, la Veszprém (Ungaria) după un incident șocant.
image
Jurnalist Pro TV reținut pentru 24 de ore. Marius Buga este acuzat că a violat un minor dintr-un centru de plasament
Jurnalistul Marius Buga (42 de ani), corespondentul Pro TV în Dâmbovița și unul dintre cei mai vechi colaboratori ai televiziunii, a fost reținut de procurori într-un dosar ce vizează acte sexuale cu un minor.
image
La ce trebuie să fim atenți când cumpărăm o locuință ca să nu cadă la primul cutremur
Dr. Ing. Lucian Melinceanu, preşedintele Asociaţiei Inginerilor Constructori Proiectanţi de Structuri din România a explicat pentru „Adevărul” la ce trebuie să fim atenți atunci când cumpărăm o locuință.

HIstoria.ro

image
Care este cea mai valoroasă pictură din România?
Muzeul Național Brukenthal prezintă, pe pagina de Facebook, cea mai importantă lucrare a colecției de pictură a instituției sibiene, achiziționată de baronul Samuel von Brukenthal, colecție care a stat la fondarea primului muzeu deschis publicului din România (1817).
image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.