Zen-ul oraşului invizibil

Publicat în Dilema Veche nr. 663 din 3-9 noiembrie 2016
Zen ul oraşului invizibil jpeg

Prima informație reală pe care am primit-o despre Coreea de Sud, locul unde aveam să-mi petrec șase ani din viață, a venit de la Yves, blîndul meu vecin francez la ușa căruia am sunat într-o dimineață de duminică la începutul șederii mele acolo. Locuiam amîndoi în imobilul Na-dong, o clădire destul de veche a universității, nerenovată, si­tuată în vîrful unei coline din cartierul Hwaragdae. În mijlocul ghidajului prin cartier, Yves s-a întors către mine și mi-a zis, cu același ton monocord cu care îmi vorbise pînă atunci despre avantajele unei spălătorii sau despre cel mai convenabil magazin de legume: „Ai grijă, în Coreea timpul trece mult mai repede decît oriunde altundeva, organizează-l foarte bine, fii atent la asta.“

Mult timp nu m-am gîndit serios la ce mi-a zis. De ce ar fi fost acolo diferit decît oriunde altundeva? Sigur, vedeam tentația bulei în care mă aflam, suspendarea, iluzia temporală departe de casă, într-o lume care părea atît de diferită. Treptat, am început să înțeleg la ce se referea amicul meu francez. Era lumea acelui cuvînt pe care îl auzeam atît de des repetat de către colegii coreeni, de către studenți ori de vreun piețar: ppali-ppali, repede-repede. Totul trebuie făcut repede în Coreea, pe fast-forward. Oare de ce se grăbeau atît? – mă întrebam de fiecare dată și îmi imaginam un răspuns geopolitic: poate vecinătatea cu amenințarea constantă a Nordului, traiul în precaritatea cotidiană cînd știi că în orice moment viața o poate lua într-o direcție nefastă? Poate. Dar dacă e așa, atunci de ce știrile despre acțiunile belicoase ale Nordului nu trezeau spaimă în rîndul oamenilor, de ce nu deranjau mai mult acel cotidian îmbibat ca un burete de toate mitologiile urbane ale trăitului bine, ale bucuriei, ale strălucitorului, pe care le vedeam în jur, zi de zi, fără oprire? Citeam știrile în media occidentală despre vreo acțiune militară a Nordului la granița cu Sudul, prezentată în modul cel mai alarmist cu putință, ca și cum în orice moment ar fi putut cădea o bombă deasupra Seulului, primeam telefoane îngrijorate de la familie și prieteni. Și apoi coboram în strada plină de zumzet, în traficul infernal, în aglomerația cotidiană nepăsătoare și orice teamă aș fi avut dispărea. Rutina amenințărilor nu îi face pe coreenii din Sud mai indolenți, ci mai atenți la bucuriile de fiecare zi. Timpul trebuie să treacă repede atunci cînd ai un asemenea vecin belicos.

Trauma războiului fratricid, atunci cînd nu afectează încă o familie separată de granița artificială, pare că este rezolvată colectiv în Coreea de Sud printr-o continuă ștergere, aruncare în uitare a trecutului imediat, ca să nu-l mai poți, terapeutic, revizita. Una din povestirile care reveneau adeseori în conversațiile cu colegii coreeni se referea la sărăcia cruntă, la distrugerile masive de după războiul civil: „Seulul a fost ras, nu mai există nici o clădire veche“, „copacii de pe munți au fost distruși de bombardamente“ și așa mai departe, în ritmul unor povestiri catastrofice. Abia cînd am început să călătoresc prin imensitatea urbană am început să văd cum timpul-care-trebuie-să-treacă-repede se vede în păienjenișul orașului. Coreenii nu mai renovează decît marea istorie, palatele istorice sau trecutul foarte îndepărtat, care-i integrează într-un discurs identitar major. Muzeele sînt impecabil organizate, palate precum Gyeongbok (distrus în timpul ocupației japoneze) par însă doar imense reconstrucții, ușor artificiale prin acuratețe. Și dacă istoriei mari, istoriei marilor date și monumente i se acordă o atenție mărită, istoria mică, cea pe care o vezi în arhitectura unei case, în conservarea unei străzi este trecută prin tăvălugul timpului. Coreenii din Sud preferă astăzi să șteargă cu totul urmele trecutului recent, preferă să dărîme un ansamblu urban relativ vechi decît să-l conserve. Au trecut aproape cinci ani de cînd am plecat de acolo și sînt sigur că multe din locurile pe care le știam și-au schimbat radical înfățișarea. Mă uitam deunăzi la imaginea unui nou mall din piața Dongdaemun, pe care o știam cu halele ei întinse și prăfuite, cu străduțe înguste, cu restaurante asiatice și rusești. Acum are în mijlocul său o construcție futuristă, care seamănă cu o imensă farfurie zburătoare, Dong­daemun Design Plaza. Și ea se va învechi repede pentru gustul lor, sînt sigur, și o alta mai nouă îi va lua locul. Mă plimbam adeseori prin oraș căutînd străduțele mici, pitorescul lor, fie din jurul Insa-dong ului, fie din jurul Gwanghamun-ului, căutînd să mi imaginez povestea unei case mai vechi sau a unei intersecții. Mi-era foarte greu, se asemănau atît de mult. Știam deja, după anii petrecuți acolo, că locul pe care îl vedeam acum nu mai era la fel ca acela din anul trecut și că nu va mai fi la fel la anul, și mă gîndeam că Italo Calvino ar fi găsit în această continuă schimbare, în acest Zen al exersării noului, o reprezentare perfectă a orașului invizibil. Nu-mi pot însă imagina că se pot publica în Coreea de Sud de astăzi cărți de geografie ficțională, căci locurile nu mai sînt acolo.

Acum, cînd mă plimb pe străduțele cu parfum vechi ale Bucureștiului și ajung în fața unei ferestre zidite dintr-o casă părăsită, nu mă încearcă doar tristețea de a vedea lăsat un loc în paragină, ci am sentimentul că pot vedea o poveste în spatele ei pe care o pot așeza ca într-un Rubik, alături de altele pe care istoria mare, cu toate încrîncenările și injustițiile ei, nu le-a șters. Că orașul permite o geografie ficțională, că te lasă să fii călător în propriul tău oraș. E și aceasta o formă de Zen pe care uneori, grăbiți, o uităm.

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
Grecia sub zodia incendiilor forestiere și a caniculei. Turiști români: „Ne cred pe toți proști?”
În timp ce atenționările de călătorie apar aproape în fiecare zi pentru Grecia, din cauza riscului de incendii forestiere, turiștii românii susțin că vremea e perfectă.
image
Cât ar mai fi avut de trăit Ceaușescu dacă nu era executat. Care era boala ținută la secret a ultimului dictator al României
Nicolae Ceaușescu suferea de mai multe boli grave, spun medici români dar și surse din cadrul CIA. Dacă una dintre afecțiuni ajunsese cunoscută prin intermediul CIA, cealaltă rămâne și astăzi un mister. Se presupune că Ceaușescu nu ar mai fi supraviețuit mult după 1989.
image
Cum ne-a adus manelistul Babasha în atenția lumii întregi. Ce scrie The Independent despre manelele din România
Babasha, cântărețul de manele care a fost huiduit la primul concert susținut de Coldplay, a atras atenția lumii întregi, publicațiile străine relatând evenimentul, și afirmând că reacția publicului ar reaprinde „dezbaterea despre rasism din România”.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.